KOKHREIDZE AND RAMISHVILI v. GEORGIA

RESPONDENT

GEO

HOTĂRÂRE

25.09.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

KOKHREIDZE AND RAMISHVILI v. GEORGIA (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

Reclamantul în primul caz, dl David Kokhreidze („primul reclamant”), s-a născut în 1961. Reclamantul în al doilea caz, dl Shalva Ramishvili („al doilea reclamant”), s-a născut în 1971. Ambele solicitări sunt cetățeni georgieni, care trăiesc în prezent în Tbilisi și au fost reprezentate în fața Curții de către dna Lia Mukhashavria și dl Vakhtang Vakhtangidze, avocați practicanți în Georgia. La 29 martie 2006, Curtea din orașul Tbilisi a condamnat reclamanții, care au fost cofondatorii și acționarii unei companii de presă privată, de conspirație pentru a comite extorcare. Primul reclamant a fost condamnat la trei ani și al doilea reclamant la patru ani de închisoare (pentru mai multe detalii privind procedura penală, a se vedea Ramishvili și Kokhreidze v. Georgia, nr. 1704/06, §§ 9-42, 27 ianuarie 2009). La 30 iunie 2006, Curtea de Apel Tbilisi a susținut condamnarea. La 16 octombrie 2006, Curtea Supremă a Georgiei, ședința privată, a declarat recursul reclamanților împotriva condamnării pe puncte de drept inadmisibil din cauza lipsei de conținut juridic semnificativ. După cum au fost prezentate de solicitanți și confirmate de o primire poștală, decizia finală din 16 octombrie 2006 a fost depusă în închisoarea nr. 2 Rustavi, în cazul în care acestea își îndeplineau condamnarea în acel moment, la 1 noiembrie 2006. La 16 aprilie 2007 au fost depuse la Curte formulare de cerere în numele reclamanților. Formularele au fost semnate numai de reprezentanți ai reclamanților și nu au inclus formularele de autoritate emise de solicitanți pentru reprezentarea lor în fața Curții. La 23 aprilie 2007, în ceea ce privește primul caz al reclamantului, și la 30 mai 2007, în ceea ce privește a doua cauză a reclamantului, Curtea, folosind o formă standard de corespondență preliminară, a atras atenția reprezentanților asupra faptului că cererile nu au putut fi considerate complete, deoarece nu au fost semnate de către solicitanți în persoană și nu au fost completate de formulare de autoritate emise de ei. Curtea a invitat reprezentanții să prezinte formularele de autoritate lipsă fără întârziere nejustificată, având în vedere durerea părăsirii cazurilor lor fără examinare. La 4 iunie 2007, reprezentanții au prezentat un formular de autoritate semnat de al doilea reclamant, dl Ramishvili. Scrisoarea însoțitoare nu conține nici o explicație pentru întârziere. 10. În ceea ce privește primul caz al reclamantului, la 4 iulie 2007, Curtea a trimis reprezentanților o a doua amintire că înregistrarea cererii nu a putut fi efectuată în absența unui formular de autoritate emis de solicitant. În răspuns, printr-o scrisoare din 24 iulie 2007, reprezentanții au prezentat în cele din urmă un formular de autoritate semnat de dl Kokhreidze. Nici o explicație pentru această întârziere nu a fost dată.

The applicant in the first case, Mr David Kokhreidze (“the first applicant”), was born in 1961. The applicant in the second case, Mr Shalva Ramishvili (“the second applicant”), was born in 1971. Both applicants are Georgian nationals, currently live in Tbilisi and were represented before the Court by Mrs Lia Mukhashavria and Mr Vakhtang Vakhtangidze, lawyers practising in Georgia. 3. On 29 March 2006 the Tbilisi City Court convicted the applicants, who were co-founders of and shareholders in a private media company, of conspiracy to commit extortion. The first applicant was sentenced to three years and the second applicant to four years in prison (for more details concerning the criminal proceedings, see Ramishvili and Kokhreidze v. Georgia, no. 1704/06, §§ 9-42, 27 January 2009). 4. On 30 June 2006 the Tbilisi Appeal Court upheld the conviction. 5. On 16 October 2006 the Supreme Court of Georgia, sitting privately, declared the applicants’ appeal against the conviction on points of law inadmissible on the ground that it lacked significant legal content. The criminal proceedings were thus finally terminated. 6. As submitted by the applicants and confirmed by a postal receipt, the final decision of 16 October 2006 was served on them in Rustavi no. 2 Prison, where they were serving their sentences at that time, on 1 November 2006. 7. On 16 April 2007 application forms were lodged with the Court on behalf of the applicants. The forms were signed only by the applicants’ representatives and did not include authority forms issued by the applicants for their representation before the Court. 8. On 23 April 2007 as regards the first applicant’s case, and on 30 May 2007 as regards the second applicant’s case, the Court, using a standard form of preliminary correspondence, brought the representatives’ attention to the fact that the applications could not be considered to be complete, as they had neither been signed by the applicants in person nor supplemented by authority forms issued by them. The Court invited the representatives to submit the missing authority forms without undue delay, on pain of leaving their cases without examination. 9. On 4 June 2007 the representatives submitted an authority form signed by the second applicant, Mr Ramishvili. The accompanying letter did not contain any explanation for the delay. 10. With respect to the first applicant’s case, on 4 July 2007 the Court sent a second reminder to the representatives that the registration of the application could not be proceeded with in the absence of an authority form issued by the applicant. In reply, by a letter of 24 July 2007, the representatives finally submitted an authority form signed by Mr Kokhreidze. No explanation for that delay was given either.

§ Cauze similare