CtEDO 23.11.2012 Auto

DRAGOMIR v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
23.11.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DRAGOMIR v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 51012/11 DRAGOMIR Valerian împotriva României depusă la 3 august 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Valerian Dragomir, este un național român, care s-a născut în 1980 și trăiește în Timișoara. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În februarie 2011, Hotărârea Națională Anticorupție („DNA”) a inițiat o anchetă penală la scară largă împotriva a aproape o sută de polițiști și ofițeri vamali pentru infracțiuni legate de corupție. Potrivit acuzației, între octombrie 2010 și ianuarie 2011 a fost format un grup criminal la punctele de control de frontieră Moravița și Foeni controlate de Inspectoarea de Frontieră a Poliției de la Timiș (PCTF). Membrii acestuia au fost implicați în acte de corupție și contrabandă în țigări din Serbia. Reclamantul a fost un birou vamal la punctul de control de frontieră Moravița în acel moment și a fost considerat parte a grupului criminal de către autoritatea investigativă. La 3 februarie 2011 a fost inițiată o anchetă penală împotriva lui pentru suspectarea aderării la un grup criminal și a supuși de corupție. La 8 februarie 2011, ofițerii de poliție aparținând ADN-ului au efectuat o căutare la domiciliul reclamantului. Căutarea a început la 6 a.m. și a durat aproximativ trei ore. La aproximativ 9 a.m. ofițerii de poliție au informat reclamantul că o ordine de a apărea înaintea Serviciului Național de Acuzații Anti-Corupție (“PAN”) a fost emisă în numele său. La ora 9:15 a fost dus la sediul Inspectoriei Poliției din districtul Timiș. La ora 14:00 a fost embarcat cu alte sute de poliție și ofițeri vamal într-o călătorie la sediul NAP din București. A susținut că, în timpul călătoriei lor la București, nu putea să coboare din autobuz și să nu poată folosi telefonul mobil sau să-și contacteze avocatul. La ora 9:30, după o călătorie de aproape 600 km au sosit la București, la sediul NAP. Reclamantul a susținut că a fost păstrat într-o cameră sub supraveghere permanentă și că nu a putut avea nici un contact cu avocatul său. El a susținut, de asemenea, că el nu a fost permis să meargă și de a cumpăra alimente și nu a fost oferită mâncare; el a fost pur și simplu permis să părăsească camera pentru a merge la toaletă sau fuma o țigară. După aproape treisprezece ore, la ora 10:30, la 9 februarie 2011, el a fost dus la biroul procurorului. El a fost informat în prezența avocatului său despre acuzațiile împotriva lui. Reclamantul susține că a refuzat să dea o declarație pe motiv că el a fost foarte obosit după o privare de somn timp de mai mult de treizeci de ore. La aproximativ 10.55 a.m. el a fost informat de ordinul procurorului de a-l remandă în custodie timp de douăzeci de patru ore. Potrivit reclamantului, el a fost ținut în picioare într-un coridor până la ora 20 p.m., la aproximativ 8 p.m. el a fost dus la apelul Curții de la București pentru examinarea cererii procurorului cu privire la prealabilul său Audierea a început la ora 10.30 și a durat aproape o oră. Curtea a acordat cererea procurorului și a ordonat detenția anterioară a reclamantului timp de douăzeci și nouă zile, adică de la 9 februarie până la 10 martie 2011. Motivele adăugat de instanță pentru justificarea prealabilului solicitant. Închiderea în judecată a fost existența unor suspiciuni rezonabile de faptul că a comis presupusele crime, gravitatea și natura presupuselor crime. Reclamantul a fost dus la sediul de detenție al secției de poliție din București. Procesul depus de reclamant împotriva detenției anterioare a fost respins de Înaltul Tribunal de casare și Justiție la 14 februarie 2011. La 2 martie și, respectiv, 4 aprilie 2011, Curtea a ordonat prelungirea detenției anterioare a reclamantului. Curtea s-a referit la gravitatea acuzației, la suspiciunile puternice că infracțiunile au fost comise și la natura continuă a infracțiunilor. Acesta a subliniat, de asemenea, faptul că reclamantul a acționat în calitatea sa de ofițer vamal atunci când se presupune că a comis infracțiunile, concluzia că ordinul public va fi șocată dacă reclamantul și ceilalți ofițeri vamal și de poliție vor fi eliberați. În evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică a eliberării din detenție a reclamantului, instanța a subliniat faptul că faptele au fost semnalate de un număr important de infractori pe parcursul unei perioade lungi de timp, că faptele au fost repetate și că infractorii au fost ofițeri vamal și de poliție responsabile cu protecția ordinii juridice. La 9 martie și 8 Aprilie 2011, respectiv, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins apelurile reclamantului împotriva prelungirii detenției sale, susținând hotărârile interlocutive ale Curții de Apel din București fără motive suplimentare. La 3 mai 2011, reclamantul a fost transferat în centrul de detenție al secției de poliție Timișoara. La 6 mai 2011, Curtea de Apel Timișoara și-a ordonat eliberarea de la detenție. Procesul depus de procuror a fost respins de Înaltul Tribunal de Casare și Justiție la 7 mai 2011. Reclamantul a fost eliberat de la detenție la 8 mai 2011 după trei luni de detenție. Condițiile de detenție ale reclamantului în sediul secției de detenție a secției de poliție din București Reclamantul susține că a fost plasat într-o celulă de 16 metri pătrați, pe care a împărtășit-o cu alți șapte deținuți. Potrivit reclamantului, toaleta și dușul nu au fost separate de zona de viață de către nici o partiție, oferind nici o intimitate. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale CCP referitoare la mandatul de apariție, custodia poliției și detenția preliminară sunt stabilite în Creangă România ([GC], nr. 29226/03, § 58, 23 februarie 2012). Exceptele din rapoartele internaționale și interne relevante privind situația în închisoarea românească sunt prezentate în Iacov Stanciu România (nr. 35972/05, §§ 125-129, 4 iulie 2012). COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că nu a existat nicio bază juridică pentru detenția sa de la 8 februarie 2011 până la 10.30 La 9 februarie 2011, în acest sens, el susține că o persoană privată de libertate pe baza unei ordine de apariție ar trebui să fie adusă imediat înaintea organismului de anchetă și să fie auzită. Considerând că, în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, acesta susține că Curtea de Apel din București nu a furnizat motive suficiente pentru motivele sale. În conformitate cu art. 3 din Convenție, el se plânge de condițiile de detenție anterioară la sediul stației de detenție de poliție din București, în principal de suprapopulare și condiții de igienă necorespunzătoare. Convenția? În special, privarea libertății timp de aproximativ treisprezece ore care a început la 8 februarie 2011 la ora 9:30 și a durat până la ora 10:30 la 9 februarie 2011 se încadrează în literele (b) sau (c) din această dispoziție? Condițiile de detenție ale reclamantului în sediul stației de detenție a secției de poliție din București au fost încalcate în conformitate cu cerințele articolului 3 din Convenție, ținând seama de acuzațiile sale privind suprapopularea și condițiile de igienă? Guvernul este invitat să furnizeze informații suplimentare cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului, în special cu privire la dimensiunea celulei ocupate de reclamant și la facilitățile disponibile.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă