- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 octombrie 2012
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Sasu împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Ioan Sasu, este un național român, care s-a născut în 1955 și locuiește în Arpașul de Jos, județul Sibiu. Guvernul român („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna Irina Cambrea, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Într-o decizie finală din 11 noiembrie 1999 Curtea Supremă de Justiție a condamnat reclamantul de crimă și l-a condamnat la șaisprezece ani de închisoare. Reclamantul a depus mai multe cereri de revizuire a deciziei finale. Toate acestea au fost respinse de către instanțe din cauza faptului că reclamantul nu a furnizat dovezi care ar justifica deschiderea procedurii și că nu au fost descoperite noi fapte sau circumstanțe care ar fi fost necunoscute la data în care a fost luată decizia finală.
Două dintre aceste cereri au fost respinse de diferite grupuri ale Curții de Apel Brasov la 4 și 26 iulie 2007. Reclamantul a început să-și îndeplinească condamnarea la 17 septembrie 1998. El a rămas în închisoare până la 2 februarie 2010, când a fost eliberat condițional. În timpul condamnării, el a fost transferat de șaizeci și opt de ori între opt închisori și trei spitale de închisoare, conform statului său de sănătate sau de o serie de cazuri de judecată în care a fost implicat. La începutul perioadei de detenție, s-a înregistrat că reclamantul suferă de lombar lordose (discopatie lombară) și psihopatie, aceasta din urmă fiind prima diagnosticată în 1976. Dosarele medicale din închisoare indică că a primit asistență medicală și tratament pentru starea sa.
În timpul detenției, a fost diagnosticat și cu boală cardiacă, sindromul sinusului bolnav și boala vasculară periferică. 10. În mai multe ocazii a fost admis la spitalele de închisoare pentru tratamentul bolilor cardiace și psihice. A fost, de asemenea, prescris o dieta specială. 11. Reclamantul a fost deținut în închisoarea Mărginini în mai multe ocazii între 27 septembrie 2001 și 20 mai 2003 și a revenit acolo în mai multe ocazii mai târziu în condamnarea sa. El a afirmat că, în ciuda bolii sale mentale, a trebuit să lucreze la douăsprezece ore pe zi în 2002 și 2003. În acea perioadă, din cauza suprapopulației, doi deținuți au împărtășit un pat. 12. La 3 octombrie 2006, reclamantul a interzis o acțiune împotriva a doi membri ai comisioanelor care i-au acordat permisiunea de a lucra, cerând daune în temeiul articolelor 998-999 din fostul cod civil.
La 16 mai 2007, Curtea de District Moreni și-a respins acțiunea din cauza faptului că nu a demonstrat o legătură cauzală între cele două inculpate și cele presupuse daune. La 15 ianuarie 2008, această decizie a fost susținută pe fond de Curtea județului Dâmbovița. Raportul ulterior al reclamantului în cazare a fost declarat nul și nul de către Curtea de Apel Ploiești într-o decizie finală din 4 iunie 2008, deoarece reclamantul nu a prezentat motivele apelului său în termenul limită. 13. Potrivit informațiilor furnizate de Autoritatea Penitenciară (Administrația Penitenciarelor), reclamantul a fost deținut de 18 ori în închisoarea Aiud în timpul condamnării sale, deținerea sa de la câteva zile la șase sau șapte luni pe rând.
După 2002, fumatul a fost interzis în toate celulele și au fost desemnate zone pentru fumat. 14. În două ocazii în timpul reținut în închisoarea Aiud, în februarie și septembrie 2005, reclamantul a luat voluntar un supradozaj de medicamente. După dezintoxicare, medicii au recomandat asistență psihiatrică la spitalul de închisoare Jilava. După fiecare episod, reclamantul a fost transferat – pentru o lună prima dată și aproape șase luni a doua dată – la spitalul de închisoare Jilava. 15. La 21 februarie 2007, Curtea de District Sibiu a respins ca fiind nepotrivit unei acțiuni acuzate de reclamant împotriva guvernatorului închisorii și a medicului în ceea ce privește condițiile de detenție în închisoarea Aiud.
El s-a plâns că a fost reținut cu deținuți periculoși și că nu a primit un tratament adecvat pentru starea psihiatrică. De asemenea, el se plângea că guvernatorul nu l-a ajutat să obțină dosarul de pensie de la Sibiu (procedură descrisă la punctul 7 de mai jos). 16. Curtea a remarcat că plasarea reclamantului într-o celulă sau în altă celulă a fost determinată de reglementările interne ale închisorii și nu a fost lăsată la discreția guvernatorului. De asemenea, a remarcat că, deși boala mentală a reclamantului îi dă dreptul la condiții speciale de detenție, aceasta nu îi dă dreptul la privilegii. În ceea ce privește acuzațiile de lipsă de tratament medical, instanța a remarcat că reclamantul a primit medicamente și a considerat că medicul închisorii nu este responsabil pentru faptul că reclamantul a luat o supradoză prin înghițirea tuturor pastilelor imediat.
17. Curtea a remarcat, de asemenea, că faptul că reclamantul nu se bucură de alimentele primite nu a fost imputabil nici guvernatorului, nici medicului, în măsura în care reclamantul nu a putut dovedi că a suferit consecințe prejudiciabile din cauza dietei sale. 18. În sfârșit, instanța a remarcat că reclamantul a solicitat Autorității Pensiunilor din County Sibiu o evaluare expertă pentru a-și stabili drepturile de pensie și, prin urmare, a concluzionat că nici guvernatorul, nici medicul nu au comis acte ilegale care să le facă responsabile în acest sens (nu există ilicită). 19. Înregistrările oficiale de închisoare indică că între 2006 și 2008, reclamantul a primit nouăzeci de plicuri cu timbre pentru corespondența sa.
Alte cinci cereri similare au fost refuzate de către administrația închisorii, fie pe baza faptului că reclamantul a primit recent un număr mare de plicuri, fie pentru că avea suficiente fonduri în contul său pentru a-i permite să cumpere plicuri însuși. El nu se plângea de aceste decizii. 20. La 18 august, 3 și 11 septembrie 2007 și 12 mai 2008, reclamantul a solicitat permisiunea de a vizita mama sa bolnavă, dar cererile sale au fost respinse de consiliul de incarcerare responsabil. 21. Se pare că reclamantul nu a depus un recurs împotriva hotărârii autorităților închisoare în fața instanțelor în temeiul Ordinării nr. 56/2003 sau a Legii nr. 275/2006 (a se vedea punctul 37 de mai jos). 22. La 16 februarie 2007, în timpul detenției în închisoarea Aiud, reclamantul a solicitat eliberarea temporară din închisoare la tribunalul județului Alba, având în vedere faptul că familia sa are nevoie de ajutorul său în domeniul agriculturii.
El a argumentat în fața instanței că se va întoarce în închisoare, având în vedere că, dacă ar fi eliberat, nu ar putea permite asistența medicală primită gratuit în închisoare. La 27 februarie 2007, reclamantul a informat Curtea că a avut probleme cu dentirea sa și a afirmat că îngrijirea dentară primită în închisoare era insuficientă. 24. La 16 octombrie 2008, a fost îndepărtat un dinte și altul tratat. 25. O comisie medicală din închisoarea Timișoara (consistarea unui dentist și a unui contabil) a remarcat că reclamantul lipsesese dinți și a propus un plan de proteză dentară, totodată menționând că “problemele sale dentare nu erau semnificative”. Modelul de dentiție din raportul medical arată că reclamantul lipsea patru molare stânga și trei molare de dreapta.
Comisia a estimat costul total al tratamentului la 749,92 lei român (RON), din care 300 RON au fost plătite de către solicitant. Estimarea lor a fost bazată pe Ordinea nr. 522/236 din 27 martie 2008 eliberat de Ministrul Sănătății Publice împreună cu Președintele Autorității Naționale de Asigurare Sănătății (Casa Națională a Asigurării de Sănătate). 26. Comisia a remarcat totuși că reclamantul nu avea bani disponibili în contul său și că închisoarea Timișoara lipsește facilitățile necesare pentru tratarea reclamantului. 27. În 2004, reclamantul a depus o plângere în fața Curții de District Avrig împotriva C.C. și a altor moștenitori ai C.C., cerând daune de 69.000.000 de lei români vechi (ROL), reprezentând valoarea mărfurilor și bovinelor pe care a susținut-o a împrumutat-o în fața C.C.
28. La 9 februarie 2005, Curtea de District a respins acțiunea în timp. Această decizie a fost susținută de Curtea de județul Sibiu. 29. În 2004, reclamantul a depus o altă plângere împotriva moștenitorilor C.V.C., în scopul de a-i obliga să plătească dobânzi pe un presupus împrumut de 40.000.000 de ROL pe care i-a făcut-o în fața C.V. Acțiunea sa a fost respinsă într-o decizie finală din 15 iunie 2005 de către Tribunalul județului Sibiu, având în vedere faptul că reclamantul nu a dovedit că împrumutul inițial a fost făcut vreodată. 30. La 12 octombrie 2006, reclamantul a depus o acțiune împotriva autorităților locale Săcălaz, cerând restituirea a doi viței și a unui porc de 250 de kg, care ar fi fost confiscat de la el de către autoritățile comuniste în 1988. El a afirmat că în 1990 autoritățile locale i-au informat că au returnat animalele la V.C.
31. La 15 noiembrie 2006, Curtea de district Timișoara a constatat că reclamantul nu a adăugat nici o dovadă a acuzațiilor sale și a respins acțiunea. Prin decizia finală din 21 noiembrie 2008 Curtea de județ Timiș a declarat apelul său nul și nul, deoarece nu a plătit taxele judiciare relevante. 32. Într-o decizie din 26 iunie 1976, autoritățile au declarat că reclamantul nu este în stare de muncă datorită unei condiții preexistente care s-a înrăutățit în timpul serviciului militar. 33. La o dată neespecificată în timpul detenției, reclamantul a solicitat să-i plătească o pensie de invaliditate. 34. La cererea Autorității de Pensiuni din județul Sibiu („Autoritatea de Pensiuni”), la 15 martie 2006, reclamantul a suferit o evaluare expertă de către Autoritatea de evaluare a capacității de lucru Sibiu pentru a-și determina capacitatea de lucru (Cabinetul de experțiză medicală și recuperare a capacității de muncă).
Raportul de evaluare a confirmării invalidității reclamantului și a stabilit 9 martie 2007 ca dată de revizuire a situației sale. 35. Autoritatea pensiilor a solicitat Institutului Național pentru Evaluarea Capacitatei de Muncă (Institutul Național de Expertizare Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă) să își exprime avizul cu privire la raportul de experți emis în martie 2006. Institutul Național a confirmat evaluarea anterioară, dar a adăugat că decizia din 1976 nu a permis reclamantului o pensie de invaliditate și a sugerat, prin urmare, că Autoritatea pensiilor evaluează situația reclamantului în funcție de legea privind pensiile (Legea nr. 19/2000). 36. La 22 mai 2006, Autoritatea de Pensiuni a hotărât să nu acorde reclamantului o pensie de invaliditate, deoarece nu a îndeplinit cerințele prevăzute în Legea pensiilor.
Decizia a fost susținută de Curtea de județ Sibiu la 19 septembrie 2007 și de Curtea de Apel Alba Iulia într-o decizie finală din 10 aprilie 2008. 37. Legislația internă privind executarea condamnărilor, în special Legea nr. 23/1969, Ordonanța de urgență nr. 56/2003 privind drepturile deținuților (Ordinitatea nr. 56/2003) și Legea nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor (Legea nr. 275/2006) sunt descrise în Petrea c. România (n. 4792/03, §§ 21-23, 29 aprilie 2008). Situația în ceea ce privește îngrijirea dentară în sistemul de închisoare român este descrisă în V.D. România (n. 7078/02, §§ 73-79, 16 februarie 2010).
1. The applicant, Mr Ioan Sasu, is a Romanian national, who was born in 1955 and lives in Arpașul de Jos, Sibiu County.
The Romanian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Ms Irina Cambrea, of the Ministry of Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
In a final decision of 11 November 1999 the Supreme Court of Justice convicted the applicant of murder and sentenced him to sixteen years’ imprisonment.
The applicant lodged several requests for revision of the final decision. They were all rejected by the courts on the grounds that the applicant had failed to bring evidence that would warrant the reopening of the proceedings and that no new facts or circumstances had been discovered that would have been unknown at the date when the final decision had been taken.
Two of those requests were dismissed by different panels of the Brasov Court of Appeal on 4 and 26 July 2007.
The applicant started serving his prison sentence on 17 September 1998. He remained in prison until 2 February 2010 when he was released conditionally. During his term of imprisonment, he was transferred sixty-eight times between eight prisons and three prison hospitals, as required by his state of health or a number of on-going court cases in which he was involved.
At the beginning of the detention period, it had been recorded that the applicant was suffering from lumbar lordosis (discopatie lombară) and psychopathy, the latter having been first diagnosed in 1976. The prison medical records indicate that he had received medical care and treatment for his condition.
During his detention, he was also diagnosed with heart disease, sick sinus syndrome and peripheral vascular disease.
On several occasions he was admitted to prison hospitals for treatment of heart disease and mental illness. He was also prescribed a special diet.
The applicant was held in Mărgineni Prison on several occasions from 27 September 2001 to 20 May 2003 and returned there on a number of occasions later in his sentence. He claimed that despite his mental illness he had had to work twelve hours a day in 2002 and 2003. During that time, because of overcrowding, two detainees had been sharing one bed.
On 3 October 2006 the applicant brought an action against two members of the commission that had given him permission to work, seeking damages under Articles 998-999 of the former Civil Code. On 16 May 2007 the Moreni District Court dismissed his action on the grounds that he had failed to prove a causal link between the two defendants and the alleged damage. On 15 January 2008 that decision was upheld on its merits by the Dâmbovița County Court. The applicant’s subsequent appeal in cassation was declared null and void by the Ploiești Court of Appeal in a final decision of 4 June 2008, as the applicant had failed to submit the reasons for his appeal within the time-limit.
According to information provided by the Prison Authority (Administrația Penitenciarelor), the applicant was held in Aiud Prison eighteen times during his sentence, his detention there ranging from a few days to six or seven months at a time. After 2002 smoking was prohibited in all cells and there were designated areas for smoking.
On two occasions while detained in Aiud Prison, in February and September 2005, the applicant voluntarily took an overdose of medication. After detoxification, the doctors recommended psychiatric assistance at Jilava Prison Hospital. After each episode, the applicant was transferred – for one month the first time and nearly six months the second time – to Jilava Prison Hospital.
On 21 February 2007 the Sibiu District Court dismissed as ill-founded an action brought by the applicant against the prison governor and doctor concerning the conditions of his detention in Aiud Prison. He complained that he was being held with dangerous detainees and that he had not received adequate treatment for his psychiatric condition. He also complained that the governor had not assisted him in obtaining his pension file from Sibiu (a procedure described under point 7 below).
The court noted that the applicant’s placement in one cell or another had been determined by the prison’s internal regulations and had not been left to the discretion of the governor. It also noted that while the applicant’s mental illness entitled him to special detention conditions, it did not entitle him to privileges. Concerning the allegations of lack of medical treatment, the court noted that the applicant had received medication, and considered that the prison doctor was not responsible for the fact that the applicant had taken an overdose by swallowing all the pills at once.
The court also noted that the fact that the applicant did not enjoy the food he received was not imputable to either the governor or the doctor, in so far as the applicant could not prove that he had suffered any injurious consequences from his diet.
Lastly, the court noted that the applicant had applied to the Sibiu County Pensions Authority for an expert evaluation in order to have his pension rights established, and therefore concluded that neither the governor nor the doctor had committed any illegal acts that would render them responsible in this regard (nu există faptă ilicită).
The official prison records indicate that between 2006 and 2008 the applicant received nineteen envelopes with stamps for his correspondence. Five other similar requests were refused by the prison administration, either on the basis that the applicant had recently received a large number of envelopes or because he had had sufficient funds in his account to allow him to purchase the envelopes himself. He did not complain about those decisions.
On 18 August, 3 and 11 September 2007 and 12 May 2008 the applicant asked for permission to visit his sick mother, but his requests were dismissed by the prison board in charge.
It appears that the applicant did not lodge an appeal against the prison authorities’ decision with the courts under Ordinance no. 56/2003 or Law no. 275/2006 (see paragraph 37 below).
On 16 February 2007, while in detention in Aiud Prison, the applicant applied to the Alba County Court for temporary release from prison on the grounds that his family needed his help with farming. He argued before the court that he would return to prison given that if he were released, he could not afford the medical care he had received free of charge in prison. The court dismissed his application on 24 September 2007. The applicant did not appeal against the decision.
On 27 February 2007, the applicant informed the Court that he had problems with his dentition and alleged that the dental care he had received in prison was insufficient.
The applicant received dental care in Codlea Prison Hospital in 2007 and 2009. He had one tooth removed and another treated.
On 16 October 2008 a medical commission from Timișoara Prison (consisting of a dentist and an accountant) noted that the applicant had missing teeth and proposed a dental prosthesis plan, while nevertheless noting that “his dental problems were not significant”. The dentition model in the medical report shows that the applicant was missing four left and three right molars. The commission estimated the total cost of treatment at 749.92 Romanian lei (RON), of which 300 RON were payable by the applicant. Their estimate was based on Order No. 522/236 of 27 March 2008 issued by the Minister of Public Health together with the President of the National Health Insurance Authority (Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate).
The commission noted, however, that the applicant had no money available in his account and that Timișoara Prison lacked the facilities necessary to treat the applicant.
In 2004 the applicant lodged a complaint before the Avrig District Court against C.C. and others, the heirs of V.C., seeking damages of 69,000,000 old Romanian lei (ROL), representing the value of goods and cattle that he claimed he had lent to V.C.
On 9 February 2005 the District Court dismissed the action as time-barred. That decision was upheld by the Sibiu County Court.
In 2004 the applicant lodged another complaint against the heirs of V.C., seeking to compel them to pay interest on an alleged loan of 40,000,000 ROL that he had made to V.C. His action was dismissed in a final decision of 15 June 2005 by the Sibiu County Court on the grounds that the applicant had not proved that the initial loan was ever made.
On 12 October 2006 the applicant lodged an action against the Săcălaz local authorities, seeking restitution of two calves and a 250-kg pig, which had allegedly been confiscated from him by the communist authorities in 1988. He claimed that in 1990 the local authorities had informed him that they had returned the animals to V.C.
On 15 November 2006 the Timișoara District Court found that the applicant had failed to adduce any proof of his allegations and dismissed the action. By a final decision of 21 November 2008 the Timiș County Court declared his appeal null and void as he had not paid the relevant court fees.
In a decision of 26 June 1976 the authorities declared the applicant unfit for work due to a pre-existing condition that had worsened during his military service.
On an unspecified date during his detention the applicant requested that an invalidity pension be paid to him.
At the request of the Sibiu County Pension Authority (“the Pension Authority”) on 15 March 2006 the applicant underwent an expert evaluation by the Sibiu Work Capability Assessment Authority to determine his capacity for work (Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă). The evaluation report confirmed the applicant’s invalidity and set 9 March 2007 as the date for review of his situation.
The Pensions Authority asked the National Institute for Work Capability assessment (Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă – “the National Institute”) to express its opinion on the expert report issued in March 2006. The National Institute confirmed the previous assessment, but added that the 1976 decision did not entitle the applicant to an invalidity pension. It therefore suggested that the Pensions Authority evaluate the applicant’s situation in the light of the Pensions Act (Law No. 19/2000).
On 22 May 2006 the Pensions Authority decided not to grant the applicant an invalidity pension, as he did not meet the requirements set forth in the Pensions Act. The decision was upheld by the Sibiu County Court on 19 September 2007 and by the Alba Iulia Court of Appeal in a final decision of 10 April 2008.
The domestic legislation on the execution of sentences, in particular Law no. 23/1969, Emergency Ordinance no. 56/2003 on the rights of prisoners (Ordinance no. 56/2003), and Law no. 275/2006 on the execution of sentences (Law no. 275/2006) are described in Petrea v. Romania (no. 4792/03, §§ 21-23, 29 April 2008). The situation as regards dental care in the Romanian prison system is described in V.D. v. Romania (no. 7078/02, §§ 73-79, 16 February 2010).