KERESELIDZE v. GEORGIA

Comunicat la 22 septembrie 2014 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 39718/09 Irakli KERESELIDZE împotriva Georgiei depusă la 27 iulie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Irakli Kereselidze, este un național georgian, născut în 1975 și locuiește în Tbilisi. El este reprezentat în fața Curții de către dna M. Kobakhidze și dna E. Chikvaidze, avocați practicanți în Tbilisi. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1996 reclamantul a fost condamnat pentru o crimă dublă agravată și alte infracțiuni. El a fost condamnat la pedeapsa cu moarte, care a fost comutat la douăzeci de ani de închisoare în 1997. La 29 martie 2002, reclamantul a încercat să scape. La 12 aprilie 2006, Curtea de Oraș Tbilisi l-a condamnat pentru încercarea de evadare și achiziționarea ilicită a unui document oficial. Pentru această condamnare, el a fost condamnat la patru ani și șase luni de închisoare. Adăugând, în parte, condamnarea depășită pentru prima condamnare la a doua propoziție, Curtea a hotărât că, în total, reclamantul a trebuit să servească treisprezece ani și șase luni de închisoare începând cu data comisionării celei de-a doua infracțiuni – 29 martie 2002. La 20 aprilie 2007, în timp ce recursul reclamantului pentru a doua condamnare a fost încă în așteptare în instanța de apel, la propunerea reclamantului, Curtea Supremă a Georgiei și-a redus condamnarea comută pentru prima condamnare de la douăzeci și cincizeci de ani de închisoare. Cu toate acestea, Curtea Supremă a omis să indice în decizia sa data de începere a condamnării reduse pentru prima condamnare și modul în care aceasta ar fi combinată cu condamnarea reclamantului pentru a doua condamnare. La 20 februarie 2008, pentru a rectifica omisiunea, Curtea Supremă a emis o altă hotărâre care a arătat că condamnarea combinată recalculată pentru ambele condamnații a reclamantului ar fi de opt ani și șase luni de închisoare, care ar începe să se retragă începând cu 29 martie 2002 („prima decizie de condamnare”). Prin urmare, în temeiul primei hotărâri de condamnare, care era definitivă, termenul combinat de închisoare al reclamantului va expira la 29 septembrie 2010. La 3 decembrie 2008, prin care se susține hotărârea de primă instanță cu privire la a doua condamnare a reclamantului, Curtea de Apel Tbilisi a decis că reclamantul trebuie să slujească treizeci ani și șase luni de închisoare care urmează să fie numărată la 29 martie 2002. La 21 ianuarie 2009, împreună cu cererea de casare a reclamantului, Curtea de Apel Tbilisi a trimis dosarul reclamantului Curții Supreme de Georgia. La 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Tbilisi, fără cunoștințe sau o audiere orală a reclamantului, a adoptat decizia privind rectificarea unei erori în hotărârea sa din 3 decembrie 2008 și a schimbat data de începere a sentinței combinate la 12 aprilie 2006 – data în care a fost adoptată decizia judecătorească de primă instanță cu privire la a doua condamnare („decizia privind apelul rectificat”). La 7 aprilie 2009, Curtea Supremă a Georgiei, care a luat în considerare decizia privind apelul rectificat, reducând pedeapsa pentru a doua condamnare a reclamantului la trei ani, în decizia sa finală luată în camera , stabilește condamnarea combinată a șapte ani de închisoare cu data de începere a 12 aprilie 2006 („a doua decizie de condamnare”). Prin urmare, termenul combinat de închisoare al reclamantului în temeiul celei de-a doua decizie de condamnare va expira la 12 aprilie 2013. La 22 aprilie 2009, reclamantul a depus o plângere în Curtea Supremă, susținând că data de începere a sentinței sale combinate în cea de-a doua decizie de condamnare ar fi trebuit să fie corectată până la 29 martie 2002. Cu scrisoarea din 24 aprilie 2009, reclamantul a fost informat că Curtea Supremă nu ar lua în considerare plângerea sa, deoarece chestiunea a fost deja rezolvată prin cea de-a doua decizie de condamnare. La 11 mai 2009, reclamantul a depus o plângere interlocutivă împotriva modificării datei de începere a sentinței combinate în decizia privind apelul rectificat, susținând că modificarea a fost făcută fără cunoștințele sale; el s-a plâns de asemenea că rectificarea a avut loc după ce reclamația și dosarul său de casă au fost deja depuse Curții Supreme, care l-au privat de posibilitatea de a ridica această chestiune la nivelul casei. Curtea de Apel Tbilisi a răspuns la plângerea reclamantului cu scrisoarea din 16 iunie 2009, informand reclamantul că plângerea sa interlocutivă nu va fi luată în considerare, deoarece această chestiune a fost deja rezolvată prin a doua decizie de condamnare. La 17 noiembrie și, respectiv, 20 decembrie 2010, Curtea de Apel Tbilisi a respins cererea reclamantului de a redeschide procedura penală din motive descoperite noi circumstanțe, iar apoi Curtea Supremă a Georgiei a susținut decizia instanței de apel. Ianuarie 2011 reclamantul a depus încă o dată plângerea similară în cadrul Curții de Apel Tbilisi, care a fost lăsată fără a fi luată în considerare. La 29 septembrie 2010, avocatul reclamantului, în scrisoarea adresată Ministerului Correcțiilor și Ajutorului Juridic al Georgiei, a solicitat eliberarea reclamantului susținând că sentința combinată impusă de Curtea Supremă în temeiul primei decizii de condamnare a fost expirată la aceeași dată. În răspunsul autorităților de închisoare au scris avocatului reclamantului că reclamantul a fost supus să îndeplinească condamnarea combinată în conformitate cu a doua decizie de condamnare în temeiul căreia a trebuit să servească șapte ani începând cu 12 aprilie 2006. La 6 aprilie 2011, Defensorul public al Georgiei, după ce a studiat cazul reclamantului, a formulat o recomandare Consiliului Înaltului Justiție al Georgiei de a lansa proceduri disciplinare împotriva comitetului de judecători al instanței de apel care a adoptat decizia privind apelul rectificat. În scrisoarea sa, Defensorul public a remarcat că, prin modificarea datei de începere a sentinței, judecătorii au prelungit în realitate sentința combinată a reclamantului în încălcarea legislației naționale. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) și al articolului 6 § 1 din Convenție că, de la expirarea termenului său de închisoare în temeiul primei decizii de condamnare la 29 septembrie 2010, el a fost ilegal privat de libertate ca urmare a unei hotărâri necorespunzătoare a condamnării sale în al doilea set al procedurii penale. În plus, reclamantul se plânge că nu a avut acces la o soluție eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) și al articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În special, având în vedere că cele două decizii finale care stabilesc două condamnare combinate pentru cele două condamnate ale reclamantului au fost private de libertate a reclamantului în cursul perioadei de după 29 septembrie 2010 în conformitate cu lit. (a) din această dispoziție? (2) În modul în care a doua serie de proceduri penale au fost efectuate împotriva reclamantului, și anume faptul că reclamantul nu a putut prezenta argumente cu privire la modificarea datei de începere a condamnării combinate pentru cele două condamnari, a respins această procedură în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? Reclamantul dispune de un recurs intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 5 §§ §§ §§ § 1 și al articolului 6 § 1 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 22 September 2014

FOURTH SECTION

Application no. 39718/09

Irakli KERESELIDZE

against Georgia

lodged on 27 July 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Irakli Kereselidze, is a Georgian national, who was born in 1975 and lives in Tbilisi. He is represented before the Court by Ms M. Kobakhidze and Ms E. Chikvaidze, lawyers practising in Tbilisi.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

In 1996 the applicant was convicted of aggravated double murder and other offences. He was sentenced to death penalty, which was commuted to twenty years’ imprisonment in 1997.

On 29 March 2002 the applicant attempted to escape. On 12 April 2006 the Tbilisi City Court convicted him of attempted escape and illicit acquisition of an official document. For this conviction, he was sentenced to four years and six months in prison. Partly adding the outstanding sentence for the first conviction to the second sentence, the court ruled that the applicant in total had to serve thirteen years and six months in prison as from the date of commission of the second offence – 29 March 2002.

On 20 April 2007, while the applicant’s appeal for the second conviction was still pending in the appellate court, at the applicant’s motion, the Supreme Court of Georgia reduced his commuted sentence for the first conviction from twenty to fifteen years’ imprisonment. However, the Supreme Court omitted to indicate in its decision the start date of the reduced sentence for the first conviction and how it would be combined with the applicant’s sentence for the second conviction. On 20 February 2008, to rectify the omission, the Supreme Court issued another decision stating that the re-calculated combined sentence for the applicant’s both convictions would be eight years and six months in prison, which would start to pend from 29 March 2002 (“the first sentencing decision”). Hence, under the first sentencing decision, which was final, the applicant’s combined prison term would expire on 29 September 2010.

On 3 December 2008, upholding the first instance court decision on the applicant’s second conviction, the Tbilisi Court of Appeal ruled that the applicant had to serve thirteen years and six months in prison to be counted as of 29 March 2002. On 21 January 2009, together with the applicant’s cassation claim, the Tbilisi Court of Appeal sent the applicant’s case file to the Supreme Court of Georgia. On 3 April 2009 the Tbilisi Court of Appeal, without the applicant’s knowledge or an oral hearing, adopted the decision on rectification of an error in its judgment of 3 December 2008 and changed the start date of the combined sentence to 12 April 2006 – the date when the first instance court decision concerning the second conviction was adopted (“the rectified appellate decision”).

On 7 April 2009 the Supreme Court of Georgia, which took notice of the rectified appellate decision, reducing the sentence for the applicant’s second conviction to three years, in its final decision made

in camera

, set the combined sentence of seven years’ imprisonment with the start date of 12 April 2006 (“the second sentencing decision”). Therefore, the applicant’s combined prison term under the second sentencing decision would expire on 12 April 2013.

On 22 April 2009 the applicant filed a complaint in the Supreme Court, claiming that the start date of his combined sentence in the second sentencing decision should have been corrected to 29 March 2002. With the letter of 24 April 2009, the applicant was informed that the Supreme Court would not consider his complaint as the matter had already been resolved by the second sentencing decision.

On 11 May 2009 the applicant lodged an interlocutory complaint against the change of the start date of the combined sentence in the rectified appellate decision, claiming that the change was made without his knowledge; he also complained that the rectification occurred after his cassation complaint and file were already submitted to the Supreme Court, which deprived him of the opportunity to raise this issue at the cassation level. The Tbilisi Court of Appeal replied to the applicant’s complaint with the letter of 16 June 2009, informing the applicant that his interlocutory complaint would not be considered as the matter had already been resolved by the second sentencing decision.

On 17 November and 20 December 2010 respectively the Tbilisi Court of Appeal rejected the applicant’s request to re-open the criminal proceedings on the grounds of newly discovered circumstances, and then the Supreme Court of Georgia upheld the appellate court’s decision. On 17

January 2011 the applicant once again lodged the similar complaint in the Tbilisi Court of Appeal, which was left without consideration.

On 29 September 2010 the applicant’s lawyer, in the letter addressed to the Ministry of Corrections and Legal Aid of Georgia, requested the release of the applicant claiming that the combined sentence imposed by the Supreme Court under the first sentencing decision expired on the same date. In response the prison authorities wrote to the applicant’s lawyer that the applicant was subject to serving the combined sentence in accordance with the second sentencing decision under which he had to serve seven years as from 12 April 2006.

On 6 April 2011 the Public Defender of Georgia, after studying the applicant’s case, made a recommendation to the High Council of Justice of Georgia to launch disciplinary proceedings against the panel of three judges of the appellate court who had adopted the rectified appellate decision. In his letter the Public Defender noted that, by changing the start date of the sentence, the judges had in effect prolonged the applicant’s combined sentence in breach of the national law.

COMPLAINTS

The applicant complains under Articles 5 § 1 (a) and Article 6 § 1 of the Convention that, since the expiry of his prison term under the first sentencing decision on 29 September 2010, he was unlawfully deprived of his liberty as the result of an unfair determination of his combined sentence in the second set of the criminal proceedings. In addition, the applicant complains that he did not have access to an effective remedy for his grievances under Articles 5 § 1 (a) and 6 § 1 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, given the two final decisions setting two different combined sentences for the applicant’s two convictions, did the deprivation of the applicant’s liberty during the period after 29 September 2010 fall within paragraph (a) of this provision?

3.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Articles 5 § 1 (a) and 6 § 1 of the Convention, as required by Article 13 of the Convention?