Vorsteher împotriva Elveției

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 10672/09 Paul VORSTEHER împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 28 august 2012 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Dragoljub Popović, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, greffiere adjunctă din secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 februarie 2009, după ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamantul, dl Paul Vorsteher, este un cetățean austriac născut în 1931 și rezident la Steinhausen. Guvernul elvețian ( Scheidegger, de la unitatea Drept european și protecția internațională a drepturilor omului din cadrul Oficiului Federal al Justiției.

Informat cu privire la cerere, guvernul austriac nu și-a exercitat dreptul de intervenție pe care îl recunoaște la art. 36 alin. (1) din Convenție. Invocând art. 14, coroborat cu art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că este victima unei discriminări într-o procedură de sechestrare care a făcut obiectul acesteia. Autoritățile au sesizat pensia sa de vârstă austriacă, în timp ce, în conformitate cu dreptul elvețian, indemnizațiile pentru limită de vârstă sunt insesibile. Cererea a fost comunicată guvernului la 18 ianuarie 2011, care, la 11 mai 2011, și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. La 26 mai 2011, acestea au fost aduse la cunoștința reclamantului.

La 15 septembrie 2011, ca urmare a lipsei de informații din partea reclamantului, Curtea i-a acordat un nou termen până la 24 octombrie 2011 pentru a-și trimite observațiile, indicându-i că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din convenție, Curtea putea anula o cerere din rol atunci când circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să își mențină cererea. Comisia a constatat, de asemenea, că reclamantul nu a solicitat prelungirea termenului. Printr-o scrisoare din 27 octombrie 2011, reclamantul a informat Curtea că autoritățile elvețiene au efectuat recent mai multe sesizări cu privire la renta sa austriacă. Din acest motiv, a solicitat Curții să amân examinarea prezentei cereri.

Președinta nu a considerat oportun să amâne examinarea cererii și a respins cererea reclamantului. Printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire la 13 februarie 2012, un nou termen până la 13 martie 2012 a fost acordat reclamantului pentru a-și prezenta observațiile. Curtea a amintit încă o dată că, în temeiul articolului 37 alineatul (1), aceasta putea elimina o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la solicitant, la 17 februarie 2012, care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 10672/09 Paul VORSTEHER contre la Suisse La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 28 août 2012 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Dragoljub Popović, Isabelle Berro-Lefèvre, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 13 février 2009, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Paul Vorsteher, est un ressortissant autrichien né en 1931 et résidant à Steinhausen. Le gouvernement suisse (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent suppléant, M. A. Scheidegger, de l’unité Droit européen et protection internationale des droits de l’homme de l’Office fédéral de la Justice.

Informé de la requête, le gouvernement autrichien n’a pas exercé le droit d’intervention que lui reconnaît l’article 36 § 1 de la Convention. Invoquant l’article 14, combiné avec l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint qu’il est victime d’une discrimination dans une procédure de saisie dont il a fait l’objet. Les autorités ont saisi sa rente vieillesse autrichienne alors que, selon le droit suisse, les rentes vieillesse sont insaisissables. La requête a été communiquée au gouvernement le 18 janvier 2011 qui, le 11 mai 2011, a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci. Le 26 mai 2011, elles ont été portées à la connaissance du requérant.

Le 15 septembre 2011, suite à l’absence de nouvelles du requérant, la Cour lui a imparti un nouveau délai jusqu’au 24 octobre 2011 pour envoyer ses observations, en lui indiquant qu’en vertu de l’article 37 § 1 de la Convention, la Cour pouvait rayer une requête du rôle lorsque les circonstances donnent à penser que la partie requérante n’entend pas maintenir sa requête. Elle constata également que le requérant n’avait pas demandé de prolongation de délai. Par une lettre du 27 octobre 2011, le requérant a informé la Cour que les autorités suisses n’avaient récemment plus procédé à la saisine de sa rente autrichienne. Pour cette raison, il a demandé à la Cour d’ajourner l’examen de la présente requête.

La présidente n’a pas estimé opportun d’ajourner l’examen de la requête et rejeta la demande du requérant. Par un courrier recommandé avec avis de réception en date du 13 février 2012, un nouveau délai jusqu’au 13 mars 2012 a été imparti au requérant afin de soumettre ses observations. La Cour y a rappelé encore une fois qu’aux termes de l’article 37 § 1, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant, le 17 février 2012, qui n’y a pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greffière adjointe Présidente