NESTOR c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 49744/07 Viorica NESTOR împotriva României introdusă la 24 octombrie 2007 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, M Viorica Nestor, este un resortisant român născut în 1971 și rezident în Bârlad. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În martie 1995, o societate, al cărei capital era deținut de către Agenția pentru Patrimoniul de Stat, i-a închiriat angajatului său, laudând-o pe reclamantă, un apartament construit de societate. La 5 aprilie 1996, societatea a vândut reclamantei acest apartament în temeiul Legii nr. 85 din 1992 privind vânzarea locuințelor aparținând întreprinderilor din statul membru respectiv.

În 2001, când cuplul a divorțat, apartamentul a fost atribuit reclamantei cu obligația de a plăti fostului soț o soultă. În 2002, societatea a anulat contractul de vânzare care a susținut o eroare în aplicarea legii nr. 85/1992. Ea susține că apartamentul nu putea fi vândut direct angajatului său și că vânzarea ar fi trebuit să facă obiectul unei proceduri publice de licitație. Prin hotărârea din 30 ianuarie 2003, instanța de primă instanță din Bârlad a respins cererea conform căreia închirierea și vânzarea apartamentului erau conforme cu art. 7 din Legea nr. 85/1992 și au respectat condițiile legale. În plus, instanța a notat că reprezentanții de la … Prin hotărârea din 19 noiembrie 2003, tribunalul judicios din Vaslui a respins apelul societății.

Recursul societății a fost primit printr-o hotărâre definitivă din 22 mai 2007 a Curții din Suceava, care a anulat contractul și a ordonat restituirea bunurilor și a prețului vânzării. Reexaminând piesele dosarului, instanța de apel a luat în considerare că la data vânzării, apartmentul a fost în construcție și nu a fost atribuit de către reclamantă. Aceasta concluzionează că vânzarea ar fi trebuit să facă obiectul unei licitații publice în temeiul articolului 8 din Legea 85/1992. Dreptul intern relevant la art. 7 din Legea nr. 85 din 1992 prevede vânzarea locuințelor construite de întreprinderi de stat pentru chiriașii care solicită acest lucru. La art. 8 din lege se precizează că locuințele în curs de construcție și care nu au fost atribuite chiriașilor pot face obiectul unei licitații publice.

La art. 19 din lege, se prevede că în cazul anulării vânzării, prețul de vânzare nu este nici purtătorul de dobândă, nici actualizat. În plus, chiria pe care cumpărătorul ar fi trebuit să o plătească între cumpărare și restituirea apartamentului este dedusă din prețul care îi este datorat de vânzător. GRIEF Invouchant la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanta declară o încălcare a dreptului său de proprietate ca urmare a anulării vânzării și pierderii apartamentului, fără nicio reparație, făcută în opinia sa de către autoritățile naționale.

TROISIÈME SECTION

Requête n o 49744/07 Viorica NESTOR contre la Roumanie introduite le 24 octobre 2007

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, M me Viorica Nestor, est une ressortissante roumaine née en 1971 et résidant à Bârlad. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. Le 1 er mars 1995, une société, dont le capital était détenu par l’Agence du patrimoine de l’Etat , loua à son employé, l’époux de la requérante, un appartement construit par la société. Le 5 avril 1996, la société vendit à l’époux de la requérante cet appartement en vertu de la loi n o 85 du 1992 concernant la vente des logements appartenant aux entreprises d’Etat. En 2001, lorsque le couple divorça, l’appartement fut attribué à la requérante avec l’obligation de verser à son ancien époux une soulte.

En 2002, la société demanda l’annulation du contrat de vente alléguant une erreur dans l’application de la loi n o 85/1992. Elle soutint que l’appartement ne pouvait pas être vendu directement à son employé et que la vente aurait dû faire l’objet d’une procédure publique de mise aux enchères. Par un jugement du 30 janvier 2003, le tribunal de première instance de Bârlad rejeta la demande estimant que la location et ensuite la vente de l’appartement étaient conformes à l’article 7 de la loi n o 85/1992 et avaient respecté les conditions légales. En outre, le tribunal nota que les représentants de l’Etat dans le conseil d’administration de la société avaient approuvé la vente et que les contrôles de la Cour des comptes, du Trésor public et de l’Agence du patrimoine de l’Etat avaient confirmé la légalité de la vente.

Par un arrêt du 19 novembre 2003, le tribunal départemental de Vaslui rejeta l’appel de la société. Le pourvoi de la société fut accueilli par un arrêt définitif du 22 mai 2007 de la cour d’appel de Suceava qui annula le contrat et ordonna la restitution du bien et du prix de la vente. Réexaminant les pièces du dossier, la cour d’appel considéra qu’à la date de la vente, l’appartement litigieux était en construction et n’était pas attribué à l’époux de la requérante. Elle conclut que la vente aurait dû faire l’objet d’une mise aux enchères publiques en vertu de l’article 8 de la loi 85/1992. B. Le droit interne pertinent L’article 7 de loi n o 85 du 1992 prévoit la vente des logements construits par des entreprises d’Etat aux locataires qui en font la demande.

L’article 8 de la loi précise que les logements en cours de construction et qui n’ont pas été attribués à des locataires, peuvent faire l’objet d’une vente aux enchères publiques. L’article 19 de la loi prévoit qu’en cas d’annulation de la vente, le prix restitué n’est ni porteur d’intérêts ni actualisé. En outre, le loyer que l’acheteur aurait dû verser entre l’achat et la restitution de l’appartement est déduit du prix qui lui est dû par le vendeur. GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante allègue une atteinte à son droit de propriété en raison de l’annulation de la vente et de la perte de l’appartement, sans aucune réparation, fait selon elle imputable aux autorités étatiques.

QUESTION L’ingérence dans le droit de la requérante au respect de ses biens, était ‑ elle conforme aux exigences de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ?