CtEDO 04.10.2012 Auto

FARKAS ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
04.10.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FARKAS ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 3046/09 Sandor Farkas și altele împotriva României introdusă la 19 decembrie 2008 EXPOSAT DE FAPTE Lista părților reclamante figurează în anexă. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: La 26 august 2004, Consiliul Municipal din Miercurea-Ciuc a decis evacuarea forțată a aproximativ o sută de persoane de etnie romă dintr-o clădire situată în centrul orașului, pe care o ocupau de mai mulți ani în temeiul contractelor de închiriere încheiate cu autoritățile locale cu titlu de locuințe sociale. Având în vedere starea avansată de degradare a imobilului, care urma să fie demolat, romii în cauză, printre care și reclamanții, au fost evacuați și delocați în periferia orașului, pe o suprafață de aproximativ 800 m, amenajată de autorități pentru a satisface temporar necesitățile lor locative. Acest teren era situat la mai puțin de 10 metri de o stație de epurare a apelor uzate. O parte dintre romii evacuați au ales să locuiască în altă parte, ținând cont de condițiile de viață foarte precare din noua tabără pusă la dispoziția autorităților. Aproximativ douăsprezece familii de romi, care numărau în total aproximativ șaptezeci de persoane, printre care și reclamanții, au fost de acord să se instaleze, și anume o soluție care, potrivit spuselor autorităților, era doar temporară. Opt barăci metalice au fost puse la dispoziția primăriei. Alte șapte case au fost construite acolo cu matrițe de lemn de către romi înșiși. Aceste locuințe erau conectate la sistemul de electricitate al orașului și primeau apă potabilă de la stația de tratare din apropiere. Cabinele de toaletă erau instalate în exterior, locuințele neconectate fiind conectate la sistemul de canalizare al orașului. Pe gardul care separa tabăra romilor de perimetrul ocupat de stația de epurare, panourile avertizau pericolele legate de gazele toxice provenite de la stație. Doi copii romi, una de trei luni și alta de patru luni, au murit în tabără. Potrivit reclamanților, cauza acestor decese ar fi fost mediul toxic și condițiile de viață foarte precare de la degajarea lor în apropierea stației de drenaj. Necunoscuți de noile lor condiții de viață, romii din tabără au luat legătura cu Romani Criss, o organizație care nu guvernul care apără drepturile romilor, care a alertat Consiliul Național pentru combaterea discriminării și a presei locale. Mai multe discuții au avut loc cu reprezentanții autorităților locale, în special cu S.D., adjunctul primarului orașului Miercurea-Ciuc, în vederea obținerii îmbunătățirii condițiilor de viață ale romilor. Aceste discuții nu au dus la niciun rezultat pozitiv, autoritățile a pus la dispoziția romilor rulote toate confort Acestea nu au putut să le acorde alte zone mai bune, deși au fost disponibile, inclusiv în centrul orașului, ținând cont de obiceiurile de viață ale romilor, care, în opinia lor, nu erau suficient de preocupate de coabitarea lor cu alte comunități. Printr-o decizie din 23 august 2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a condamnat Consiliul Municipal din Miercurea-Ciuc la plata unei amenzi de tihnă, mai multe familii de romi pe un teren situat aproape de o stație de tratare a apelor uzate, acesta le-a încălcat dreptul la respectarea vieții private și de familie. Consiliul municipal din Miercurea-Ciuc nu a plătit pentru aceasta, iar condițiile de viață ale reclamanților și ale altor membri ai familiilor lor nu s-au schimbat ca urmare a acestei decizii. La 13 octombrie 2005, reclamanții au depus o plângere penală la Parchetul din apropierea tribunalului din Miercurea-Ciuc împotriva S.D., în calitate de președinte al consiliului municipal al aceluiași oraș, acuzându-se că a abuzat de funcția sa prin decizia de a-i expulza pe un teren situat într-un mediu toxic, lângă o stație de tratare a apelor uzate și în afara orașului, și de a le fi adus astfel un statut de inefabil, întemeiat pe originea lor etnică. Ei citau art. 247 din Codul penal, care interzicea astfel de acte și îi pedepsea cu închisoarea între șase luni și cinci ani, argumentând că S.D. nu a luat nici o măsură pentru a amenaja căile de acces la tabăra unde fuseseră delocați, loc care, din cauza precipitațiilor, a devenit inaccesibil, făcându-i izolați de alte comunități non-rom. În plus, ei au susținut că copiii lor erau foarte departe de școală, fiind obligați să meargă aproximativ 30 de minute până la stația de autobuz cea mai apropiată. Ei au subliniat că iarna, condițiile lor de viață erau foarte dure din cauza lipsei de combustibil pentru a - și încălzi locuințele. Ei indicau, în cele din urmă, că, din cauza condițiilor de viață - pe care le considerau inumane - în care erau obligați să trăiască, doi copii romi, în vârstă de trei și respectiv patru luni, muriseră în ultimele douăsprezece luni în circumstanțe care nu fuseseră încă elucidate. Acestea invocau articolele 2, 8 și 14 din convenție, precum și jurisprudența Curții pe teren a acestor dispoziții. La 18 ianuarie 2006, Parchetul a emis o decizie de nelocalizare cu privire la S.D., în care nu i-a putut reveni nicio responsabilitate în temeiul articolului 247 din Codul penal, în lipsa unuia dintre elementele constitutive ale dreptului de proprietate care i-a fost reproșată, și anume intenția de a crea, în detrimentul reclamanților, o situație de indulgență bazată pe considerente de origine etnică. În urma plângerilor succesive ale reclamanților, această decizie a fost confirmată de parchetele ierarhice superioare, care au indicat, pe de altă parte, că a fost vorba despre Ös Õs Ös Ös Õ au Õ în cauză numai cauzele de deces a celor doi copii ai comunității rome, și anume o boală congenitală la nivelul aortei și, respectiv, un ulcer, nu au avut nicio legătură cauzală cu mediul în care au trăit. Temeiul acestor decizii a fost confirmat, în urma unei acțiuni a reclamanților, printr-o hotărâre a Tribunalului de Primă Instanță din Miercurea-Ciuc din 24 octombrie 2007 și printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a tribunalului din Harghita din 13 mai 2008, care a fost netă la 26 iunie 2008. Această ultimă decizie internă definitivă făcea referire la faptul că autoritățile locale au manifestat o preocupare constantă pentru a soluționa o situație socială complexă și a remarcat că era dificil să se identifice, în ceea ce privește elementele dosarului, o posibilă intenție de S.D. sau alți reprezentanți ai autorităților locale, să creeze în detrimentul reclamanților un statut de inferior față de alte categorii ale populației. Din elementele dosarului reiese că situația întreprinderilor nu s-a schimbat de când au fost delocate, în 2004, în tabăra de lângă stația de tratare a apelor uzate. GRIFS 10. Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții susțin o încălcare a dreptului lor la viață din cauza condițiilor de locuit neadecvate și, în opinia lor, periculoase pentru sănătate, în barăcile metalice puse la dispoziția lor de primărie într-o tabără situată lângă stația de epurare a apelor reziduale. 11. Invocând art. 3 din Convenție, cei interesați se plâng că au fost obligați de către autoritățile de sate să se mute într-un loc dăunător pentru sănătate și neplăcut, situat în plus la ieșirea din oraș. Ei susțin că autoritățile au profitat de statutul lor precar pentru a-i îndepărta în aceste condiții, ceea ce a dus la segregarea lor a altor comunități care nu sunt. 12. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng de caracterul inechitabil al procedurii penale deschise în urma plângerii penale împotriva S.D. Ei consideră că toate autoritățile judiciare care au cunoscut cazul au intenționat de fapt să-l disculpe pe acuzat 13. Invocând art. 8 din Convenție, cei interesați susțin o încălcare gravă a dreptului lor la respectarea vieții private și de familie din cauza condițiilor de reședință necorespunzătoare și, în opinia lor, periculoase pentru sănătate, în barăcile metalice în care fuseseră delocați de către autorități. Ei susțin că emanațiile olfactive ale stației de tratare a apelor reziduale sunt neplăcute și toxice, le afectează sănătatea și pot fi cauza morții a doi copii ai comunității lor. În plus, ei se plâng că nu pot obține documente de identitate care să reflecte noua lor adresă, ținând cont de faptul că locul în care locuiesc nu are un număr de stradă. Prin urmare, ei consideră că sunt vulnerabili și spun că își exercită în permanență riscul de a fi sancționați de către forțele de ordine, deoarece absența unui act de identitate care atestă domiciliul concret al unei persoane constituie o amendă. 14. Invocând art. 14 din Convenție, instanțele consideră discriminate în drepturile lor garantate prin articolele 3, 6, 8 10 și 13 din Convenție, datorită originii lor etnice rome, citează și art. 1 din Protocolul nr 12 la Convenție. A existat vreo încălcare a dreptului reclamanților la respectarea vieții private și familiale, în sensul articolului 8 din Convenția adoptată în mod individual și combinat cu art. 14 din Convenție, ținând cont de evacuarea lor din clădirea în care locuiau de mai mulți ani și de condițiile de reședință, în opinia lor precare și periculoase pentru sănătatea lor, în tabăra în care fuseseră delocați de către autorități? Au fost reclamanții victime ale discriminării pe motive de origine etnică, în conformitate cu art. 14 din Convenția combinată cu art. 8 din Convenția de la Sandor FARKAS, un resortisant român născut în 1968, cu reședința în Odorheiul Secuiesc și reprezentat de Centrul Romilor pentru intervenție socială și studii, Ferencz RADULY este un resortisant român născut în 1970, rezident în Miercurea Ciuc și reprezentat de Centrul Romilor pentru intervenție socială și studii, Jozsef ROSTAS este un resortisant român născut în 1977, rezident în Miercurea Ciuc și reprezentat de Centrul Romilor pentru intervenție socială și studii,

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-07-03
0,92
ARNAUTU c. ROUMANIE
sa demande et lui octroya la concession d’un terrain de 765 m 2. Dans l’attente que le terrain respectif devienne constructible et qu’il termine d’y construire leur maison, le requérant et sa famille dormirent dans un véhicule, et, par la s
CtEDO 2009-03-24
0,92
AFFAIRE MARINESCU ET MANGU c. ROUMANIE
le fond. EN FAIT I. LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE 4. Les requérants sont nés respectivement en 1951 et 1949 et résident à Timişoara. 5. Les requérants sont héritiers d’un terrain inscrit sur le registre foncier n o 173, d’une superficie de
CtEDO 2008-09-09
0,92
AFFAIRE FARCAS c. ROUMANIE
des contrats. Les requérantes apprirent également que les autres appartements du bien avaient été vendus par l’Etat entre 1996 et 1999. Par un arrêt définitif du 1 er avril 2003, la cour d’appel rejeta l’action introduite par les requérante
CtEDO 2017-12-05
0,92
AFFAIRE BORȘAN c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE BORȘAN c. ROUMANIE (Requête n o 25228/09) ARRÊT STRASBOURG 5 décembre 2017 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Borșan c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (q
CtEDO 2012-04-13
0,92
MAREAN c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION Requête n o 61553/08 Viorica MAREAN contre la Roumanie introduite le 10 décembre 2008 EXPOSÉ DES FAITS 1. La requérante, M me Viorica Marean, est une ressortissante roumaine, née en 1957 et résidant à Zlatna. Elle a été re
Sursă