BALLUCH v. AUSTRIA

RESPONDENT

AUT

HOTĂRÂRE

25.09.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

BALLUCH v. AUSTRIA (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Martin Balluch, este un național austriac născut în 1964 și trăiește în Viena. El este reprezentat în fața Curții de către dl S. Traxler, un avocat practicant în Mödling. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Tichy, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este președintele Asociației împotriva fabricilor animale (Verein gegen Tierfabriken – „Asociația”), o asociație pentru protecția animalelor. La 10 decembrie 2003, reclamantul, în calitate de președinte al Asociației, a notificat, în conformitate cu art. 2 din Legea Adunării, Autoritatea Federală de Poliție din Graz (Bundespolizeidirektion) că Asociația a avut intenția de a organiza un congres, și anume de a crea un stand public de informare în zona pietonală din Graz la 12 decembrie 2003 între ora 12.00 și ora 21.00. și la 13 decembrie 2003 între orele 8:30 și orele 21:00 pentru a informa oamenii despre suferința animalelor furante. El a indicat că el așteaptă ca cinci persoane să-și dea locul și a adăugat că urmatorul material va fi utilizat: o afișare de afișe, bannere, broșuri, tabele, un generator de energie electrică, o cerere pe care semnăturile vor fi colectate, un proiector video, un ecran de proiecție și o mașină (Plakatständer, Transparente, Flugblätter, Tische, Stromgenerator, Unterschriftenlinke, Videobeamer, Leinwand, Fahrzeug). La 13 decembrie 2003, Asociația și-a înființat standul de informare în orașul Graz. A înființat o masă cu un ecran de televiziune și un proiector video alimentat de un generator electric și a arătat un documentar despre suferința animalelor fur-lor utilizate pentru experimente științifice și pentru producția de blană, în timp ce două sau trei persoane aparținând Asociației au distribuit prospecte. Mai multe persoane aveau bannere și sloganuri cântate. Pasatorii au putut semna o cerere în sprijinul poziției Asociației și unele dintre ele au intrat în discuții cu activiștii în domeniul drepturilor animalelor. Ulterior, la 10 februarie 2004, Autoritatea Municipală Graz a eliberat o decizie penală împotriva reclamantului în valoare de 200 euro (EUR), constatând că Asociația nu a solicitat autorizația prealabilă de către autoritatea competentă în temeiul articolului 54 din Legea privind administrarea rutierelor regionale din Styrian (Landesstraßenverwaltungsgesetz – denumită în continuare „Legea rutierelor”). Întrucât nu s-a obținut o astfel de autorizație de la Autoritatea Rutieră, reclamantul, în calitate de persoana responsabilă pentru Asociație, a comis o infracțiune administrativă. La 31 august 2004, Comitetul administrativ independent Styria (Unabhänggiger Verwaltungssenat) a respins un recurs depus de reclamant, declarând că, în temeiul articolului 54 din Actul privind drumurile, utilizarea străzilor pentru orice alt scop decât permisiunea lor prescrisă și destinată, indiferent dacă constituirea standului de informare a fost permisă în conformitate cu Legea Adunării. Acesta a susținut, de asemenea, că înființarea standului de informare nu ar putea fi considerată „un ansamblu” în sensul obișnuit al Actului de Adunare, deoarece scopul principal al acestuia a fost să informeze oamenii în loc de a reuni oamenii într-un scop comun. Reclamantul a depus o plângere în fața Curții Constituționale la 18 octombrie 2007, plângând de încălcarea dreptului de adunare pașnică în temeiul articolului 11 din Convenție. În opinia sa, art. 54 din Legea privind drumurile nu se aplică în ceea ce privește crearea unui stand de informare. La 23 iunie 2005, Curtea Constituțională a respins plângerea reclamantului. Curtea Constituțională a constatat că înființarea standului de informații calificat ca eveniment protejat de art. 11 din Convenție și de art. 12 din Legea de bază a statului (Staatsgrundgesetz) privind libertatea de reuniune și de asociere. Dreptul de adunare pașnică a fost garantat de Constituția austriecă și specificat de Legea de Adunare (Versamlungsgesetz) și orice încălcare a acestei Acte constituie, prin urmare, o încălcare a dreptului fundamental fundamental. Prin urmare, orice sistem care necesită autorizarea prealabilă a unei adunări este, în principiu, incompatibil cu dreptul la asamblare pașnică și neconstituțională. Prin urmare, întrebarea este dacă cerințele articolului 54 din Legea privind drumurile, care necesită permisiunea de utilizare specială a unui drum, sunt conforme cu aceste dispoziții ale dreptului constituțional. În opinia Curții Constituționale, Autoritatea Rutieră a fost obligată să interpreteze Legea Rutierelor în conformitate cu Constituția (verfassungskonforme Interpretation) și, prin urmare, a fost obligată să elibereze permisiunea relevantă, ceea ce înseamnă că art. 54 din Legea Rutieră este constituțional. 11. În ceea ce privește dacă finanțarea reclamantului pentru că nu a solicitat un permis în temeiul articolului 54 din Legea privind drumurile au încălcat drepturile reclamantului în temeiul articolului 11 din Convenție, Curtea Constituțională a constatat că nu a existat o astfel de încălcare, având în vedere că art. 54 din Legea privind drumurile este în conformitate cu Constituția Federală; Autoritatea pentru drumuri a fost obligată prin legea constituțională să furnizeze permisiunea relevantă; și amenzile impuse reclamantului au fost moderate. 12. Secțiunea 54 din Legea privind drumurile se citește, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „(1) Orice utilizare a drumului ... în orice alt scop decât a fost destinată cere permisiunea explicită a Autorității Rutiere. ...” 13. Secțiunea 56 din Legea privind drumurile se citește, în măsura în care este relevantă, după cum urmează: „(1) O încălcare a secțiunii ... 54 ... este o infracțiune administrativă care ar putea fi pedepsită de DAA cu o amendă de până la 2.180 EUR sau cu închidere în lipsa [de plată] de până la 6 săptămâni. Amenzile percepute se transmite Autorității de drumuri și utilizate în scopuri de întreținere a drumurilor.” 14. art. 2 din Legea de Adunare se citește după cum urmează: „ (1) Cel care dorește să țină o adunare publică în cazul în care accesul nu este limitat la oaspeții invitați numai va notifica autorității [relevante] în scris cel puțin 24 de ore înaintea evenimentului menționat care își specifică scopul, locul și ora adunării. Notificarea trebuie să ajungă la autoritatea cel târziu 24 de ore înainte de momentul adunării. (2) La cerere, autoritatea trebuie să elibereze imediat un certificat [atestare] de notificare a adunării. Notificarea nu este supusă unei taxe.”

The applicant, Mr Martin Balluch, is an Austrian national who was born in 1964 and lives in Vienna. He is represented before the Court by Mr S. Traxler, a lawyer practising in Mödling. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Tichy, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs. 2. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 3. The applicant is the chairperson of the Association Against Animal Factories (Verein gegen Tierfabriken – “the Association”), an association for the protection of animals. 4. On 10 December 2003 the applicant, as chairperson of the Association, notified, in accordance with Article 2 of the Assembly Act, the Graz Federal Police Authority (Bundespolizeidirektion) that the Association intended to hold an assembly, namely to set up a public information booth in the pedestrian zone in Graz on 12 December 2003 between 12 p.m. and 9 p.m. and on 13 December 2003 between 8.30 a.m. and 9 p.m. in order to inform people of the suffering of fur-bearing animals. He indicated that he expected that five people would man the booth and added that the following material would be used: a display of posters, banners, leaflets, tables, an electricity generator, a petition on which signatures would be gathered, a video projector, a projection screen and a car (Plakatständer, Transparente, Flugblätter, Tische, Stromgenerator, Unterschriftenlisten, Videobeamer, Leinwand, Fahrzeug). 5. On 13 December 2003 the Association set up its information booth in the city of Graz. It set up a table with a television screen and a video projector fed by an electric generator and showed a documentary on the suffering of fur-bearing animals used for scientific experiments and for the production of fur, while two or three people belonging to the Association distributed leaflets. Several people held banners and chanted slogans. Passers-by were able to sign a petition in support of the Association’s stance and some of them entered into discussions with the animal rights activists. 6. Subsequently, on 10 February 2004, the Graz Municipal Authority issued a penal order against the applicant in the amount of 200 euros (EUR), finding that the Association had not requested prior authorisation by the competent authority under section 54 of the Styrian Regional Roads Administration Act (Landesstraßenverwaltungsgesetz – hereinafter “the Roads Act”). As no such permit had been obtained from the Roads Authority, the applicant as the person responsible for the Association had committed an administrative offence. 7. On 31 August 2004 the Styria Independent Administrative Panel (Unabhängiger Verwaltungssenat) dismissed an appeal lodged by the applicant, holding that pursuant to section 54 of the Roads Act the use of streets for any other purpose than their prescribed and intended one required permission, irrespective of whether setting up the information booth had itself been permitted under the Assembly Act. It further held that setting up the information booth could not be considered as an “assembly” within the ordinary meaning of the Assembly Act, as its main purpose had been to inform people rather than getting people together for a common purpose. 8. Thereupon the applicant lodged a complaint with the Constitutional Court on 18 October 2007, complaining of a violation of the right to peaceful assembly under Article 11 of the Convention. In his opinion, section 54 of the Roads Act did not apply to setting up an information booth. 9. On 23 June 2005 the Constitutional Court dismissed the applicant’s complaint. The Constitutional Court found that setting up the information booth qualified as an event protected by Article 11 of the Convention and Article 12 of the Basic Law of the State (Staatsgrundgesetz) concerning freedom of assembly and association. The right to peaceful assembly was guaranteed by the Austrian Constitution and specified by the Assembly Act (Versammlungsgesetz) and any breach of that Act therefore constituted a violation of the underlying fundamental right. It found that the act of setting up the information booth in question fell within the scope of the Assembly Act. 10. The Assembly Act provided that an assembly only had to be notified to the authorities and did not require prior authorisation. Therefore, any system requiring prior authorisation of an assembly was in principle inconsistent with the right to peaceful assembly and unconstitutional. The question was therefore whether the requirements of section 54 of the Roads Act, which required permission for the special use of a road, were in accordance with these provisions of constitutional law. In the Constitutional Court’s view, the Roads Authority had been bound to interpret the Roads Act in conformity with the Constitution (verfassungskonforme Interpretation) and had therefore been obliged to issue the relevant permission. This meant that section 54 of the Roads Act was constitutional. 11. As regards whether fining the applicant for having failed to ask for a permit under section 54 of the Roads Act had violated the applicant’s rights under Article 11 of the Convention, the Constitutional Court found that there had been no such breach given that section 54 of the Roads Act was in conformity with the Federal Constitution; the Roads Authority had been obliged by constitutional law to deliver the relevant permission; and the fine imposed on the applicant had been moderate. 12. Section 54 of the Roads Act reads, insofar as relevant, as follows: “(1) Any use of the road ... for any other purpose than it was intended for requires the explicit permission of the Roads Authority. ...” 13. Section 56 of the Roads Act reads, insofar as relevant, as follows: “(1) A breach of section ... 54 ... is an administrative offence liable to be punished by the DAA with a fine of up to EUR 2,180 or with imprisonment in default [of payment] of up to 6 weeks. Fines levied shall be passed on to the Roads Authority and used for road maintenance purposes.” 14. Article 2 of the Assembly Act reads as follows: “(1) Whoever wants to hold a public assembly where access is not restricted to invited guests only shall notify the [relevant] authority in writing at least 24 hours before the intended event specifying its purpose, the place and the time of the assembly. The notification must reach the authority at latest 24 hours before the time of the assembly. (2) Upon request the authority must immediately issue a certificate [attesting to] the notification of the assembly. Notification is not subject to any fee.”

§ Cauze similare