Salipurovic împotriva Bosniei și Herțegovinei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 39364/08 Božidar ŠALIPUROVI și alții împotriva Bosniei și Herțegovina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 7 februarie 2012 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, Președintele, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 iulie 2008, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA A fost inițial depusă de patru cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei, dl Božidar Šalipurović, dna Darinka Šalipurović, dl Nedeljko Šalipurović și dna Slavica Šalipurović, care s-au născut în 1950, 1948, 1969 și, respectiv, 1975. La 29 martie 2011, dl Nedeljko Šalipurović a informat Curtea că dl Božidar Šalipurović a murit la 29 octombrie 2010. Guvernul bosniac-herzegovinic (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Mijić.

Reclamanții s-au plângut în temeiul articolului 6 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind neexecuția hotărârii finale adoptate în favoarea lor împotriva Republicii Srpska de către Tribunalul de Primă Instanță Vlasenica la 7 februarie 2001. La 14 martie, 14 septembrie și 7 decembrie 2011, Curtea a primit declarații de soluționare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice nouă afirmații împotriva Bosniei și Herțegovinei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei întreprinderi de a le plăti în solidum de către guvern 1000 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în mărci convertibile la rata aplicabilă la data plății, și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Suma ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile, de asemenea, au convenit că guvernul va asigura aplicarea deplină a hotărârii interne în cauză în cazul în cauză în numerar în termen de nouă luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție.

Aceste plăți constituie rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı George Nicolaou Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 39364/08 Božidar ŠALIPUROVIĆ and Others against Bosnia and Herzegovina The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7 February 2012 as a Committee composed of: George Nicolaou, President, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 24 July 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE 1. The application has initially been submitted by four citizens of Bosnia and Herzegovina, Mr Božidar Šalipurović, Ms Darinka Šalipurović, Mr Nedeljko Šalipurović and Ms Slavica Šalipurović, who were born in 1950, 1948, 1969 and 1975, respectively.

On 29 March 2011 Mr Nedeljko Šalipurović informed the Court that Mr Božidar Šalipurović had died on 29 October 2010. The Bosnian-Herzegovinian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Mijić.

2. The applicants complained under Article 6 of, and Article 1 of Protocol No. 1 to, the Convention of the non-enforcement of the final judgment adopted in their favour against the Republika Srpska by the Vlasenica First Instance Court on 7 February 2001. 3. On 14 March, 14 September and 7 December 2011 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicants agreed to waive any further claims against Bosnia and Herzegovina in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay them in solidum 1,000 euros to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into convertible marks at the rate applicable on the date of payment, and would be free of any taxes that may be applicable.

The sum would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. 4. The parties, furthermore, agreed that the Government would secure full enforcement of the domestic judgment under consideration in the present case in cash within nine months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention.

These payments constituted the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı George Nicolaou Deputy Registrar President