CICOVIC v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CICOVIC v. BOSNIA AND HERZEGOVINA (CtEDO, 2012)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 30492/08 Savo CICOVI îi confruntă cu Bosnia și Herțegovina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 10 ianuarie 2012 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Nebojša Vučinić, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 2 aprilie 2008, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURĂ Reclamanții, dl Savo Cicović, dl Nedeljko Cicović și dna Snježana Cicović sunt cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei care s-au născut în 1953, 1983 și, respectiv, 1961 și trăiesc în Pale. Guvernul bosniac-herzegovin (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna M. Mijić. Fără a invoca orice dispoziție specifică a Convenției, reclamanții s-au plâns de neexecutarea hotărârii finale adoptate în favoarea lor împotriva Republicii Srpska de către Tribunalul de Primă Instanță Sokolac la 24 iunie 2003. La 14 martie 2011 și 23 iunie 2011, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice nouă afirmații împotriva Bosniei și Herțegovinei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei întreprinderi de a le plăti în solidum de către Guvern 1000 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în mărci convertibile la rata aplicabilă la data plății, și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Suma ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile, de asemenea, au convenit că guvernul va asigura aplicarea deplină a hotărârii interne în cauză în cazul în cauză în numerar în termen de nouă luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. Aceste plăți constituie rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı David Tór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului