CAZACLIU AND OTHERS v. ROMANIA
CAZACLIU AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
Cererea nr. 63945/09 Aurel CAZACLIU și alții împotriva României depusă la 9 noiembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Aurel Cazacliu, născut la o dată neespecificată și alți 75 enumerați în anexă (a se vedea mai jos), sunt resortisanți români de origine romă care trăiesc în Tulcea. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către Centrul European pentru Drepturile Romilor, o organizație neguvernamentală care se află în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. De mulți ani, reclamanții și alte terțe părți au trăit, cu permisiunea autorităților locale, într-o clădire abandonată situată în orașul Tulcea, care aparținea unei fabrici deținute de stat. Chiar dacă nu aveau titlul legal al clădirii pe care le-au administrat și au plătit taxe pentru apă și electricitate. Într-o dată neespecificată, clădirea a fost vândută de fostul său proprietar unui investitor privat, în special societatea E.V. Înainte de vânzarea clădirii, fostul proprietar a încercat să doneze clădirea autorităților locale, dar oferta sa a fost refuzată de către acestea. Relocarea reclamanților Prin decizii din 29 iulie 2004, 30 septembrie 2004 și 20 iulie 2005, Consiliul Local Tulcea a adoptat trei decizii separate privind alocarea locuințelor sociale în Tulcea, care se bazează pe învățământul superior ca un criteriu important stabilit pentru examinarea aplicațiilor potențiale. Deciziile referitoare la locuințe sociale care par să fi fost situate în mai multe zone ale orașului și pe străzi diferite. La 25 ianuarie 2006, compania E.V. a introdus proceduri de expulsie împotriva unor ocupanți ai clădirii, inclusiv a treia, noua, zecea, cincisprezece, douăzecea, douăzeci și patra, douăzeci și patru, al treilea, al patrulea, al patrulea, al patrulea, al șaselea, al șaselea, al șaselea, al șaselea, al șaptezeci și al șaptezeci și șaptezeci și al doilea reclamant. Restul reclamanților nu au fost implicați în procedura de expulzare. Prin hotărârea din 27 martie 2006, Curtea de District Tulcea a permis acțiunea companiei pentru expulsiune, susținând că societatea este proprietarul legal al clădirii și are dreptul să se bucure de utilizarea acesteia. Ocupatorii nu au niciun titlu legal pentru clădire și, prin urmare, au trebuit să-l părăsească. Hotărârea a fost susținută de Curtea județului Tulcea la 17 august 2006 și de hotărârea finală a Curții de Apel din Constanta la 19 ianuarie 2007. La o dată neespecificată, reclamanții care au fost părți la procedură de de evacuare au contestat ordinul de expulzare eliberat împotriva lor pe baza hotărârii din 27 martie 2006. 10. Prin hotărârea din 24 octombrie 2006, Curtea de District Tulcea a respins procedurile de contestare a ordinului de expulsie din motivul faptului că acest ordin a fost legal. Nu există dovezi în dosar că oricare dintre reclamanții a apelat împotriva hotărârii. 11. În octombrie 2006, ocupanții clădirii, inclusiv toți reclamanții, au fost evacuați. Printre reclamanții erau copii, vârstnici și mai puțin în stare. 12. Autoritățile locale au oferit reclamanților ca o singură opțiune pentru un adăpost pentru o fostă clădire de barăci dispusă în anii 1970, cunoscută sub numele de Pichet, situată la aproximativ patru kilometri în afara Tulcea. Zona din jurul clădirii a fost foarte industrializată și nu existau alte clădiri folosite pentru scopuri de viață în această locație. O mare parte dintre solicitanți s-au mutat în această clădire în timp ce celelalte solicitanți au fost forțați să locuiască pe stradă timp de două luni. În decembrie 2006, partea reclamanților care au rămas fără adăpost după expulzie a acceptat oferta autorităților locale de a muta, ca soluție temporară, în casele mobile care au fost plasate într-un fost depozit de gunoi. Declarații de presă făcute de oficialii publici 13. În declarațiile de presă publicate, respectiv, în ziarele locale “Obiectiv” și “Tulcea Express” la 14 Mai, 26 octombrie 2006 și la o dată neespecificată, primarul Tulcea a declarat în ceea ce privește situația reclamanților că: „... moral ar putea exista o datorie, dar ca primar am o datorie față de cetățenii respectatori de lege, o datorie față de cetățenii care respectă comunitatea, o datorie față de familii cu copii care sunt angajate în mod profitabil. Unele dintre ele locuiesc acolo, dar nu au nici un document pentru a dovedi că sunt cetățenii din Tulcea. De asemenea: „Câțiva cetățeni m-au acuzat de rasism și unele discriminări pozitive. Nu m-am hotărât să devin regele gitanilor din acest oraș, pentru că nu de aceea am fost ales. Am făcut multe pentru a satisface problemele acestei categorii sociale, dar este de ajuns ....” Și: “Făcem tot posibilul pentru a le oferi unele confort la Pichet unde au fost mutate șaisprezece familii. Pentru restul alte opțiuni au fost găsite. Nu avem case disponibile. Unde ar dori să găsesc un loc de viață pentru ei, la kilometrul zero ( kilometrul zero)? Poate aproape de piață? Cei care nu sunt din Tulcea se pot întoarce de unde au venit”. 14. Într-o declarație de presă publicată la 17 octombrie 2006 în ziarul local “Obiectiv” Prefectul Tulcea a declarat că „... Desigur, romii se confruntă cu multe probleme, dar nu sunt vizitatori frecventi pe piețele de locuri de muncă. Oricum, mulți non-Roma se află într-o situație similară cu populația romă și lipsesc case, dar ei nu bat la ușa Oficiului Prefect și încearcă să închiriere, să lucreze și așa mai departe. Cred că și organizația ta ar trebui să fie mai implicată în acest fel și să-i educe la muncă”. Procedura de judecată 15. Într-o dată neespecificată în 2007, reclamanții au introdus o acțiune de drept general în temeiul articolelor 998-999 din Codul Civil Române împotriva Consiliului Local Tulcea care a solicitat daune pentru condițiile de viață și comportamentul discriminatoriu al autorităților locale. Procedurile sunt încă în așteptare în fața instanțelor interne. 16. La 3 octombrie 2007, Comitetul român Helsinki a adus anti procedurile de discriminare cu cererile civile, în numele reclamanților, împotriva Consiliului Local Tulcea. Acestea au susținut că transferul reclamanților într-o clădire considerată nepotrivă pentru a locui în afara orașului și în case mobile pe un fost depozit de gunoi, precum și nivelul de educație stabilit de autoritățile locale pentru acordarea locuințelor sociale au încălcat legislația internă privind combaterea discriminării. În plus, autoritățile locale au folosit limba ofensivă și rasistă împotriva reclamanților din cauza etniei lor atât în presă, cât și în reuniunile publice organizate pentru rezolvarea cererilor (a se vedea punctele 13 și 14, de mai sus). 17. La o dată neespecificată în 2007 a șasea, a șasea, a șasea, a șasea, a șasea, a șasea, a șaptezeci și șaptezeci și treia solicitanți, toate care trăiesc în clădirea Pichet, au introdus proceduri împotriva Consiliului Local Tulcea care urmărește o injuncție pentru autoritățile locale de a desfășura activitatea de întreținere urgentă necesară de clădirea lor. 18. Prin o hotărâre finală din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanța a permis acțiunea inițiată de reclamanții care locuiesc în clădirea Pichet. Consiliul Local Tulcea a semnat contracte de închiriere pentru clădirea cu reclamanții. Prin urmare, ca locator a avut obligația de a asigura condiții de viață adecvate, de a repara și de a menține clădirea în condiții de siguranță pentru întreaga durată a contractului. Cu toate acestea, potrivit mărturiilor disponibile și al anchetei efectuate pe site-ul curtei însuși, atunci când reclamanții s-au mutat la clădire condițiile de locuință erau inadecvate pentru a trăi și clădirea era insalubre. Clădirea a fost conectat la rețeaua electrică a orașului numai în aprilie 2007 și sistemul de apease nu a fost niciodată complet funcțional. Instituțiile sanitare au fost complet nehigiene și au fost blocate. Reclamanții au fost forțați să transporte apă din afara clădirii. Atât statul general al clădirii, cât și zonele vii și cele comune erau deplorabile. În ciuda materialelor de construcție aduse pe site de către Consiliul local după ce reclamanții s-au mutat acolo, clădirea a continuat să rămână inaptă pentru a trăi în încălcarea contractului pe care autoritățile locale le-au semnat cu reclamanții. În consecință, acesta a ordonat Consiliului Local să repare clădirea și să-l mențină până la un nivel de viață acceptabil pentru întreaga durată a contractului de închiriere. Potrivit reclamanților, hotărârea rămâne neexecutată până în prezent. 19. Prin hotărârea din 20 mai 2008, Curtea de District Tulcea a respins acțiunea inițiată de Comitetul român de Helsinki în numele reclamanților la 3 octombrie 2007. Acesta a susținut că acțiunile autorităților locale nu au fost motivate de discriminare rasială, ci de lipsa caselor sociale care au afectat atât populația romă, cât și populația non-Roma. În plus, declarațiile presupuse ofensive nu au fost discriminatorii, deoarece legislația internă împotriva discriminării nu a putut limita libertatea de exprimare. În plus, condițiile stabilite de autoritățile locale pentru acordarea locuințelor sociale nu ar putea fi considerate discriminatorii, deoarece, în opinia instanței, nu ar fi concepută faptul că persoanele fără educație au prioritate pentru casele sociale asupra persoanelor educate sau că interpretarea textului juridic ar genera discriminare pozitivă. Autoritățile locale au fost libere să stabilească anumite criterii de atribuire a locuințelor sociale și nu au putut fi considerate responsabile pentru faptul că romii au fost mai puțin educați decât restul populației. Autoritățile locale au avut datoria de a proteja drepturile și bunăstarea tuturor membrilor comunității și de a reloca reclamanții în zona indicată de acestea ar fi cauzat o stare de conflict în acest domeniu pe care autoritățile le au obligat să o evite. Comitetul român Helsinki a apelat împotriva hotărârii în numele reclamanților. că instanța de primă instanță nu a examinat dovezile referitoare la dosar, cum ar fi declarațiile discriminatorii făcute de autoritățile locale, se baza pe dovezi inexistente, deoarece nu a investigat disponibilitatea caselor sociale în Tulcea și nu a examinat dacă relocarea și condițiile de viață ale reclamanților sunt discriminatorii. 20. Prin hotărârea din 15 octombrie 2008, Curtea județului Tulcea a respins recursul împotriva hotărârii din 20 mai 2008. În plus, declarațiile publice ale autorităților locale nu au fost relevante, deoarece familiile rome au fost furnizate case pe baza unor criterii clar stabilite. Comitetul român de Helsinki a apelat la punctele de drept (recurse ) împotriva hotărârii în numele reclamanților. Acesta a susținut că instanța de a doua instanță nu a furnizat motive pentru decizia sa, să examineze pe deplin afirmațiile reclamanților referitoare la transferul lor în zone poluate și să administreze dovezi care ar sprijini raționamentul său. În plus, instanța a mutat sarcina probei în ceea ce privește afirmația discriminării față de solicitanți, în timp ce autoritățile au demonstrat că nu a existat nicio discriminare. În plus, reclamanții au făcut trimitere, printre altele, la declarațiile ofensive formulate de oficialul local în timp ce examinau situația de viață a reclamanților. 21. Prin o hotărâre finală din 18 mai 2009 (disponibilă la 3 iulie 2009) Curtea de Apel Constanța a respins recursul privind punctele de drept împotriva hotărârii din 15 octombrie 2008. Acesta a susținut că reclamanții nu au fost supuși unui tratament discriminatoriu de către autoritățile locale, având în vedere faptul că transferul unei părți a reclamanților la construcția Pichet este singura soluție de locuință disponibilă în acel moment. De asemenea, zona în care se afla clădirea Pichet a fost conectat la oraș cu transportul public, chiar dacă autobuzele nu alerg atât de des ca reclamanții ar putea dori; prin urmare, copiii pot participa la școală în special deoarece era bine știut că există zone locuite în țară care nu au fost servite de nici o conexiune de transport, nici măcar pentru copiii care participă la școală. În plus, potrivit rapoartelor de presă privind investigația efectuată de Agenția de Mediu Tulcea, zona în care se afla clădirea Pichet nu era un pericol pentru sănătatea oamenilor. În ceea ce privește casele mobile situate pe gunoiul de gunoi, instanța a remarcat că acestea au fost conectate la rețeaua electrică a orașului și că au fost mutate acolo pentru ca reclamanții să aibă acces la apă și la sistemul de canalizare din apropiere. În plus, reclamanții nu au dovedit presupusele declarații ofensive și rasiste făcute de oficialul local. În plus, criteriile de educație stabilite de autoritățile locale pentru alocarea caselor sociale se referă la casele sociale situate pe o anumită stradă și reclamanții nu au dovedit că aceasta era o regulă pătrată aplicată pentru alocarea tuturor caselor sociale din oraș. În plus, această condiție a fost impusă de o decizie a Consiliului Local Tulcea din anul 2004 care nu a fost contestată de solicitanți în fața instanțelor interne. Correspondența dintre autoritățile locale 22. La 27 iulie 2005, Consiliul Local Tulcea a informat Oficiul Prefectului Tulcea că nu erau de acord cu transferul unor solicitanți pe una din străzile orașului, deoarece locuitorii din zona respectivă nu le aveau ca vecini. 23. La 2 aprilie 2008, Consiliul Local Tulcea a informat Biroul Prefectului Tulcea că autobuzele care conectează zona Pichet la liceul orașului au fost întrerupte la 15 octombrie 2007, deoarece nimeni nu le folosea. Două autobuze au continuat să conecteze zona industrială situată în apropiere de oraș și numărul lor ar putea fi crescut cu condiția ca persoanele care locuiesc în zona Pichet să achiziționeze pass-uri lunare de transport. 24. La 5 aprilie, 9 mai, 24 iulie, 1, 9 și 24 septembrie 2008, Oficiul Prefectului Tulcea a informat primarul Tulcea că, potrivit plângerilor individuale depuse de reclamanții și organizațiile neguvernamentale și după inspecțiile efectuate la clădirea Pichet și casele mobile situate pe gunoiul de gunoi de către reprezentanți ai Agenției Tulcea pentru Roma și agenția de sănătate publică Tulcea, s-a părut că locuințele reclamanților au fost mal menținute și invadate de rozătoare, sistemul de canalizare a fost inexistent sau nu lucrat, instalațiile sanitare nu funcționau, nu a existat acces la apă și gunoi nu au fost colectate de mult timp. În consecință, acesta a cerut Biroului primarului să remedieze situația. 25. La 22 aprilie 2008, Ministerul Educației din România a informat Biroul Prefectului Tulcea că nu are finanțarea necesară pentru a scuti copiii care locuiesc în zona Pichet care au vrut să asiste la școală de la plata paselor de transport. De asemenea, au susținut că, în general, studenții au beneficiat de o reducere legală de 50% pentru pasele de transport. 26. La 3 iunie și, respectiv, 4 iulie 2008, Consiliul Local Tulcea a informat Oficiul Prefectului Tulcea că o sursă de apă a fost construită în zona caselor mobile situate pe gunoiul de gunoi și că partea instalațiilor sanitare din clădirea Pichet au fost reparate, dar au continuat să se descompună ca urmare a utilizării necivilizate. 27. La 24 septembrie 2008, Oficiul Prefectului Tulcea a informat Consiliul Local Tulcea că toate autobuzele care conectează clădirea Pichet și zona industrializată din apropiere cu orașul au fost anulate și mulți dintre copiii care locuiesc acolo nu mai puteau călători la școală. De asemenea, a cerut Consiliului Local să încerce să restabilească rutele de autobuz care servesc zona în cauză. art. 43 din Legea privind locuința nr. 114/1996 prevede că: „Casele sociale sunt distribuite de consiliile locale pe baza condițiilor pe care le revizuiesc anual în temeiul prezentei legi și următoarele categorii de persoane pot beneficia de locuințe sociale în conformitate cu un ordin de prioritate decis de consiliile locale: noi căsătorie sub 35 de ani, tineri peste 18 de ani instituționați, persoane cu handicap ... și alte categorii de persoane și familii întemeiate.” art. 48 din aceeași lege prevede următoarele părți relevante: „Nu există dreptul la locuințe sociale pentru persoanele sau familiile care: (...) d) au primit deja o casă socială din stat.” Articolele 998 și 999 din Codul Civil prevăd că orice persoană care a suferit daune poate solicita remediere prin a aduce o acțiune civilă împotriva persoanei care l-au cauzat intenționat sau neglijent. Invocând articolele 3 și 8 din Convenție, reclamanții se plâng că autoritățile, fără să ia în considerare situația vulnerabilă, le-au scos din casele lor și le-au oferit locuințe sociale într-o clădire izolate, rulate și abandonate și într-o clădire mobilă situată într-un depozit de gunoi unde sunt forțate să trăiască în condiții inumane, fără apă sau instalații sănătoase, în zone poluate care nu sunt apte pentru locuința umană, cu copii care nu au acces la școli, toate acestea constituie ca urmare a unui tratament inuman și degradant, precum și o încălcare a dreptului lor la locuință, precum și a vieții private și familiale. Reclamanții se plâng, de asemenea, că autoritățile locale nu le-au oferit locuințe adecvate. În baza articolului 6 din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la un proces echitabil, în măsura în care autoritățile nu au pus în aplicare hotărârea finală din 1 octombrie 2008 ordonând autoritățile locale să efectueze reparații urgente în ceea ce privește clădirea Pichet. În plus, instanțele naționale care examină plângerea formulată de Comitetul român de Helsinki în numele lor nu au examinat fondul plângerilor, au ignorat declarațiile ofensive și rasiste formulate de autoritățile, nu au luat în considerare toate detaliile plângerii sau a muta sarcina dovezii asupra autorităților, după ce a fost stabilit un caz de discriminare prima facie. (3) Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa unui remediu eficace din cauza încălcărilor pe care le-a făcut-o în temeiul art. 6 din Convenție (de mai sus). Invocând art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng că, din cauza locației îndepărtate ale clădirii Pichet, copiii care locuiesc acolo nu au putut merge la școală și au fost expulzați sau au trebuit să abandoneze școală. Considerând art. 14 luat în legătură cu articolele 3, 6, 8 și 2 din Protocolul nr. 1 și invocând, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția, reclamanții se plâng că sunt discriminate de organele locale și judiciare din cauza atitudinea prejudecată a autorităților față de originea lor etnică în examinarea cererilor lor în ceea ce privește locuința socială, atunci când se aloca casele respective lor, prin stabilirea învățământului superior ca criterii decisive pentru accesul la locuințe sociale și prin împiedicarea copiilor din clădirea Pichet de a participa la școală. Întrebări către părți 1. A existat încălcarea articolului 3 și/sau a articolului 8 din Convenție din cauza condițiilor de viață ale reclamanților în cazarea oferită de autoritățile ca locuințe sociale? 2. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în toate procedurile judiciare relevante, în conformitate cu art. 6 din Convenție? 3. Au fost refuzate copiilor din clădirea Pichet dreptul la educație, garantat de art. 2 din Protocolul nr. 1? 4. Reclamanții au suferit discriminări în privința bucurii drepturilor convenției lor împotriva art. 14 luate coroborat cu art. 3, 6, 8 și 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Apendicele Cererea nr. 63945/09 Cazacliu și alții c. România LISTA APLICAMENTE AMARIOAREI Adrian Florentin – născut la o dată neespecificată AMARIOAREI Gabriela Alexandra – născut la o dată nedefinită AMARIOAREI Preda – născut în 1977 ANTON Adriana – născut în 1997 ANTON Bianca – născut în 2000 ANTON Eugenia – născut în 1966 ANTON Ionuț – născut în 1994 ANTON Liliana – născut în 1985 ANTON Ștefan – născut în 1966 ANTON BALASOUI Pamimonte – născut în 1978 BRINDUSUIU Nel Ionel – născut într-o dată neespecificată CADAR Mihaela – născut în 1977 CARAMAN Daniel – născut în 1993 CARAMAN Georgiana – născut în 1996 CARAMAN Viorel – născut în 1970 CEACARU Lenuța – născut în 1953 CEORAN Daniel – născut în 1989 CEORAN Mihai Dumitru – născut în 1992 CEORAN Vasile – născut în 1987 CIOBOTARU Violeta – născut în 1958 CIOBOTARU Cristache – născut în 1981 CONSTANTIN Anișoara – născut în 1970 CONSTANTIN Viorica – născut într-o dată neespecificată CONSTANTIN Jenica – născut într-o dată nedefinită COSTIN Valentin Ionuț – născut în 1998 CRISTIANA Adriana Vasilica – născut în 1991 DAINEANU Daniel Ionuț – născut în 2002 DAINEANU Decebal Florin – născut în 1983 DONCIU Adrian – născut în 2003 DONCIU Alexandru – născut în 2003 DONCIU Florentina – născut în 1984 DUMITRU Angela Alina – născut în 1983 DUMITRU Florentina Camelia – născut în 2004 DUMITRU Ion – născut în 1981 DUMITRU Valentina – născut în 2000 DUMITRU Daniel – născut în 1972 FEODOROV George – născut în 2006 FEODOROV Ionuț Florin – născut în 2004 FEODOROV Marcel – născut în 1975 GHEORGHE Dumitrița – născut în 1965 GUZGANU Daniel – născut în 1987 HANTZ Daniela – născut în 1977 HANTZ Ionuț – născut în 2003 ION Marian – născut în 1970 MIHAI Andra Cristiana – născut într-o dată neespecificată MIHAI Angelica – născut în 1962 MIHAI Mălina – născut într-o dată nedefinită MIHAI Narcis – născut la o dată neespecificată PETREA Ciucur – născut în 1966 PETREA Ilie Fabian – născut în 1998 PETREA Vasile Remus – născut la o dată nedefinită POSTICA Fănica Daniela – născut în 1998 POSTICA Nicoleta – născut în 1981 POSTICA Octavian Dănuț – născut în 2001 RADU Aurelia Maria – născut în 1992 RĂDUCANU Cristian – născut în 1971 RĂDUCANU Cristian – născut în 1990 RĂDUCANU Daniela – născut în 2002 RĂDUCANU Fanica – născut în 1986 RĂDUCANU Florica – născut în 1962 RĂDUCANU Gheorghe – născut în 1961 RĂDUCANU Irina – născut în 1983 RĂDUCANU Irina – născut în 2001 RĂDUCANU Nicu – născut în 1988 RĂDUCANU Vasile – născut în 2000 ROSTAȘ Laurențiu – născut în 1981 ROSTAȘ Mariana – născut în 1978 STAN Monica – născut în 1984 TARANU Elisabeta – născut în 1996 TARANU Georgeta – născut în 1969 TARANU Maria – născut în 2001 TUDOR Gheorghe – născut în 1997 TUDOR Nita – născut la o dată neespecificată TUDOR Marian – născut la o dată neespecificată VASILE Doina – născut în 1992