Altintaș împotriva Turciei

Publicat la 1 iulie 2024 SECȚIUNE Cererea nr. 12052/20 Nazım ALTINTAȘ împotriva Türkiye depusă la 18 februarie 2020 comunicată la 10 iunie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la detenția anterioară a reclamantului și la condamnarea sa de către Curtea Assize la șapte ani și șase luni de închisoare pentru aderarea la o organizație teroristă, și anume FETÖ/PDY ( Fetullahist Terror Organization/Parallel State Structure ), în conformitate cu art. 314 § 2 din Codul Penal. Condamnarea a fost bazată pe următoarele dovezi: (i) activități de cont bancar, (ii) abonamentul său la ziarul Zaman, (iii) posturile sale de presă socială și alte interacțiuni în acest sens, (iv) donația sa la Kimse Yok Mu asociația care se presupune afiliată la FETÖ/PDY, (v) declarațiile sale proprii care indică faptul că a participat la câteva reuniuni organizaționale (conferințe de sohbet).

În baza articolelor 10 și 7 din Convenție, reclamantul se plânge de utilizarea ca bază a convingerii sale privind: (i) interacțiunile și abonamentele sale la un ziar și (ii) actele sale care, în opinia sa, nu constituie o infracțiune, datorită unei interpretări extinse și arbitrare a legilor aplicabile. El susține în continuare, în temeiul articolului 5 § 3 și al articolului 6 § 1 din Convenție, că deciziile instanțelor interne în ceea ce privește detenția sa, precum și condamnarea sa, nu au avut motive suficiente și o evaluare individuală în ceea ce privește situația sa personală. În conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție (Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, § 84-102, 5 iulie 2016)? În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul a avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzației penale împotriva acestuia?

În special, instanța internă a furnizat motive suficiente în hotărârile lor pentru a-l condamna de a fi membru al unei organizații teroriste armate în temeiul articolului 314 § 2 din Codul penal (a se vedea Moreira Ferreira c. Portugalia (nr. 2) [GC], nr. 19867/12, §§ 83-84, 11 iulie 2017)? Condamnarea reclamantului pentru aderarea la o organizație teroristă era compatibilă cu cerințele articolului 7 din Convenție având în vedere actele pe care le-a fondat condamnarea (a se vedea, în special, mutatis mutandis Yüksel Yalçınkaya v. Türkiye [GC], nr. 15669/20, §§ 214 272, 26 septembrie 2023)? A existat încălcarea libertății de exprimare a reclamantului, în sensul art. 10 § 1 din Convenție, datorită condamnării sale penale, printre altele, din cauza posturilor sale de presă socială și a abonamentului la ziar?

Dacă este cazul, această încălcare a fost justificată în sensul art. 10 § 2 (a se vedea mutatis mutandis Üçdağ v. Turcia , nr. 23314/19, §§ 74-88, 31 august 2021)?

Published on 1 July 2024

SECOND SECTION

Application no. 12052/20 Nazım ALTINTAȘ against Türkiye lodged on 18 February 2020 communicated on 10 June 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s pre-trial detention and his conviction by the Assize Court to seven years and six months of imprisonment for membership of a terrorist organisation, namely FETÖ/PDY ( Fetullahist Terror Organisation/Parallel State Structure ), pursuant to Article 314 § 2 of the Criminal Code. The conviction was based on the following evidence: (i) bank account activities, (ii) his subscription to the Zaman newspaper, (iii) his social media posts and other interactions thereon, (iv) his donation to the Kimse Yok Mu association which is allegedly affiliated with FETÖ/PDY, (v) his own statements indicating that he had attended a few organisational ( sohbet ) meetings.

Relying on Articles 10 and 7 of the Convention, the applicant complains about the use as the basis of his conviction of: (i) his social media interactions and subscriptions to a newspaper and (ii) his acts that, in his view, did not constitute a crime, due to an extensive and arbitrary interpretation of the applicable laws. He further claims under Articles 5 § 3 and 6 § 1 of the Convention that the domestic courts’ decisions as to his detention as well as his conviction lacked sufficient reasons and an individual assessment in respect of his personal situation.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Did the domestic courts give relevant and sufficient reasons to justify the applicant’s pre-trial detention, in accordance with Article 5 § 3 of the Convention ( Buzadji v. Republic of Moldova [GC], no. 23755/07, §§ 84-102, 5 July 2016)? Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?

In particular, did the domestic courts provide sufficient reasons in their judgments to convict him of membership of an armed terrorist organisation under Article 314 § 2 of the Criminal Code (see Moreira Ferreira v. Portugal (no. 2) [GC], no. 19867/12, §§ 83-84, 11 July 2017)? Was the applicant’s conviction for membership of a terrorist organisation compatible with the requirements of Article 7 of the Convention having regard to the acts on which his conviction was based (see, in particular, mutatis mutandis , Yüksel Yalçınkaya v. Türkiye [GC], no. 15669/20, §§ 214 ‑ 272, 26 September 2023)? Was there an infringement of the applicant’s freedom of expression, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention, due to his criminal conviction, among others, on account of his social media posts and subscription to a newspaper?

If so, was this infringement justified within the meaning of Article 10 § 2 (see, mutatis mutandis , Üçdağ v. Turkey , no. 23314/19, §§ 74-88, 31 August 2021)?