GENGOUX c. BELGIQUE

SECȚIUNEA 2 Cererea nr. 76512/11 Stanley GENGOUX împotriva Belgiei introdusă la 10 noiembrie 2011 Faptele și obiecțiile referitoare la această cauză sunt rezumate în decizia Curții privind admisibilitatea, care este disponibilă pe HUDOC. Întrebări cu privire la părți Au fost epuizate căile de atac interne în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Convenție 2. Tatăl reclamantului a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante? În special, refuzul de a-l interna și menținerea în detenție a acestuia la închisoarea Lantin, la starea de sănătate a celui mai apropiat, este compatibil cu art. 3 din Convenție? (3) Guvernul pârât este invitat să depună dosarul medical individual al tatălui reclamantului stabilit la închisoarea Lantin, precum și orice raport de competență medicală care ar fi fost efectuat la cererea autorităților sau a instanțelor sesizate de către acesta.

(4) Dreptul tatălui reclamantului la viață, consacrat prin art. 2 din Convenție, a fost încălcat în speță

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 76512/11 Stanley GENGOUX contre la Belgique introduite le 10 novembre 2011 Les faits et les griefs relatifs à cette affaire sont résumés dans la décision de la Cour sur la recevabilité, qui est disponible sur HUDOC.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu épuisement des voies de recours internes conformément à l’article 35 § 1 de la Convention ? 2. Le père du requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants ? En particulier, le refus de l’hospitaliser et son maintien en détention à la prison de Lantin, nonobstant l’état de santé de l’intéressé, est-il compatible avec l’article 3 de la Convention ? 3. Le gouvernement défendeur est invité à déposer le dossier médical individuel du père du requérant établi à la prison de Lantin, ainsi que tout rapport d’expertise médicale qui aurait été effectuée à la demande des autorités ou des juridictions saisies par l’intéressé.

4. Le droit du père du requérant à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce ?