KÁTAI v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 939/12 Jozsef KÁTAI împotriva Ungariei depusă la 29 decembrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Jozsef Kátai, este un național maghiar, născut în 1958 și trăiește în Komló. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 mai 2007, Curtea de District Pécs a instituit, într-o hotărâre finală și obligatorie, handicapul reclamantului ca unul din gradul III, adică 67%. S-a stabilit că condiția sa era finală și nu era susceptibilă unei revizuiri suplimentare. Hotărârea întemeiată pe reclamant la o pensie de invaliditate, a căror sumă pare a fi de 37,5% din salariul său lunar mediu. În 2011, Legea nr. CXCI a fost promulgat, cu efect la 1 ianuarie 2012, care a introdus un nou sistem de certificate de invaliditate.

Beneficiarii au fost trimisi o scrisoare și invitați să se aplice, până la 31 martie 2012, pentru o reevaluare a situației lor de către comitetele de experți. Odată ce au solicitat acest lucru în termenul limită, ei au rămas drepturi la certificatele lor vechi (de valoare nemodificată) până la reevaluarea a avut loc. În procedura de reevaluare, se poate acorda – în funcție de starea reală și reală a persoanei – o alocație de invaliditate (a căror sumă este de 40% din salariul lunar mediu al persoanei) sau o alocație de reabilitare (în valoare de 35% din salariul lunar mediu și deturnabilă timp de trei ani). Dacă persoana în cauză nu mai este calificată, dreptul poate fi eliminat. Reclamantul susține că, în orice caz, va pierde și alte beneficii (cum ar fi transportul, cultura și medicul).

În răspunsul la scrisoarea de plângere adresată de reclamant la Ministerul Resurselor Umane, s-a explicat că măsura în cauză a fost justificată de proporția disproporționată de ridicată în Ungaria a celor cu privire la pensia de invaliditate (în Ungaria, peste 12% în cadrul populației încadrate, în timp ce media OCDE este de 5,8%); că pensiile de invaliditate ar fi înlocuite, în funcție de caz individual, de o alocație de reabilitare sau de o alocație de invaliditate; și, în cele din urmă, că re-categorizarea corectă a beneficiarilor pensiilor de invaliditate a necesitat o revizuire individuală a condițiii tuturor celor implicați, inclusiv a celor care au obținut o hotărâre finală care stabilește gradul de invaliditate.

Reclamantul nu menționează dacă a solicitat reevaluarea în termenul legal, dacă a avut deja loc sau dacă rezultatul său este prejudicial situației sale pecuniare. COMPLAINT Reclamantul se plânge de pierderea percepută a pensiei sale de invaliditate stabilită prin o hotărâre finală a instanței și de transformarea acesteia în o altă alocație numai după revizuire. Invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, articolele 6, 13, 14 și 17 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 12. S-au epuizat căile de recurs interne în acest caz având în vedere faptul că reevaluarea condiției reclamantului nu pare să aibă loc încă? Este faptul că o hotărâre judiciară finală și obligatorie a fost anulată în mod eficient datorită funcționării unei noi legi compatibile cu principiul certitudinei juridice inerente la art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Brumărescu c. România) [GC], nr. 28342/95, § 62, CEDO 1999 VII)?

Reclamantul a fost privat de posesiunile sale în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, citit singur sau coroborat cu art. 14 din Convenție? În cazul în care această privație impune reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDO 1999-V?

SECOND SECTION

Application no. 939/12 József KÁTAI against Hungary lodged on 29 December 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr József Kátai, is a Hungarian national, who was born in 1958 and lives in Komló. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 31 May 2007 the Pécs District Court established, in a final and binding judgment, the applicant’s disability as one of Grade III, that is, 67%. It was laid down that his condition was final and not susceptible to any further review. The judgment entitled the applicant to a disability pension, the amount of which appears to have been 37.5% of his average monthly salary. In 2011, Act no. CXCI was enacted, effective as of 1 January 2012, which introduced a new system of disability allowances.

Beneficiaries were sent a letter and invited to apply, by 31 March 2012, for a reassessment of their condition by expert committees. Once applying for this within the deadline, they remained entitled to their old allowances (of unchanged amount) until the reassessment took place. In the reassessment procedure, there can be granted – depending on the person’s real and actual condition – a disability allowance (whose amount is 40% of the person’s average monthly salary) or a rehabilitation allowance (amounting to 35% of the average monthly salary and disbursable for three years). If the person concerned no longer qualifies, the entitlement may be removed. The applicant submits that in either case, he will also lose other (such as transport, cultural and medical) benefits.

In reply to the applicant’s complaint letter to the Ministry of Human Resources, it was explained that the measure in question was warranted by the disproportionately high proportion in Hungary of those on disability pension (in Hungary, over 12% within the employable population, whereas the OECD average is 5.8%); that disability pensions would be replaced, depending on the individual case, by a rehabilitation allowance or a disability allowance; and finally, that the correct re-categorisation of beneficiaries of disability pension necessitated an individualised review of the condition of all those involved, including those having obtained a final court judgment establishing their degree of disability.

The applicant does not state whether he has applied for the reassessment within the statutory deadline, whether it has already taken place or whether its outcome is prejudicial to his pecuniary situation. COMPLAINT The applicant complains about the perceived loss of his disability pension established by a final court judgment and that it would be transformed into another allowance only after a review. He invokes Article 1 of Protocol No. 1, Articles 6, 13, 14 and 17 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 12.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Have domestic remedies been exhausted in the case in view of the fact that the reassessment of the applicant’s condition does not appear to have taken place as yet? 2. Is the fact that a final and binding court judgment was effectively set aside due to the operation of a new law compatible with the principle of legal certainty inherent in Article 6 § 1 of the Convention (see Brumărescu v. Romania [GC], no. 28342/95, § 62, ECHR 1999 ‑ VII)? 3. Has the applicant been deprived of his possessions in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1, read alone or in conjunction with Article 14 of the Convention? If so, did that deprivation impose an excessive individual burden on the applicant (see Immobiliare Saffi v. Italy, [GC], no. 22774/93, § 59, ECHR 1999-V?