SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 10225/07 prezentată de Manfred KUNG împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 8 noiembrie 2011 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Dragoljub Popović, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și François Elens-Passos; graffière adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 februarie 2007, după ce a intenționat aceasta, pronunță următoarea decizie DE FAPT Cererea a fost depusă de domnul Manfred Kung, un cetățean elvețian, născut în 1957 și rezident în Bassersdorf. Guvernul elvețian (atît .) este reprezentat de agentul său, Frank Schürmann, din Biroul Federal de Justiție. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plângea că consultarea documentelor sale bancare prin intermediul cantonului Zürich constituia o încălcare a secretului profesional al avocaților și că s-a exprimat într-o ingerință disproporționată și fără temei juridic, în dreptul său la respectarea vieții sale private. În temeiul articolului 13 din Convenție, susține că nu a beneficiat de o cale de atac eficientă pentru a-și exercita drepturile garantate de Convenție. Argumentul reclamantului întemeiat pe art. 8 din convenție a fost comunicat guvernului, care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitatea și la temeinicia acestuia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 28 iunie 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a solicitat prelungirea. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la 4 iulie 2011, reclamantului care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens adjunct președinte
Requête n
o
10225/07
présentée par Manfred KUNG
contre la Suisse
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 8 novembre 2011 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Dragoljub Popović,
Isabelle Berro-Lefèvre,
András Sajó,
Guido Raimondi,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
juges,
et de François Elens-Passos,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 février 2007,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requête a été introduite par M. Manfred Kung, un ressortissant suisse, né en 1957 et résidant à Bassersdorf. Le gouvernement suisse («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Frank Schürmann, de l’office fédéral de la justice.
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint de ce que la consultation de ses documents bancaires par le parquet du canton de Zürich constituait une violation du secret professionnel des avocats et qu’elle s’analysait en une ingérence disproportionnée, et dépourvue de base légale, dans son droit au respect de sa vie privée. Sur le terrain de l’article 6 de la Convention, il se plaint de l’issue de plusieurs procédures le concernant. Au regard de l’article 13 de la Convention, il soutient ne pas avoir bénéficié d’un recours effectif pour faire valoir la violation de ses droits garantis par la Convention.
Le grief du requérant tiré de l’article 8 de la Convention a été communiqué au gouvernement, qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celui-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 28 juin 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue, le 4 juillet 2011, au requérant qui n’y a pas répondu.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Françoise Elens-Passos
Françoise Tulkens
Greffière adjointe
Présidente