KÁTAI v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
KÁTAI v. HUNGARY (CtEDO, 2012)
SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 939/12 Jozsef KÁTAI împotriva Ungariei depusă la 29 decembrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Jozsef Kátai, este un național maghiar, născut în 1958 și trăiește în Komló. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 mai 2007, Curtea de District Pécs a instituit, într-o hotărâre finală și obligatorie, handicapul reclamantului ca unul din gradul III, adică 67%. S-a stabilit că condiția sa era finală și nu era susceptibilă unei revizuiri suplimentare. Hotărârea întemeiată pe reclamant la o pensie de invaliditate, a căror sumă pare a fi de 37,5% din salariul său lunar mediu. În 2011, Legea nr. CXCI a fost promulgat, cu efect la 1 ianuarie 2012, care a introdus un nou sistem de certificate de invaliditate. Beneficiarii au fost trimisi o scrisoare și invitați să se aplice, până la 31 martie 2012, pentru o reevaluare a situației lor de către comitetele de experți. Odată ce au solicitat acest lucru în termenul limită, ei au rămas drepturi la certificatele lor vechi (de valoare nemodificată) până la reevaluarea a avut loc. În procedura de reevaluare, se poate acorda – în funcție de starea reală și reală a persoanei – o alocație de invaliditate (a căror sumă este de 40% din salariul lunar mediu al persoanei) sau o alocație de reabilitare (în valoare de 35% din salariul lunar mediu și deturnabilă timp de trei ani). Dacă persoana în cauză nu mai este calificată, dreptul poate fi eliminat. Reclamantul susține că, în orice caz, va pierde și alte beneficii (cum ar fi transportul, cultura și medicul). În răspunsul la scrisoarea de plângere adresată de reclamant la Ministerul Resurselor Umane, s-a explicat că măsura în cauză a fost justificată de proporția disproporționată de ridicată în Ungaria a celor cu privire la pensia de invaliditate (în Ungaria, peste 12% în cadrul populației încadrate, în timp ce media OCDE este de 5,8%); că pensiile de invaliditate ar fi înlocuite, în funcție de caz individual, de o alocație de reabilitare sau de o alocație de invaliditate; și, în cele din urmă, că re-categorizarea corectă a beneficiarilor pensiilor de invaliditate a necesitat o revizuire individuală a condițiii tuturor celor implicați, inclusiv a celor care au obținut o hotărâre finală care stabilește gradul de invaliditate. Reclamantul nu menționează dacă a solicitat reevaluarea în termenul legal, dacă a avut deja loc sau dacă rezultatul său este prejudicial situației sale pecuniare. COMPLAINT Reclamantul se plânge de pierderea percepută a pensiei sale de invaliditate stabilită prin o hotărâre finală a instanței și de transformarea acesteia în o altă alocație numai după revizuire. Invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, articolele 6, 13, 14 și 17 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 12. S-au epuizat căile de recurs interne în acest caz având în vedere faptul că reevaluarea condiției reclamantului nu pare să aibă loc încă? Este faptul că o hotărâre judiciară finală și obligatorie a fost anulată în mod eficient datorită funcționării unei noi legi compatibile cu principiul certitudinei juridice inerente la art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Brumărescu c. România) [GC], nr. 28342/95, § 62, CEDO 1999 VII)? Reclamantul a fost privat de posesiunile sale în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, citit singur sau coroborat cu art. 14 din Convenție? În cazul în care această privație impune reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDO 1999-V?