HRIHORCIUC v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
HRIHORCIUC v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
Decizia nr. 25031/09 Victor HIHORCIUC împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 25 septembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 aprilie 2009, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Victor Hrihorciuc, este un național român care s-a născut în 1950 și trăiește în Iași. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de Co-Agentul lor, dna Irina Cambrea, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2002, reclamantul a introdus proceduri civile împotriva poliției de frontieră române și a Ministerului de Interne, susținând rambursarea unei sume reținute ca impozit din alocația sa de pensionare militară. Prin decizia finală din 19 mai 2003, Curtea județului Iași a ordonat rambursarea sumei solicitate de solicitant. În urma unui recurs extraordinar al Biroului Procuror al Curții Înalte de Casare și Justiție, procedurile au fost redeschise și prin decizia finală din 24 noiembrie 2008 Curtea județului Iași a respins cererea reclamantului. COMPLAINTĂ Reclamantul invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind presupusele sale drepturi de proprietate, luate singur și coroborate cu art. 14, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12 privind discriminarea făcută de instanțe naționale în situații similare. HOTĂRÂREA La 26 martie 2012, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul României oferă să plătească, ex gratie, Dl Victor Hrihorciuc, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2.500 EUR (2 mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Această sumă, care va acoperi toate daunele, va fi transformată în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 16 februarie 2012, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Victor Hrihorciuc, rețin că guvernul României sunt pregătit să-mi plătească ex grația , în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2.500 EUR (2 mii cinci sute de euro), pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care îmi poate fi imputabil. Această sumă va fi convertită în Lei român la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Santiago Quesada Egbert Myjer Președintele grefierului