Galič împotriva Sloveniei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 7236/10 Artur GALIČ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 2 octombrie 2012 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2009, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Artur Galič, este un național sloven, născut în 1976 și locuiește în Pišece. El este reprezentat în fața Curții de către Odvetniška Družba Matoz O.P. D.O.O., un avocat care practică în Koper. Guvernul sloven (“ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna A. Pešec.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a îndeplinit o condamnare în secțiunea închisă a închisoarei Dob de la 22 ianuarie 2001 până la 21 aprilie 2010. În ceea ce privește instalațiile disponibile reclamantului în celulele și zonele comune, precum și regimul de asistență medicală în închisoare, condițiile impuse reclamantului în ceea ce privește activitățile din afara celulelor și contactul cu lumea exterioară în general, a se vedea hotărârea Curții în cazul Lalić și alții c. Slovenia (dec.), nr. 5711/10, 5719/10, 5754/10, 5803/10, 5956/10, 5958/10, 5987/10, 6091/10, 6647/10 și 6893/10, 27 septembrie 2011. De la 22 ianuarie 2001 la 28 iunie 2005 reclamantul a fost deținut într-o celulă nr. 5, blocul 3, care a măsurat 59,25 de metri pătrați și a deținut șaisprezece deținuți (3,7 a fost transferat mai târziu într-o singură celulă, blocul 3, care a măsurat 7,17 metri pătrați.

Potrivit observațiilor guvernului din 22 decembrie 2010, în documente de închisoare nu există nici o notă că reclamantul a solicitat transferul din cauza conflictelor cu alți prizonieri sau pe orice alt motiv. De asemenea, reclamantul nu a menționat niciodată că a fost supus la conflicte, amenințări sau alte forme de presiune psihologică. Cu toate acestea, reclamantul a fost un subiect de procedură disciplinară în aproximativ opt ocazii. El a fost, de asemenea, implicat într-un conflict fizic cu un alt prizonier. În ceea ce privește conflictul său cu un gardian de închisoare la 8 martie 2006, reclamantul a simțit durere în fața lui, dar nu a avut nici o leziune vizibilă, cu excepția unei mic abraziuni pe buza de sus.

Paznicul a depus un raport de încălcare disciplinară împotriva reclamantului din cauza unui atac, insult și amenințări și reclamantul a fost considerat vinovat de comiterea unei infracțiuni disciplinare grave. În plus, Guvernul a susținut că, la 23 ianuarie, reclamantul a fost examinat de către un pulmonologist și a fost examinat de asemenea, cu toate că nici un astm nu a fost diagnosticat atunci sau mai târziu în timpul încarcerării. Potrivit raportului unui medic din 13 august 2010, reclamantul a fost tratat în șase sute și cincizeci și nouă de ocazii. Potrivit observațiilor guvernamentale din 14 iunie 2011, reclamantul a primit Methadone. A primit tratament psihologic în cel puțin cincisprezece ocazii.

A primit, de asemenea, tratament psihiatric regulat, cu toate că a refuzat vizitele la un psihiatru în cinci ocazii. De asemenea, el a primit tratament dentist regulat. Legea și practicile interne relevante În ceea ce privește legislația și practicile interne relevante, a se vedea punctele 33-35 și 38 47 din hotărârea Curții în cazul Štrucl și alții c. Slovenia (n. 5903/10, 6003/10 și 6544/10, 27 septembrie 2011), precum și punctele 34-36 din Mandać și Jović c. Slovenia (n. 5774/10 și 5985/10, 27 septembrie 2011), Lalić și alții, citate mai sus, precum și Mešić Slovenia (n. 5767/10, 22 noiembrie 2011) și Ferenc v. Slovenia (nr. 6682/10, 13 martie 2012). COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că condițiile de detenție în închisoarea Dob constituie o încălcare a articolelor 3 și 8 din Convenție.

În special, el se plângea de suprapopulare severă, care a dus la o lipsă de spațiu personal, de condiții sălbatice slabe și de ventilație inadecvată, precum și de restricții excesive la timp petrecut în afara celulei, temperaturi ridicate în celule, asistență medicală inadecvată și asistență psihologică, măsuri inadecvate în ceea ce privește reabilitarea toxicomanților și expunerea la violență din partea altor deținuți datorită siguranței închisorii insuficiente. El a susținut, de asemenea, că situația constituie o problemă structurală, recunoscută de autoritățile interne. În plus, reclamantul s-a plâns că avea mai multe conflicte cu alți prizonieri într-o celulă și un conflict fizic cu un gardian de închisoare, cu toate acestea, cererea de transfer nu a fost acordată.

El s-a plâns în continuare că a avut astm și a suferit dificultăți mentale, cu toate acestea el nu a primit un tratament psihologic și psihiatru adecvat și dentist. Citând articolele 3 și 8 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea de restricții privind vizitele, conversațiile telefonice și corespondența. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 13, că nu are niciun remediu eficace la dispoziția sa în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție. Curtea nu consideră necesar să examineze obiecțiile guvernului cu privire la epuizarea recourslor interne și respectarea reglementării de șase luni, deoarece cererea ar trebui, în orice caz, declarată inadmisibilă din motivele prezentate mai jos.

În ceea ce privește plângerea reclamantului că nu a primit un tratament medical adecvat, Curtea reamintește că art. 3 impune statelor obligația de a asigura că sănătatea și bunăstarea deținuților sunt asigurate în mod adecvat, printre altele, prin acordarea asistenței medicale necesare (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 94, ECHR 2000-XI). Curtea a remarcat, de asemenea, faptul că informațiile referitoare la detenție intră adesea în cunoașterea autorităților interne. În consecință, reclamanții ar putea avea anumite dificultăți în achiziționarea probelor pentru a justifica o plângere în acest sens.

Totuși, în astfel de cazuri, reclamanții ar putea fi așteptat să prezinte cel puțin un cont detaliat cu privire la faptele reclamate și să furnizeze – cât mai mult posibil – unele dovezi în sprijinul plângerilor lor (a se vedea, mutatis mutandis Visloguzov v. Ucraina , nr. 32362/02, § 45, 20 mai 2010; Mešić v. Slovenia , citat mai sus; și Ferenc v. Slovenia , citat mai sus). În ceea ce privește circumstanțele prezentei cauze, Curtea constată că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă sau detalii în ceea ce privește acuzațiile sale suplimentare. De asemenea, reclamantul nu a contestat nici nu a observat afirmațiile guvernului că a fost în șase sute și cincizeci și nouă de ocazii tratate în clinica de închisoare, că a refuzat asistența psihiatrică în câteva ocazii și că nu a fost diagnosticat cu astm.

De asemenea, el nu a contestat nici nu a observat faptul că au existat mai multe proceduri disciplinare împotriva lui. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. În ceea ce privește restul plângerilor reclamantei cu privire la condițiile generale de detenție în secțiunea închisă din închisoarea Dob, Curtea constată că aceste plângeri sunt identice cu cele ale reclamanților în cazul Lalić și alții (citat mai sus).

În acest caz, Curtea a constatat condițiile generale de detenție în secțiunea închisă a Penitenciarei Dob, inclusiv asistența medicală și psihologică acordată deținute de prizonieri, precum și dispozițiile privind măsurile de securitate, precum și restricțiile privind menținerea contactelor cu persoanele din afara închisoarei sunt adecvate față de În consecință, aceasta a respins, de asemenea, plângerea reclamantului în temeiul articolului 13 din convenție, deoarece nu s-a stabilit nici o cerere argumentabilă în sensul dispoziției menționate anterior. Curtea ia act de situația de fapt similară a cauzei menționate și a prezentei cereri, inclusiv de faptul că actualul reclamant a avut întotdeauna un spațiu personal suficient în celulă în care a fost reținut, prin urmare, aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Ann Power-Forde Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 7236/10 Artur GALIČ against Slovenia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 October 2012 as a Committee composed of: Ann Power-Forde, President, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 December 2009, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Artur Galič, is a Slovenian national, who was born in 1976 and lives in Pišece. He is represented before the Court by Odvetniška Družba Matoz O.P. D.O.O., a lawyer practising in Koper. The Slovenian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs A. Pešec.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant was serving a sentence in the closed section of Dob Prison from 22 January 2001 until 21 April 2010. As regards the facilities available to the applicant in the cells and common areas, as well as the health care regime in the prison, the conditions imposed on the applicant regarding activities outside the cells and contact with the outside world in general, see the Court’s decision in the case of Lalić and Others v. Slovenia (dec.), nos. 5711/10, 5719/10, 5754/10, 5803/10, 5956/10, 5958/10, 5987/10, 6091/10, 6647/10 and 6893/10, 27 September 2011. From 22 January 2001 to 28 June 2005 the applicant was held in a cell no 5, Block 3 which measured 59.25 square metres and held sixteen inmates (3.7 square metres of personal space available to each inmate).

He was later transferred to a single cell, Block 3 which measured 7.17 square metres. According to the Government’s submissions dated 22 December 2010 there is no note in prison documents that the applicant requested a transfer due to conflicts with other prisoners or on any other grounds. The applicant also never mentioned that he had been subjected to conflicts, threats or other forms of psychological pressure. However, the applicant was a subject of disciplinary proceedings on about twenty-eight occasions. He was also engaged in a physical conflict with another prisoner. As regards his conflict with a prison guard on 8 March 2006, the applicant felt pain in his face but had no visible injuries, except for a small abrasion on the upper lip.

The guard filed a disciplinary violation report against the applicant due to an attack, insult and threats and the applicant was found guilty of committing a serious disciplinary offence. Further, the Government submitted that on 23 January the applicant had undergone a health examination and had also been examined by a pulmonologist, however no asthma had been diagnosed then or later during his imprisonment. According to a doctor’s report dated 13 August 2010 the applicant was treated on six hundred and fifty-nine occasions. According to the Government’s submissions dated 14 June 2011 the applicant received Methadone. He received psychological treatment on at least fifteen occasions. He also received regular psychiatric treatment, however he refused visits to a psychiatrist on five occasions.

He also received regular dental treatment. B. Relevant domestic law and practice For the relevant domestic law and practice, see paragraphs 33-35 and 38 ‑ 47 of the Court’s judgment in the case of Štrucl and Others v. Slovenia (nos. 5903/10, 6003/10 and 6544/10, 27 September 2011), and paragraphs 34-36 of Mandić and Jović v. Slovenia (nos. 5774/10 and 5985/10, 27 September 2011), Lalić and Others , cited above, as well as Mešić v. Slovenia (no. 5767/10, 22 November 2011) and Ferenc v. Slovenia (no. 6682/10, 13 March 2012). COMPLAINTS The applicant complained that the conditions of his detention in Dob Prison amounted to a violation of Articles 3 and 8 of the Convention.

In particular, he complained of severe overcrowding, which had led to a lack of personal space, poor sanitary conditions and inadequate ventilation, as well as excessive restrictions on time spent outside the cell, high temperatures in the cells, inadequate health care and psychological assistance, inadequate measures as regards the rehabilitation of drug addicts, and exposure to violence from other inmates owing to insufficient prison security. He further submitted that the situation amounted to a structural problem, which had been acknowledged by the domestic authorities. In addition, the applicant complained that he had had several conflicts with other prisoners in a cell and a physical conflict with a prison guard, however his request for a transfer had not been granted.

He further complained that he had had asthma and had suffered mental distress, however he had not received adequate psychological and psychiatric as well as dental treatment. Citing Articles 3 and 8 of the Convention, the applicant also complained of restrictions on visits, telephone conversations and correspondence. The applicant lastly complained, under Article 13, that he did not have any effective remedy at his disposal as regards his complaints under Articles 3 and 8 of the Convention. THE LAW The Court does not find it necessary to examine the Government’s objections concerning the issue of exhaustion of domestic remedies and compliance with the six-month rule, as the application should in any event be declared inadmissible for the reasons set out below.

As regards the applicant’s complaint that he did not receive adequate medical treatment, the Court recalls that Article 3 imposes an obligation on the States to ensure that the health and well-being of detainees are adequately secured by, among other things, providing them with the requisite medical assistance (see Kudła v. Poland [GC], no. 30210/96, § 94, ECHR 2000-XI). The Court would further note that information relating to detention often falls within the knowledge of the domestic authorities. Accordingly, applicants might experience certain difficulties in procuring evidence to substantiate a complaint in that connection.

Still, in such cases applicants may well be expected to submit at least a detailed account of the facts complained of and to provide – to the greatest possible extent – some evidence in support of their complaints (see, mutatis mutandis , Visloguzov v. Ukraine , no. 32362/02, § 45, 20 May 2010; Mešić v. Slovenia , cited above; and Ferenc v. Slovenia , cited above). Turning to the circumstances of the present case, the Court notes that the applicant provided no evidence or details as regards his additional allegations. The applicant also did not dispute nor comment on the Government’s submissions that he had been on six hundred and fifty-nine occasions treated in the prison clinic, that he had refused psychiatric assistance on few occasions and that he had not been diagnosed with asthma.

He also did not dispute or comment on the fact that there had been several disciplinary proceedings against him. It follows that these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. As regards the remainder of the applicant’s complaints on general conditions of detention in the closed section of Dob Prison, the Court notes that these complaints are identical to those of the applicants in the case of Lalić and Others (cited above). In that case the Court found the general conditions of detention in the closed section of Dob Prison, including the medical and psychological care provided to the prisoners held therein, as well as the arrangements concerning security measures, and the restrictions on maintaining contact with people outside the prison to be adequate vis ‑ à ‑ vis the Convention standards.

It accordingly also rejected the applicant’s complaint under Article 13 of the Convention, as no arguable claim for the purpose of the aforementioned provision had been established. The Court takes note of the similar factual background of the aforementioned case and the present application, including the fact that the present applicant always had sufficient personal space in the cell in which he was detained. It follows that these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible. Stephen Phillips Ann Power-Forde Deputy Registrar President