Lengyel împotriva Ungariei

Comunicat la 21 aprilie 2015 SECȚIUNE Cerere nr. 8271/15 András Jánosné LENGYEL împotriva Ungariei depusă la 12 martie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna András Jánosné Lengyel, este un național maghiar, născut în 1960 și locuiește în Budapesta. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl D. Karsai, un avocat practicant în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost plasat în pensie de invaliditate și a primit o pensie de invaliditate începând cu 1 noiembrie 2006, suma a căror valoare a fost în cele din urmă 91.363 forints maghiari (HUF) (aproximativ 300 euro (EUR) pe lună. După cum rezultă din dosarul, dreptul reclamantului s-a bazat pe o decizie finală a Curții Supreme.

În momentul material, statutul său de sănătate a fost evaluat la 46% de către comisionul de experți medicali. La 29 decembrie 2011 Legea nr. CXCI din 2011 privind beneficiile acordate persoanelor cu capacitate redusă de muncă a fost adoptată, eficace începând cu 1 Ianuarie 2012, care a introdus un nou sistem de certificate. Beneficiarii au fost trimiși o scrisoare și invitați să se aplice, până la 31 martie 2012, pentru o reevaluare a condiției lor de către comisii de experți. Odată ce au solicitat acest lucru în termenul limită, ei au devenit dreptul la o alocație tranzitorie (cu valoarea care nu diferă de cea a alocației sau a pensiei primite anterior) până la reevaluarea a avut loc. În procedura de reevaluare, se poate acorda o alocație de invaliditate sau o alocație de reabilitare, în funcție de condiția reală și reală a persoanei.

Reclamantul a depus o cerere pentru noua indemnitate de invaliditate. Potrivit unui aviz proaspăt al comitetului de experți al Autorității Naționale de Reabilitare și Socialitate, statutul ei de sănătate a fost evaluat la 59%. Ea a fost clasificată ca fiind o persoană potrivită pentru reabilitare pe baza statutului ei de sănătate.

Cu toate acestea, datorită altor circumstanțe, reabilitarea ei nu a fost recomandată (art. 3 alineatul (2) punctul ) din Legea nr. CXCI din 2011). Întrucât ea nu a avut cel puțin 180 de zile calendaristice cu venit în cursul anului calendaristic anterior primei zile a plății, sau 180 de zile calendaristice cu venit în perioada care precedă direct prima zi a plății, indemnul de reabilitare al reclamantului a fost calculat pe baza salariului minim (la timpul material HUF 93.000, aproximativ EUR 310 pe lună) și stabilit la 45% din salariul minim (în aplicarea articolului 12 alineatul (1) litera (a) din Legea nr. CXCI din 2011), adică, în valoare de HUF 41.850 (aproximativ 140 EUR), prin decizia Autorității Guvernamentale Budapestei (Hotărârea de Asigurare de Pensiuni) la 19 septembrie 2012. Reclamantul a apelat împotriva deciziei administrative de primă instanță.

Evaluarea medicală efectuată în cursul procedurii administrative de la cea de-a doua instanță a dus la concluzia că statutul de sănătate al reclamantului a fost de 58%, iar s-a reafirmat faptul că reabilitarea ei nu a fost recomandată. Deoarece diferența dintre statutul de sănătate nu a modificat calculul cuantumului alocației sale, Autoritatea Națională de Reabilitare și Socială, acționând ca autoritate de a doua instanție, a susținut decizia de primă instanță la 17 ianuarie 2013. Reclamantul nu a solicitat revizuirea judiciară a deciziei. Dispozițiile relevante ale Legii nr. LXXXI din 1997 privind Pensiunea de Securitate Socială, în vigoare până la 31 decembrie 2011, prevedeau: Secțiunea 4 alin. (1) c) „În temeiul prezentei legi] pensie de invaliditate [însemnând]: pensie de depunere în caz de invaliditate, cu condiția ca timpul de serviciu necesar să fie acumulat”.

Secțiunea 23 alin. (1) „Pensiunea de invaliditate este datorată unei persoane care: (a) a suferit o pierdere de 67% din capacitatea de a lucra din cauza problemelor de sănătate, a insuficiențe fizice sau psihice, fără nici o perspectivă de ameliorare în cursul anului următor...

[și] (b) a acumulat timpul de serviciu necesar [o funcție de vârstă, astfel cum se menționează în lege] [și] (c) nu lucrează în mod regulat sau câștigă în mod considerabil mai puțin decât înainte de a deveni handicapat.” În ceea ce privește pensiile de invaliditate care urmează să fie acordate după 31 decembrie 2007, aceeași lege, în vigoare între 12 martie și 31 decembrie 2011, cu condiția următoarea: Secțiunea 36/A „(1) Pensiunea de invaliditate se datorează persoanelor care: a) au suferit [cel puțin 79% pierderea capacității de muncă, sau aceeași între 50 și 79% în cazul în care reabilitarea nu este posibilă], și b) a acumulat timpul de serviciu necesar în ceea ce privește vârsta sa, și c) [nu are un venit sau câștigă în mod considerabil mai puțin decât înainte], și d) nu primește salariu bolnav sau salariu bolnav de invaliditate.” Legea nr. CXCI din 2011 privind beneficiile acordate persoanelor cu capacitate redusă de muncă, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: 1. Regulamente generale Secțiunea 1 „(2) 3. Salariu lunar mediu : 30 de ori media zilnică a venitului care constituie baza contribuțiilor pentru asigurările de sănătate (denumită în continuare „ venitul”) generată în anul calendaristic anterior primei zile ale plății (denumită în continuare „perioada de referință”);

dacă persoana în cauză nu are venitul achiziționat în timpul 180 de zile în perioada de referință, salariul lunar mediu este de 30 de ori venitul zilnic mediu generat în cursul 180 de zile calendaristice anterioare primei zile ale plății; dacă persoana în cauză nu are venitul achiziționat în cursul 180 de zile în cursul perioadei de referință sau în cursul 180 de zile calendaristice anterioare primei zile de plată, nici nu are niciun venit, salariul lunar mediu este salariul minim.” 2. Alocații pentru persoanele cu capacitate redusă de muncă Secțiunea 2 „(1) O persoană a căror stare de sănătate s-a constatat a fi de 60% sau mai mică în reevaluarea complexă a autorității de reabilitare (de exemplu: persoane cu capacitate redusă de muncă) și care: a) a fost acoperită de cel puțin 1.095 zile de securitatea socială în temeiul articolului 5 din [Legea privind securitatea socială] în cei cinci ani precedenți de prezentarea cererii, și b) nu a fost implicată în activitățile de obținere de bani și c) nu primește nicio alocație de numerar regulată este eligibilă pentru indemnizațiile acordate persoanelor cu capacitate redusă de muncă.

(2) Prin derogare de la subsecțiunea (1) litera (a), persoanele a) care au devenit acoperite de securitatea socială în termen de 180 de zile de la terminarea școlarității lor și ale căror acoperire de securitate socială nu a fost întreruptă pentru o perioadă de peste 30 de zile înainte de prezentarea cererii lor, sau b) care au primit la 31 decembrie 2011 pensia de invaliditate, pensia de invaliditate accidentală, prestația de reabilitare sau alocarea socială pentru persoanele cu insuficiență sanitară sunt eligibile pentru beneficiile acordate persoanelor cu capacitate redusă de muncă, indiferent de durata perioadei acoperite cu securitatea socială.

(3) Perioada de asigurare de 1095 zile include: a) perioade de salariu bolnav, salariu bolnav accidental, prestație de sarcină și de izolare, prestație de îngrijire a copiilor și prestația de locuri de muncă; b) perioada de pensie de invaliditate, pensie de invaliditate accidentală, prestație de reabilitare, alocație socială pentru persoanele cu insuficiență medicală; c) timpul de serviciu acumulat în temeiul unui acord încheiat în temeiul articolului 34 din [Legea privind securitatea socială] în vederea acumularii timpului de serviciu și a veniturilor care generează dreptul la pensie; cu condiția ca acordul să fie încheiat până la 31 decembrie 2011.” Secțiunea 3 „(1) Sub rezerva propunerii de reabilitare a autorității de reabilitare formulate în cadrul reevaluării complexe, alocația care urmează să fie acordată unei persoane cu capacitate redusă de muncă este: a) alocația de reabilitare sau b) alocația de invaliditate (2) În cadrul procedurii complexe de reevaluare, autoritatea de reabilitare verifică dacă persoana cu capacitate redusă de muncă poate fi reabilitată, mai exact aa) ocupabilitatea sa poate fi restaurată, sau ab) are o necesitate constantă de reabilitare a ocupării forței de muncă; reabilitarea persoanei cu capacitate redusă de muncă nu este recomandată, mai precis ba) că ocupabilitatea sa poate fi restaurată prin reabilitare bazată pe starea sa de sănătate;

totuși, datorită altor circumstanțe definite în domeniul de aplicare al decretului privind normele profesionale pentru ratingul complex, reabilitarea sa nu este recomandată; bc) el poate fi angajat numai dacă este asistat în mod constant sau bd) Insuficiența sa de sănătate este semnificativă și el este fie dependent sau independent cu asistență.” Secțiunea 4 „Toată persoana cu handicap care poate fi reabilitată este eligibilă pentru alocație de reabilitare.” Secțiunea 5 „(1) Orice persoană cu capacitate redusă de muncă a căror reabilitare nu este recomandată este eligibilă pentru alocație de invaliditate.

(2) O persoană cu capacitate redusă de muncă este, de asemenea, eligibilă pentru indemnitate de invaliditate în cazul în care capacitatea sa de angajare poate fi restaurată prin reabilitare, sau are o necesitate constantă de reabilitare a forței de muncă și perioada rămasă pentru atingerea pragului de vârstă în vârstă de pensie nu depășește 5 ani atunci când cererea a fost depusă sau la data revizuirii.” 4. „(1) Rata alocației pentru invaliditate este echivalentă cu 40% din salariul mediu lunar sau cu minimum 30% și maxim 45% din salariul minim în cazul definit la punctul 3 alin. (2) litera (b) subpunctul ba) și la punctul 5 alin. (2) litera (a); 60% din salariul lunar mediu sau minim 45% și maxim 150% din salariul minim în cazul definit în secțiunea 3 (2) punctul b) subpunctul bb) și secțiunea 5 (2) punctul b); 65% din salariul lunar mediu sau minim 50% și maxim 150% din salariul minim în cazul definit în secțiunea 3 (2) punctul b) subpunctul bc); 70% din salariul mediu lunar sau minim 55% și maxim 150% din salariul minim în cazul definit în secțiunea 3 alin. (2) punctul b) subpunctul bd).” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge de scăderea semnificativă a sumei pe care le primește din cauza capacității sale reduse de muncă.

Invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, articolele 6, 8, 13 și 14 din Convenție. S-au epuizat căile de recurs interne în acest caz având în vedere faptul că reclamantul nu a solicitat revizuirea judiciară a deciziei administrative finale? A avut reclamantul o „poziție” în ceea ce privește pensia de invaliditate, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Dacă este cazul, a existat o interferență cu posesiunile reclamantului în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Această interferență impune reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, ECHR 1999-V)?

Communicated on 21 April 2015

SECOND SECTION

Application no. 8271/15 András Jánosné LENGYEL against Hungary lodged on 12 March 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms András Jánosné Lengyel, is a Hungarian national, who was born in 1960 and lives in Budapest. She is represented before the Court by Mr D. Karsai, a lawyer practising in Budapest. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant was placed in disability retirement and received a disability pension from 1 November 2006, the amount of which was eventually 91,363 Hungarian forints (HUF) (approximately 300 euros (EUR)) per month. As it appears from the case-file, the applicant’s entitlement was based on a final decision of the Supreme Court. At the material time her health status was rated at 46 per cent by the medical expert commission.

On 29 December 2011 Act no. CXCI of 2011 on the Benefits Granted to Persons with Reduced Work Capacity was enacted, effective as of 1 January 2012, which introduced a new system of allowances. Beneficiaries were sent a letter and invited to apply, by 31 March 2012, for a reassessment of their condition by expert committees. Once they had applied for this within the time-limit, they became entitled to a transitional allowance (the amount of which did not differ from that of the previously received allowance or pension) until the reassessment took place. In the reassessment procedure, a disability allowance or a rehabilitation allowance could be granted, depending on the person’s real and actual condition.

The applicant lodged a request for the new disability allowance. According to a fresh opinion of the expert committee of the National Rehabilitation and Social Authority, her health status was rated at 59 per cent. She was categorised as a person suitable for rehabilitation on the basis of her health status.

However, due to other circumstances, her rehabilitation was not recommended (section 3 (2) point ba ) of Act no. CXCI of 2011). Since she had not had at least 180 calendar days with income during the calendar year preceding the first day of the payment, or 180 calendar days with income in the period directly preceding the first day of payment, the applicant’s rehabilitation allowance was calculated on the basis of the minimum wage (at the material time HUF 93,000, approximately EUR 310 per month) and established at 45 per cent of the minimum wage (in application of section 12 (1) point a) of Act no. CXCI of 2011), that is, in the amount of HUF 41,850 (approximately EUR 140) by a decision of the Budapest Governmental Authority (Directorate of Pension Insurance) on 19 September 2012. The applicant appealed against the first-instance administrative decision.

The medical assessment carried out in the course of the second-instance administrative proceedings resulted in the finding that the applicant’s health status was at 58 per cent, and it was reaffirmed that her rehabilitation was not recommended. Since the difference in the health status did not alter the calculation of the amount of her allowance, the National Rehabilitation and Social Authority, acting as a second-instance authority, upheld the first ‑ instance decision on 17 January 2013. The applicant did not seek judicial review of the decision.

B. Relevant domestic law The relevant provisions of Act no. LXXXI of 1997 on Social Security Pension as in force until 31 December 2011, provided: Section 4 (1) c) “[Under the terms of this law] disability pension [means]: pension to be disbursed in case of disability, on condition that the requisite service time has been accumulated.” Section 23 (1) “Disability pension is due to a person who: (a) has suffered 67 per cent loss of capacity to work due to health problems, physical or mental impairments, without any perspective of amelioration during the following year...

[and] (b) has accumulated the necessary service time [a function of the age, as outlined in the law] [and] (c) does not work regularly or earns considerably less than before having become disabled.” Concerning disability pensions to be granted after 31 December 2007, the same Act, as in force between 12 March and 31 December 2011, provided as follows: Section 36/A “(1) Disability pension shall be due to a person who: a) suffered [at least 79 per cent loss of capacity to work, or the same between 50 and 79 per cent if rehabilitation is not feasible], and b) accumulated the service time required in respect of his age, and c) [does not have an income or earns considerably less than before], and d) does not receive sick pay or disability sick pay.” Act no. CXCI of 2011 on the Benefits Granted to Persons with Reduced Work Capacity, in so far as relevant, provides as follows: 1. General regulations Section 1 “(2) 3. 2 Average monthly wage : 30 times the daily average of the income constituting the basis for health insurance contributions (hereinafter referred to as “income”) generated in the calendar year preceding the first day of the payment (hereinafter referred to as “reference period”); if the person concerned does not have income acquired during 180 days within the reference period,

the average monthly wage shall be 30 times the average daily income generated during the 180 calendar days preceding the first day of payment; if the person concerned does not have income acquired during 180 days within the reference period or within the 180 calendar days preceding the first day of payment, nor does he have any income whatsoever, the average monthly salary shall be the minimum wage.” 2. Allowances for Persons with Reduced Work Capacity Section 2 “(1) A person whose health status has been found to be of 60% or less in the rehabilitation authority’s complex reassessment (henceforth: persons with reduced work capacity) and who: a) has been covered for a minimum 1,095 days by the social security under section 5 of [the Social Security Act] in the five years preceding the submission of the request, and b) has not been engaged in any money-earning activities and c) is not receiving any regular cash allowance shall be eligible for allowances granted to persons with reduced work capacity.

(2) By derogation from subsection (1) (a), persons a) who became covered by the social security within 180 days from the termination of their schooling and whose social security cover was not interrupted for any period exceeding 30 days before the submission of their request, or b) who received on 31 December 2011 disability pension, accident disability pension, rehabilitation benefit or social allowance for persons with health impairment shall be eligible for the benefits granted to persons with reduced work capacity irrespective of the duration of the period covered with social security.

(3) The 1,095-day-long insurance period shall include: a) periods of sick pay, accident sick pay, pregnancy and confinement benefit, child care benefit and jobseeker benefit; b) the period of disability pension, accident disability pension, rehabilitation benefit, social allowance for persons with health impairment; c) the service time accumulated under an agreement concluded under section 34 of [the Social Security Act] with a view to accumulating service time and income that generate pension entitlement; provided that the agreement was concluded by 31 December 2011.” Section 3 “(1) Subject to the rehabilitation authority’s rehabilitation proposal made in the framework of the complex reassessment, the allowance to be granted for a person with reduced work capacity shall be either: a) rehabilitation allowance, or b) disability allowance (2) Within the framework of the complex reassessment procedure, the rehabilitation authority verifies whether a) the person with reduced work capacity can be rehabilitated, more specifically aa) his employability can be restored, or ab) he is in constant need of employment rehabilitation; b) the rehabilitation of the person with reduced work capacity is not recommended, more specifically ba) that his employability can be restored through rehabilitation based on his state of health; however,

due to other circumstances defined within the scope of the decree on the professional rules for complex rating, his rehabilitation is not recommended; bc) he can only be employed if constantly assisted, or bd) his health impairment is significant and he is either dependent or independent with assistance.” Section 4 “Any disabled person that can be rehabilitated shall be eligible for rehabilitation allowance.” Section 5 “(1) Any person with reduced work capacity whose rehabilitation is not recommended shall be eligible for disability allowance.

(2) A person with reduced work capacity shall also be eligible for disability allowance if a) his employability can be restored through rehabilitation, or b) he is in constant need of employment rehabilitation and the period remaining for reaching the old age pension age threshold does not exceed 5 years when the application was submitted or on the date of review.” 4. Disability allowance Section 12 “(1) The rate of the disability allowance shall be equivalent to a) 40% of the average monthly wage or minimum 30% and maximum 45% of the minimum wage in the case defined in section 3 (2) point b) sub-point ba) and section 5 (2) point a); b) 60% of the average monthly wage or minimum 45% and maximum 150% of the minimum wage in the case defined in section 3 (2) point b) sub-pint bb) and section 5 (2) point b); c) 65% of the average monthly wage or minimum 50% and maximum 150% of the minimum wage in the case defined in section 3 (2) point b) subpoint bc); d) 70% of the average monthly wage or minimum 55% and maximum 150% of the minimum wage in the case defined in section 3 (2) point b) sub-point bd).” COMPLAINT The applicant complains about the significant decrease of the amount which she receives on account of her reduced work capacity.

She invokes Article 1 of Protocol No. 1, Articles 6, 8, 13 and 14 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Have domestic remedies been exhausted in the case in view of the fact that the applicant did not seek judicial review of the final administrative decision? 2. Did the applicant have a “possession” in respect of the disability pension, for the purposes of Article 1 of Protocol No. 1? 3. If so, has there been an interference with the applicant’s possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? Did that interference impose an excessive individual burden on the applicant (see Immobiliare Saffi v. Italy, [GC], no. 22774/93, § 59, ECHR 1999-V)?