Băleanu împotriva României

Comunicat la 14 mai 2019 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 9772/14 Emilia Ana BĂLEANU împotriva României introdusă la 22 ianuarie 2014 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE FURNIZORUL Se referă la absența … Acest apartament, anterior naționalizat, îi fusese restituit și era coproprietar cu statul. Apartamentul era ocupat de o terță terță parte, căreia statul i-a închiriat în 1974 și al cărei contract de închiriere fusese prelungit succesiv de către stat. Recurenta a introdus două acțiuni civile împotriva statului în despăgubirea prejudiciului pe care l-a suferit din cauza nepercepției unei chirii la valoarea pieței pentru diferite perioade în 2009 și respectiv 2011. Acțiunile sale fuseseră acceptate prin două decizii definitive ale instanței judecătorești din Timișoara și, respectiv, din județul Timiș.

Prin hotărârea definitivă din 9 octombrie 2013, Tribunalul departamental din Timiș a respins acțiunea recurentei cu privire la perioada cuprinsă între 1 aprilie și 30 de zile. septembrie 2012, pe motiv că prejudiciul cauzat de prelungirea contractului de închiriere, fără ca recurenta să fie informată în acest sens și fără acordul său prealabil, a fost suficient remediat prin cele două hotărâri de justiție menționate anterior, statul nu poate fi obligat să repare la infinit același prejudiciu. Invocând art. 6 din convenție , recurenta invocă o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță din cauza lipsei de examinare a acțiunii sale civile referitoare la perioada cuprinsă între 1 aprilie și 30 septembrie 2012 și se plânge și de încălcarea dreptului său de proprietate, astfel cum a fost garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție.

, pe motiv că, fără acordul său, statul a continuat să închirieze apartamentul, ceea ce a dus la utilizarea părții sale și de a percepe o chirie la prețul pieței în ceea ce privește părțile Respingerea acțiunii reclamantei, prin care aceasta a solicitat despăgubiri pentru utilizarea apartamentului său în perioada 1 aprilie-30 September 2012, prin hotărârea definitivă din 9 octombrie 2013 a tribunalului județean din Timiș s.c., prin încălcarea dreptului recurentei de a avea acces la o instanță, astfel cum a fost garantată prin art. 6 alineatul (1) din Convenția Y-at-a încălcat dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza refuzului instanțelor naționale de a-i acorda o reparație pentru a-și folosi apartamentul în perioada 1 aprilie-30 septembrie 2012? În perioada în cauză, reclamanta și-a putut utiliza partea sa din apartament sau să primească o chirie la prețul pieței

Communiquée le 14 mai 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 9772/14 Emilia Ana BĂLEANU contre la Roumanie introduite le 22 janvier 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’absence alléguée d’examen par les tribunaux nationaux d’une action par laquelle la requérante demandait à obtenir une réparation pour l’impossibilité d’utiliser son appartement du 1 er avril au 30 septembre 2012. Cet appartement, auparavant nationalisé, lui avait été restitué et elle en était copropriétaire avec l’État. L’appartement était occupé par un tiers à qui l’État l’avait loué en 1974 et dont le contrat de location avait été successivement prolongé par l’État. La requérante avait formé deux actions civiles contre l’État en réparation du préjudice qu’elle estimait avoir subi du fait de la non-perception d’un loyer à la valeur du marché pour des diverses périodes en 2009 et 2011. Ses actions avaient été accueillies par deux décisions définitives de la cour d’appel de Timișoara et du tribunal départemental de Timiș, respectivement.

Par un arrêt définitif du 9 octobre 2013, le tribunal départemental de Timiș rejeta l’action de la requérante relative à période allant du 1 er avril au 30 septembre 2012, au motif que le préjudice causé par la prolongation du contrat de location, sans que la requérante en fût informée et sans son accord préalable, avait été suffisamment réparé par les deux décisions de justice susmentionnées, l’État ne pouvant être tenu à réparer à l’infini un même préjudice.

Invoquant l’article 6 de la Convention , la requérante allègue une atteinte à son droit d’accès à un tribunal, en raison du défaut d’examen de son action civile relative à la période allant du 1 er avril au 30 septembre 2012. Elle se plaint aussi d’une atteinte à son droit de propriété, tel que garanti par l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention , au motif que, sans son accord, l’État avait continué à louer l’appartement, ce qui l’empêchait d’utiliser sa quote-part et de percevoir un loyer au prix du marché .

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le rejet de l’action de la requérante, par laquelle elle demandait réparation pour l’impossibilité d’utiliser son appartement du 1 er avril au 30 septembre 2012, par l’arrêt définitif du 9 octobre 2013 du tribunal départemental de Timiș s’analyse-t-il en une violation du droit de la requérante d’accès à un tribunal, tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Y-at-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, du fait du refus des juridictions nationales de lui octroyer une réparation pour l’impossibilité d’utiliser son appartement du 1 er avril au 30 septembre 2012 ? La requérante a ‑ t-elle pu utiliser, dans la période en question, sa quote-part de l’appartement ou percevoir un loyer au prix du marché ?