Hrihorciuc împotriva României

Decizia nr. 25031/09 Victor HIHORCIUC împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 25 septembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 aprilie 2009, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Victor Hrihorciuc, este un național român care s-a născut în 1950 și trăiește în Iași. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de Co-Agentul lor, dna Irina Cambrea, de la Ministerul Afacerilor Externe.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2002, reclamantul a introdus proceduri civile împotriva poliției de frontieră române și a Ministerului de Interne, susținând rambursarea unei sume reținute ca impozit din alocația sa de pensionare militară. Prin decizia finală din 19 mai 2003, Curtea județului Iași a ordonat rambursarea sumei solicitate de solicitant. În urma unui recurs extraordinar al Biroului Procuror al Curții Înalte de Casare și Justiție, procedurile au fost redeschise și prin decizia finală din 24 noiembrie 2008 Curtea județului Iași a respins cererea reclamantului. COMPLAINTĂ Reclamantul invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind presupusele sale drepturi de proprietate, luate singur și coroborate cu art. 14, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12 privind discriminarea făcută de instanțe naționale în situații similare.

HOTĂRÂREA La 26 martie 2012, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul României oferă să plătească, ex gratie, Dl Victor Hrihorciuc, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2.500 EUR (2 mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Această sumă, care va acoperi toate daunele, va fi transformată în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 16 februarie 2012, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Victor Hrihorciuc, rețin că guvernul României sunt pregătit să-mi plătească ex grația , în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2.500 EUR (2 mii cinci sute de euro), pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care îmi poate fi imputabil.

Această sumă va fi convertită în Lei român la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Santiago Quesada Egbert Myjer Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 25031/09 Victor HRIHORCIUC against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 25 September 2012 as a Committee composed of: Egbert Myjer, President, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 28 April 2009, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Victor Hrihorciuc, is a Romanian national who was born in 1950 and lives in Iași. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Co-Agent, Ms Irina Cambrea, from the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 2002 the applicant brought civil proceedings against the Romanian Border Police and the Ministry of Interior claiming the reimbursement of a sum retained as tax from his military retirement allowance. By final decision of 19 May 2003 the Iași County Court ordered the reimbursement of the amount claimed by the applicant. Following an extraordinary appeal of the Prosecutor’s Office of the High Court of Cassation and Justice, the proceedings were reopened and by final decision of 24 November 2008 the Iași County Court rejected the applicant’s claim.

COMPLAINTS The applicant invokes Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention regarding his alleged property rights, taken alone and in conjunction with Article 14, as well as Article 1 of Protocol No. 12 regarding the discrimination made by national courts in similar situations. THE LAW On 26 March 2012 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Romania offer to pay, ex gratia, to Mr Victor Hrihorciuc, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 2,500 EUR (two thousand five hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant.

This sum, which is to cover all damages, will be converted into Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 16 February 2012 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Victor Hrihorciuc, note that the Government of Romania are prepared to pay me ex gratia , with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 2,500 EUR (two thousand five hundred euros), to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to me. This sum will be converted into Romanian Lei at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Santiago Quesada Egbert Myjer Registrar President