MAKSIMOVA v. RUSSIA

Primă secțiune decizia nr. 52898/09 Lyubov Vasilyevna MAKSIMOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 3 iulie 2012 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, președinte, Khanlar Hajiyev, Julia Laffranque, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 septembrie 2009, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Lyubov Vasilievna Maksimova, este un național rus, care s-a născut la 28 iulie 1960 și trăiește la Gremyachinsk. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În acest caz, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neexecutarea unei hotărâri interne care ordonă să-i ofere subvenții monetare pentru locuințe. La 10 martie 2010, Curtea a comunicat plângerea reclamantului guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură. Guvernul a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei la 15 septembrie 2010. Prin scrisoarea din 27 septembrie 2010, reclamantul a fost invitat să prezinte, până la 29 Noiembrie 2010, observațiile sale cu privire la observațiile Guvernului, împreună cu orice reclamație pentru o justă satisfacție. Nu s-a primit niciun răspuns la scrisoarea Curții. Având în vedere absența răspunsului reclamantului, reclamantul a fost informat, prin scrisoarea din 16 februarie 2011 trimisă prin poștă înregistrată, că ora limita de prezentare a observațiilor sau a cererilor sale de satisfacție a expirat la 29 noiembrie 2010, iar nu a fost solicitată prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca o procedură din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Scrisoarea a fost returnată Curții nedeschisă cu o notă că reclamantul a mutat. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. André Wampach Peer Lorenzen grefier adjunct Președintele

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 52898/09

Lyubov Vasilyevna MAKSIMOVA

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 3

July 2012 as a Committee composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Khanlar Hajiyev,

Julia Laffranque,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 9 September 2009,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Lyubov Vasilyevna Maksimova, is a Russian national, who was born on 28 July 1960 and lives in Gremyachinsk.

The

Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G.

Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

In this case the applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and under Article 1 of Protocol No. 1 about non-enforcement of a domestic judgement ordering to provide her with monetary subsidy for housing.

On 10 March 2010 the Court communicated the applicant’s complaint to the respondent Government under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court. The Government submitted their observations on the admissibility and merits of the case on 15 September 2010.

By letter of 27 September 2010, the applicant was invited to submit, by 29

November 2010, her comments on the Government’s observations, together with any claims for just satisfaction. No reply was received to the Court’s letter.

In view of the absence of the applicant’s reply, the applicant was informed, by letter of 16

February 2011 sent by registered mail, that the time

‑

limit for submission of her observations or claims for just satisfaction had expired on 29 November 2010, and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The letter was returned to the Court unopened with a note that the applicant had moved.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

André Wampach

Peer Lorenzen

Deputy Registrar

President