CtEDO 10.07.2012 Auto

M. Z. ET N. Z. c. SUISSE

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
10.07.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
M. Z. ET N. Z. c. SUISSE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 779/11 M. Z. and N. Z. împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 10 iulie 2012 într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișil Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Passos; grefătoare adjunctă de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 decembrie 2011, având în vedere măsurile provizorii indicate guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentelor, domnul M. Z. și domnul M. N. Z., sunt resortisanți iranieni născuți în 1965 și, respectiv, 1966 și care își au reședința în Zurich. Președinta secțiunii a accesat cererea de nedivulgare a identității lor formulată de solicitanți [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură] și sunt reprezentați în fața Curții de către domnul U. Ebnöther, avocat la Zurich. Guvernul elvețian ( F. Schürmann, de la unitatea Drept european și protecția internațională a drepturilor omului a Oficiului Federal de Justiție. Reclamanții, în calitate de persoane convertite la creștinism și active din punct de vedere politic, susțin că, în ipoteza expulzării lor în Iran, aceștia riscă să fie supuși unor tratamente abuzive, în sensul articolului 3, sau chiar să fie executați, cu încălcarea articolului 2 din convenție. Ei susțin, de asemenea, că, în cazul în care expulzarea în Iran ar fi executată, ei nu ar mai putea să își manifeste credința creștină, ceea ce ar constitui o discriminare în sensul articolului 14 coroborat cu art. 9 din convenție. Prin decizia din 6 martie 2012, vicepreședintele secțiunii a decis să aplice art. 39 din regulament și să invite, prin urmare, guvernul elvețian să nu deporteze reclamanții pe durata procedurii. În același timp, cererea a fost comunicată guvernului. Printr-o scrisoare din 3 aprilie 2012, guvernul a informat Curtea cu privire la faptul că: Oficiul Federal pentru Migrație, printr-o decizie din 2 aprilie 2012, a considerat că reclamanții îndeplinesc calitatea de refugiat. Guvernul a concluzionat că reclamanții nu mai sunt expuși riscului de expulzare și că, în cazul ridicării admiterii lor provizorii, aceștia beneficiază de căile de atac interne. Prin urmare, a solicitat Curții să elimine prezenta cerere din rol, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (b) din convenție. Prin scrisoarea din 15 mai 2012, reclamanții recunosc că nu mai sunt expuși riscului de a fi expulzați și, prin urmare, nu mai sunt expuși riscului de a fi supuși unor tratamente contrare articolului 3 din convenție, însă, în urma deciziilor negative pronunțate în cauza lor, aceștia au suferit o pierdere de câștig și un prejudiciu moral. De asemenea, acestea prezintă suma de 6 000 EUR (EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli în fața organelor interne și în fața Curții. DEși reclamanții nu declară în mod expres retragerea cererii lor, Curtea consideră că acest lucru reiese implicit din comunicarea lor din 15 mai 2012. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare cererea formulată de reclamantă din următoarele motive: Curtea constată că reclamanții nu mai sunt amenințați în prezent de deportare, calitatea refugiaților și admiterea provizorie a acestora. Având în vedere acest element și în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale n a impune continuarea examinării cererii. Curtea ajunge, de asemenea, la concluzia că este necesar să se pună capăt aplicării art. 39 din Regulamentul Curții, din cauza faptului că, în prezent, reclamanții nu sunt expuși unui risc de prejudiciu ireparabil. În măsura în care reclamanții solicită repararea pierderii câștigului și a prejudiciului moral, Curtea amintește că o satisfacție, în acest sens, nu poate fi acordată decât în caz de încălcare a Convenției (art. 41). În ceea ce privește cheltuielile suportate de reclamant pentru apărarea sa în fața Curții, aceasta amintește că sunt lăsate la aprecierea sa atunci când cererea este retrasă de la rolul său [art. 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură]. În această privință, Comisia reamintește practica sa obișnuită conform căreia nu se acordă nicio sumă de cheltuieli în cazul în care reclamantul nu a fost invitat să prezinte observații ca răspuns la observațiile prezentate de guvern ca urmare a comunicării cererii (a se vedea recent Sarwari c. Austria (dec.), nr 21662/10, 3 noiembrie 2011 Ali Gedi și alții c. Austria (dec.), 61567/10, 62152/10 și 62153/10, 4 octombrie 2011 Ali Zada și alții c. Austria (dec.) 17127/10, 51191/10, 62159/10, 62188/10, 66829/10 și 67595/10, 5 iulie 2011 Khaled c. Italia (dec.) 37355/10, 31 mai 2011). De asemenea, aceasta ia notă de faptul că a avut deja ocazia de a aplica un astfel de principiu în cazul radierii mai multor cauze referitoare la Elveția (Tewolde c. Elveția (dec.) 67808/10, 6 martie 2012 Asanaj c. Elveția (dec.), nr 18486/08, 14 octombrie 2010 și cel mai recent Soedji c. Elveția (dec.), nr 21714/11, 3 iulie 2012. Ea nu percepe nici un motiv pentru a se abține de la această practică în speță. În aceste circumstanțe, ea consideră că nici o sumă nu este datorată pentru cheltuieli de judecată. Prin urmare, trebuie să se șteargă cauza de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște Francoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă