AVDIĆ v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

CUARTA SECȚIUNE Cereri nr. 28357/11, 31549/11 și 39295/11 Sulejman AVDI Reclamanții sunt cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei. S-au născut în 1949, 1959 și, respectiv, 1962, și trăiesc în Sarajevo (domnul Sulejman Avdić și dl Vlado Adamović) și în Banja Luka (domnul Drago Kovačević). Dl Sulejman Avdić este reprezentat de dna S. Nikolić și dl V. Nikolić, avocați practicant la Sarajevo. Dl Vlado Adamović este reprezentat de dl N. Gržić, avocat practicant la Sarajevo. Circumstanțele prezentelor cazuri Faptele prezentate de solicitanți pot fi rezumate după cum urmează. 1. Faptele referitoare la dl Sulejman Avdić La 10 aprilie 2006, Curtea de Bosnia și Herțegovina („Curtea de Stat”) a respins cererea reclamantului într-un litigiu de muncă împotriva administrației fiscale. La 27 februarie 2007 și 1 octombrie 2007, hotărârea a fost confirmată de o cameră de judecată a Curții de Stat și, respectiv, de o cameră de apel a Curții de Stat. La 27 noiembrie 2007, reclamantul a depus un recurs constituțional. La 9 iulie 2010, Curtea Constituțională de Bosnia și Herțegovina („Curtea Constituțională”), într-o formă de opt judecători, a respins apelul reclamantului, deoarece nu a putut ajunge la majoritate asupra oricărei propuneri. Rațiunea instanței a inclus toate opțiunile exprimate în ședința cu privire la chestiunile ridicate în acest caz. Această decizie a fost finală în temeiul articolului VI § 4 din Constituție (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai jos). 2. Faptele referitoare la dl Vlado Adamović La 14 ianuarie 2008 Comitetul disciplinar de primă instanță al Înaltului Consiliu Judiciar și Procuror au eliminat reclamantul din postul de judecător al Curții de Stat pentru a provoca daune la reputația justiției. La 16 aprilie, 29 mai și 27 noiembrie 2008, decizia respectivă a fost confirmată de Grupul de disciplinare al celui de-al doilea rând, de Înaltul Consiliu Judiciar și Procuror și, respectiv, de Curtea de Stat. La 8 iulie 2009, o cameră de apel a Curții de Stat a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept. La 2 octombrie 2009, reclamantul a depus un recurs constituțional, susținând că dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat în cadrul procedurii încurcate și a susținut, de asemenea, o încălcare a articolului 14 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție. La 25 septembrie 2010, Curtea Constituțională, într-o formă de opt judecători, a respins apelul reclamantului, deoarece nu a putut ajunge la majoritate asupra propunerilor. Rațiunea Curții a inclus toate opiniile exprimate în sesiunea cu privire la chestiunile ridicate în acest caz. Decizia aceaceasta a fost finală în temeiul art. VI § 4 din Constituție. Faptele referitoare la dl Drago Kovačević La 30 octombrie 2003, după încercarea eșuată de a-și rezolva reclamația de drept al muncii înaintea comisionului administrativ instituit în temeiul legislației muncii, reclamantul a inițiat proceduri împotriva fostului său angajator care solicită reintegrarea și plata salariilor în curs, împreună cu toate beneficiile legate de muncă. La 20 octombrie 2006, în urma mandatului, Curtea Municipală Bosanska Krupa și-a acceptat parțial cererea. La 17 aprilie 2007 și 14 iulie 2008, hotărârea a fost susținută de Curtea Cantonală Bihać și, respectiv, de Curtea Supremă a Federației Bosnia și Herțegovina. La 9 septembrie 2008, reclamantul a depus un recurs constituțional care se plângea de lungimea și rezultatul procedurii încurcate, precum și de presupusa discriminare. La 21 ianuarie 2011, Curtea Constituțională, într-o formă de șapte judecători, a constatat că dreptul reclamantului la o audiere a fost încălcat într-un timp rezonabil, dar a respins restul apelului său, deoarece nu a putut ajunge la majoritate pe nicio propunere. Raportul instanței în ceea ce privește partea respinsă a apelului conține toate opiniile exprimate în sesiunea cu privire la chestiunile ridicate în el. Această decizie a fost finală în temeiul articolului VI § 4 din Constituție. Legea internă relevantă Constituția Bosnia-Herzegovina (anexa 4 la Hotărârea-cadru general pentru pace în Bosnia-Herzegovina) a intrat în vigoare la 14 decembrie 1995. Curtea Constituțională a fost înființată în conformitate cu art. VI din Constituție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: 1. Compoziție Curtea Constituțională are nouă membri. (a) Patru membri sunt selectați de către Camera Reprezentanților Federației și doi membri de către Adunarea Republicii Srpska. Restul trei membri sunt selectați de către Președintele Curții Europene a Drepturilor Omului după consultarea Președinției. ... 2. Procedura (a) O majoritate a tuturor membrilor Curții constituie un quorum. (3) Competența Curții Constituționale respectă această Constituție. ... b) Curtea Constituțională are, de asemenea, competența de a apela asupra unor chestiuni în temeiul prezentei Constituții care rezultă dintr-o hotărâre a oricărei alte instanțe din Bosnia și Herțegovina. ... 4. Deciziile Curții Constituționale sunt definitive și obligatorii.” art. 40 alineatul (2) din Regulamentul Curții Constituționale (Journal Oficial al Bosniei și Herțegovina nr. 60/05, 76/05, 64/08 și 51/09), prevede că instanța plenară ia hotărâri cu majoritatea tuturor membrilor săi. Un judecător poate să se abțină de la vot (art. 41). art. 40 a fost modificat la 30 mai 2009 în cazul în care au fost adăugate două noi paragrafe: „Exceptiv, atunci când mai puțin de un număr total de nouă judecători participă la o procedură decizională în sesiunea plenară, din motivele menționate la art. 93 alineatul (1) [exceptarea unui judecător] sau la art. 99 alineatul (6) [pensiune temporară de ședință în așteptarea rezultatului procedurilor penale] din prezentul regulament, precum și în cazul în care toți judecătorii nu au fost desemnați sau există o incapacitate de a exercita un judecător din cauza unei boli pentru o perioadă mai lungă, cu excepția cazului în care cel puțin cinci judecători votează identic un proiect de decizie privind un recurs, se consideră că decizia este luată să o respingă. Raportul acestei decizii conține toate opiniile prezentate în sesiunea cu privire la chestiunile ridicate în recurs.” COMPLAINTE Reclamanții se plâng că având în vedere respingerea apelurilor lor constituționale ca urmare a incapacității Curții Constituționale de a ajunge la majoritate, acestea au fost efectiv refuzate accesul la instanță în încălcarea articolului 6 § 1 din convenție. Dl Avdić se plânge, de asemenea, cu privire la rezultatul procedurii civile încurcate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În sfârșit, dl Adamović susține că procedurile disciplinare împotriva acestuia au fost nejustificate și discriminatorii în încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 14 din Convenție. El invocă, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 2 din Protocolul nr. 7 în legătură cu aceste proceduri. Având în vedere natura hotărârilor Curții Constituționale în aceste cazuri, reclamanții au fost negați, în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, „dreptul de acces la o instanță” în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile (a se vedea Marini c. Albania , nr. 3738/02, 18 decembrie 2007)?

FOURTH SECTION

Applications nos. 28357/11, 31549/11 and 39295/11

Sulejman AVDIĆ, Vlado ADAMOVIĆ and Drago KOVAČEVIĆ against Bosnia and Herzegovina

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS

The applicants are citizens of Bosnia and Herzegovina. They were born in 1949, 1959 and 1962 respectively, and live in Sarajevo (Mr Sulejman Avdić and Mr Vlado Adamović) and in Banja Luka (Mr Drago Kovačević). Mr Sulejman Avdić is represented by Ms S. Nikolić and Mr V. Nikolić, lawyers practising in Sarajevo. Mr Vlado Adamović is represented by Mr N. Gržić, a lawyer practising in Sarajevo.

A.

The circumstances of the present cases

The facts, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

On 10 April 2006 the Court of Bosnia and Herzegovina (“the State Court“) rejected the applicant’s claim in a labour dispute against the Fiscal Administration. On 27 February 2007 and 1 October 2007 that judgment was confirmed by a trial chamber of the State Court and an appeals chamber of the State Court, respectively.

On 27 November 2007 the applicant lodged a constitutional appeal.

On 9 July 2010 the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina (“the Constitutional Court”), in a formation of eight judges, rejected the applicant’s appeal since it could not reach a majority on any of the proposals. The court’s reasoning included all the views expressed at the session on the issues raised in the case. That decision was final by virtue of Article VI § 4 of the Constitution (see “Relevant domestic law” below).

On 14 January 2008 the First Instance Disciplinary Panel of the High Judicial and Prosecutorial Council removed the applicant from the post of the State Court’s judge for causing damage to the reputation of the judiciary.

On 16 April, 29 May and 27 November 2008 that decision was confirmed by the Second Instance Disciplinary Panel, the High Judicial and Prosecutorial Council and the State Court, respectively. On 8 July 2009 an appeals chamber of the State Court rejected the applicant’s appeal on points of law.

On 2 October 2009 the applicant lodged a constitutional appeal. He alleged that his right to a fair trial has been violated in the impugned proceedings. He also alleged a violation of Article 14 of the Convention, Article 1 of Protocol No. 1 and Article 2 of Protocol No. 7 to the Convention.

On 25 September 2010 the Constitutional Court, in a formation of eight judges, rejected the applicant’s appeal since it could not reach a majority on any of the proposals. The court’s reasoning included all the views expressed at the session on the issues raised in the case. That decision was final by virtue of Article VI § 4 of the Constitution.

3.

The facts concerning Mr Drago Kovačević

After an unsuccessful attempt to resolve his labour law claim before the administrative commission set up under the labour legislation, on

30 October 2003 the applicant initiated proceedings against his former employer seeking reinstatement and payment of outstanding salaries together with all work-related benefits.

On 20 October 2006, following remittal, the Bosanska Krupa Municipal Court partially accepted his claim. On 17 April 2007 and 14 July 2008 that judgment was upheld by the Bihać Cantonal Court and the Supreme Court of the Federation of Bosnia and Herzegovina, respectively.

On 9 September 2008 the applicant lodged a constitutional appeal complaining about the length and the outcome of the impugned proceedings as well of the alleged discrimination.

On 21 January 2011 the Constitutional Court, in a formation of seven judges, found that the applicant’s right to a hearing within a reasonable time had been violated, but rejected the rest of his appeal since it could not reach a majority on any of the proposals. The court’s reasoning as regards the rejected part of the appeal contained all the views expressed at the session on the issues raised in it. That decision was final by virtue of Article VI § 4 of the Constitution.

B.

Relevant domestic law

The Constitution of Bosnia and Herzegovina (Annex 4 to the General Framework Agreement for Peace in Bosnia and Herzegovina) entered into force on 14 December 1995.

The Constitutional Court was set up pursuant to Article VI of the Constitution, which, insofar as relevant, reads as follows:

“

The Constitutional Court shall have nine members.

(a) Four members shall be selected by the House of Representatives of the Federation, and two members by the Assembly of the Republika Srpska. The remaining three members shall be selected by the President of the European Court of Human Rights after consultation with the Presidency.

...

(a) A majority of all members of the Court shall constitute a quorum.

(b) The Court shall adopt its own rules of court by a majority of all members. It shall hold public proceedings and shall issue reasons for its decisions, which shall be published.

The Constitutional Court shall uphold this Constitution.

...

b) The Constitutional Court shall also have appellate jurisdiction over issues under this Constitution arising out of a judgment of any other court in Bosnia and Herzegovina.

...

Decisions of the Constitutional Court shall be final and binding.”

Rule 40(2) of Rules of the Constitutional Court (Official Gazette of Bosnia and Herzegovina nos. 60/05, 76/05, 64/08 and 51/09), provides that the plenary court takes decisions by a majority of all its members. A judge may abstain from voting (Rule 41).

Rule 40 was amended on 30 May 2009 in that two new paragraphs were added:

"Exceptionally, when less than a total number of nine judges participate in a decision-making procedure at the plenary session, for the reasons referred to in Rule 93(1) [exemption of a judge] or Rule 99(6) [temporary suspension from office pending the outcome of criminal proceedings] of these Rules, as well as in the event that all of the judges have not been appointed or there is an incapacity of one of the judges to exercise his/her office due to illness for a longer period, unless a minimum of five judges vote identically on a draft decision on an appeal, it shall be considered that the decision is taken to reject it.

The reasoning of that decision shall contain all the views presented at the session on the issues raised in the appeal.”

COMPLAINTS

The applicants complain that having regard to the rejection of their constitutional appeals as a consequence of the Constitutional Court’s inability to reach a majority, they were effectively denied access to court in violation of Article 6 § 1 of the Convention.

Mr Avdić also complains about the outcome of the impugned civil proceedings under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

Finally, Mr Adamović argues that the disciplinary proceedings against him were unfair and discriminatory in violation of Article 6 § 1 and Article 14 of the Convention. He also invokes Article 1 of Protocol No. 1 and Article 2 of Protocol No. 7 in connection with those proceedings.

QUESTION

In view of the nature of the Constitutional Court’s decisions in the present cases have the applicants been denied, in breach of Article 6 § 1 of the Convention, the “right of access to a court” in the determination of their civil rights and obligations (see

Marini v. Albania

, no. 3738/02,

18 December 2007)?