DRAGOMIR v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
DRAGOMIR v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
Cererea nr. 59064/11 Adrian DRAGOMIR împotriva României depusă la 12 septembrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Adrian Dragomir, este un național român, care s-a născut în 1989 și trăiește în București. El este reprezentat în fața Curții de către dna Iancu, avocat practicant în București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 noiembrie 2010 au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului și alți opt co-acuzați în ceea ce privește fraudă, falsificare, utilizarea documentelor falsificate și infracțiuni de spălare de bani. La 26 noiembrie 2010, biroul procurorului atașat în județul București Curtea a hotărât să pună reclamantul în detenție anterioară. Un mandat de arestare a fost emis împotriva reclamantului și ordinul procurorului a fost confirmat de către instanță. Detenția anterioară a fost prelungită în ocazii succesive prin ordinul judecător. La 8 aprilie 2011, reclamantul a depus o cerere la instanța cere revocarea detenției sale. Prin hotărâre interlocutivă din 12 aprilie 2011, județul București a respins cererea reclamantului. Cu toate acestea, acesta a înlocuit detenția reclamantului cu obligația de a nu părăsi orașul, având în vedere că impactul faptelor reclamantului asupra ordinii publice a scăzut cu trecerea timpului. Acesta a ordonat eliberarea reclamantului de la detenție. Procurorul nu a apelat la hotărârea interlocutorie. În ciuda faptului că hotărârea a devenit finală la 13 aprilie 2011, reclamantul a fost eliberat din închisoarea București doar două zile mai târziu, adică la 15 aprilie 2011. Cazul penal este în prezent în așteptare în fața instanțelor interne. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că a fost deținut ilegal pentru perioada cuprinsă între 13 aprilie și 15 aprilie 2003 în ciuda eliberării sale de către o instanță la 13 aprilie 2011.