GANDRABURA v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE nr. 30144/04 Vyacheslav Vasilievich GANDRABURA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 25 septembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, André Potocki, Paul Lemmens, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 august 2004, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Vyacheslav Vasilievich Gandrapura, este un național ucrainean, care s-a născut în 1975 și trăiește în Kiev. El este reprezentat în fața Curții de către mama sa, dna Mariya Gandrabura, care locuiește în Kiev. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Nazar Kulchytskyy, al Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenția privind maltraturile de către ofițeri de poliție; în temeiul articolului 5 1 din Convenția privind ilegalitatea arestării administrative și deținerii; în temeiul articolului 6 1 din Convenția că procedura în cazul său a durat prea mult și că instanțele l-au condamnat se bazează pe declarațiile auto-incriminante obținute împotriva voinței sale și prin maltratare. 1 și 3 (c) din Convenția de a refuza accesul la asistență juridică. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 7 din Convenție că instanța l-a condamnat la închisoare pe viață în timpul crimelor pedeapsa cea mai grea – în opinia sa – a fost de 15 ani de închisoare. Reclamațiile reclamantului privind presupusele maltraturi de către poliție, legalitatea arestării administrative și deținerii, utilizarea probelor obținute împotriva voinței reclamantului și privind accesul refuzat la asistență juridică au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să își prezinte propriile observații. Nu s-a primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 19 martie 2012, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 4 ianuarie 2012 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 30 martie 2012. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 30144/04

Vyacheslav Vasilyevich GANDRABURA

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 25

September 2012 as a committee composed of:

Mark Villiger,

President,

André Potocki,

Paul Lemmens,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 7 August 2004,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Vyacheslav Vasilyevich Gandrabura, is a Ukrainian national, who was born in 1975 and lives in Kiev. He is represented before the Court by his mother, Mrs Mariya Gandrabura, residing in Kiev.

The Ukrainian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr Nazar Kulchytskyy, of the Ministry of Justice.

The applicant complained under Article 3 of the Convention of ill-treatment by the police officers; under Article 5

§

1 the Convention of the unlawfulness of the administrative arrest and detention; under Article 6

§

1 of the Convention that the proceedings in his case lasted too long and that the courts convicted him relying on the self-incriminating statements obtained against his will and by ill-treatment. The applicant further complained under Article 6

§§

1 and 3 (c) of the Convention of denied access to legal assistance. The applicant complained under Article 7 of the Convention that the courts sentenced him to life imprisonment while at the time of the crimes the heaviest punishment – in his opinion – was fifteen years’ imprisonment.

The applicant’s complaints concerning alleged ill-treatment by police, lawfulness of the administrative arrest and detention, use of evidence obtained against the applicant’s will and concerning the denied access to legal assistance were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

By letter dated 19 March 2012, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 4 January 2012 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant received this letter on 30 March 2012. However, no response has been received.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Stephen Phillips

Mark Villiger

Deputy Registrar

President