- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 august 2012
- Stat pârât
- ROU
Orezeanu împotriva României
Traducere în română Auto
Secțiunea a treia Cerere nr. 26029/08 Mircea OREZAANU împotriva României introdusă la 27 mai 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Mircea Orezanu, este un resortisant român născut în 1954 și rezident în București. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În temeiul Legii nr. 247/2005 privind restituirea terenurilor naționalizate, reclamantul a solicitat restituirea terenurilor care au aparținut bunicului său. Cererea sa a fost depusă la comisia locală de aplicare a legii în comuna Vaideeni. Comisia a considerat că o parte din terenurile revendicate erau situate în municipalitatea Polovraci și a transmis acesteia din urmă o parte din cerere.
Cele două cereri au fost respinse pe motiv că, în 1931, bunicul reclamantului a dat toate bunurile sale ultimei sale soții și că naționalizarea terenului a avut loc după transferul de proprietate. De asemenea, comisiile au indicat că terenul fusese restituit moștenitorului soției bunicului reclamantului. Reclamantul a contestat cele două decizii, susținând că a fost moștenitorul bunicului său și că, în acest sens, avea dreptul la restituirea unei părți din terenuri, și anume cele care făceau parte din rezerva succesorală. În ceea ce privește contestația împotriva deciziei Comisiei comune de la Vaideeni, Tribunalul de Primă Instanță din Horezu, prin hotărârea din 29 noiembrie 2006, a primit argumentele reclamantului și a dispus includerea acesteia pe lista beneficiarilor legii.
La recursul comisiei, printr-o hotărâre definitivă din 26 iunie 2007, tribunalul departamental din Vâlcea a confirmat vocația succesorală a reclamantului în titlul de moștenitor restant al bunicului său. În ceea ce privește contestația împotriva deciziei comisiei locale de la Polovraci, printr-o hotărâre din 12 iulie 2007, Tribunalul de Primă Instanță instanța Novaci a respins acțiunea pe motiv că exproprierea a avut loc după donație. Reclamantul a formulat un recurs și-a reinițiat argumentele cu privire la rezerva succesorală și a reamintit că, prin hotărârea definitivă din 26 iunie 2007, tribunalul departamental din Vâlcea și-a confirmat vocația succesorală. printr-o hotărâre definitivă din 26 noiembrie 2007, pusă la dispoziție la data de 27 noiembrie 2007, Tribunalul departamental din Gorj a respins recursul pe motiv că terenurile fuseseră restituite persoanei care moștenise dreptul de moștenire al bunicului reclamantului.
El nu se pronunță asupra calității de moștenitor restant al reclamantului și nota că tatăl reclamantului ar fi putut solicita reducerea donației, în temeiul articolului 848 din Codul civil. Dreptul intern relevant la art. 848 din Codul civil prevede că reducerea donațiilor între persoane fizice poate fi solicitată de moștenitorii restanți și de moștenitorii acestora. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, reclamantul se consideră victima unei încălcări a dreptului său de proprietate din cauza respingerii cererii sale de restituire a terenurilor situate pe teritoriul comunei Polovraci. Invocând în esență art. 6 alineatul (1) din Convenție, se plânge de presupusa inechitabilă a procedurii și susține că tribunalele Novaci și Gorj i-au negat în mod arbitrar calitatea de moștenitor restant al bunicului său.
El reamintește că această soluție este în contradicție cu concluziile hotărârii definitive din 26 iunie 2007 a tribunalului departamental din Vâlcea. RĂSPUNSURI LA PĂRȚIĂRȚIȚIĂȚ II PĂRȚIȚI LE PĂRȚIȚIĂRĂȚĂRĂȚĂR LE P LE PĂRȚIȚIȚĂRĂRÂ , A FOST CONSIDERĂ CU PRIVIRE LA PĂRȚIȚIȚIĂȚIĂRĂR ÂN ȚIȚĂRĂR ÂN ȚIȚIȚIȚĂR ÂN , după cum este prevăzut la art. 6 1 din Convenție? noiembrie 2007 a Tribunalului din Gorj permite identificarea motivelor pentru care instanța nu a recunoscut reclamantului calitatea de moștenitor restant al bunicului său A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1, având în vedere respingerea acțiunii sale în refacerea dreptului de proprietate
TROISIÈME SECTION
Requête n o 26029/08 Mircea OREZEANU contre la Roumanie introduite le 27 mai 2008
EXPOSÉ DES FAITS
Le requérant, M. Mircea Orezeanu, est un ressortissant roumain né en 1954 et résidant à Bucarest. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. En vertu de la loi n o 247/2005 concernant la restitution des terrains nationalisés, le requérant demanda la restitution des terrains qui avaient appartenu à son grand-père. Sa demande fut déposée auprès de la commission locale d’application de la loi dans la commune de Vaideeni. La commission considéra qu’une partie des terrains revendiqués étaient situés dans la commune de Polovraci et transmit à cette dernière une partie de la demande. Les deux demandes furent rejetées au motif qu’en 1931, le grand père du requérant avait donné l’ensemble de ses biens à sa dernière épouse et que la nationalisation des terrains avait eu lieu après ce transfert de propriété.
Les commissions notèrent également que les terrains avait été restitués à l’héritière de l’épouse du grand-père du requérant. Le requérant contesta les deux décisions, alléguant qu’il était héritier de son grand père et qu’à ce titre, il avait droit à la restitution d’une partie des terrains, à savoir ceux faisant partie de la réserve successorale. S’agissant de la contestation contre la décision de la commission de la commune de Vaideeni, le tribunal de première instance de Horezu, par un jugement du 29 novembre 2006, accueillit les arguments du requérant et ordonna son inscription sur la liste des bénéficiaires de la loi. Sur pourvoi de la commission, par un arrêt définitif du 26 juin 2007, le tribunal départemental de Vâlcea confirma la vocation successorale du requérant au titre d’héritier réservataire de son grand-père.
Quant à la contestation contre la décision de la commission locale de Polovraci, par un jugement du 12 juillet 2007, le tribunal de première instance de Novaci rejeta l’action au motif que l’expropriation avait eu lieu après la donation. Le requérant forma un pourvoi et réitéra ses arguments concernant la réserve successorale et rappela que, par l’arrêt définitif du 26 juin 2007, le tribunal départemental de Vâlcea avait confirmé sa vocation successorale. Par un arrêt définitif du 26 novembre 2007, mis au net le 27 novembre 2007, le tribunal départemental de Gorj rejeta le pourvoi au motif que les terrains avaient été restitués à la personne qui avait hérité de l’épouse du grand-père du requérant.
Il ne se prononça pas sur la qualité d’héritier réservataire du requérant et nota que le père du requérant aurait pu réclamer la réduction de la donation, en vertu de l’article 848 du code civil. B. Le droit interne pertinent L’article 848 du code civil prévoit que la réduction des libéralités entre vifs peut être demandée par les héritiers réservataires et par les héritiers de ces derniers. GRIEFS 1. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 de la Convention, le requérant s’estime victime d’une violation de son droit de propriété en raison du rejet de sa demande de restitution des terrains situés sur le territoire de la commune de Polovraci. 2. Invoquant en substance l’article 6 § 1 de la Convention, il se plaint du caractère prétendument inéquitable de la procédure et allègue que les tribunaux de Novaci et de Gorj lui ont arbitrairement dénié la qualité d’héritier réservataire de son grand-père.
Il rappelle que cette solution est en contradiction avec les conclusions de l’arrêt définitif du 26 juin 2007 du tribunal départemental de Vâlcea.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. La contestation sur les obligations de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, la motivation de l’arrêt du 26 novembre 2007 du tribunal de Gorj permet-elle de dégager les raisons pour lesquelles le tribunal n’a pas reconnu au requérant la qualité d’héritier réservataire de son grand-père ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, compte tenu du rejet de son action en reconstitution du droit de propriété ?