- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 aprilie 2012
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Hațegan împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Constantin Hațegan, este un cetățean român care s-a născut în 1952 și locuiește în Giurgiu. Reclamantul a fost concediat să se reprezinte și să folosească limba română în cadrul procedurii din fața Curții (art. 36 §§§ și art. 4 a)). Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat succesiv de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, și co-agentul lor, dna I. La 20 iunie 2006, un comitet de trei judecători ai Curții a hotărât, în conformitate cu art. 28 § 1 litera (a) din Convenție, să excludă aplicarea din lista de cauze a Curții în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenția. La 14 noiembrie 2006, în urma unei cereri primite de la reclamant, același comitet a hotărât să restituie cererea la lista de cauze a Curții în temeiul articolului 37 § 2 din Convenție.
Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin ordinul procurorului din 30 iulie 2001, reclamantul a fost reținut la Departamentul de Poliție Sibiu în așteptarea procesului de crimă. Prin hotărârea finală din 13 februarie 2003, Curtea de Casație a condamnat reclamantul de crimă și l-a condamnat la șaisprezece ani și șase luni de închisoare pe baza probelor forense, documentare și de testimonial, inclusiv mărturia S.E. și N.A. Reclamantul rămâne în detenție până în prezent.
Între 30 iulie 2001 și 22 noiembrie 2010, starea medicală a reclamantului a fost revizuită regulat de către închisoare și spitale civile și a primit tratament pentru, printre altele, o tulburare antisocială a personalității, epilepsie, sifilis, scabie, dureri de cap repetate, diabet, probleme stomatologice, hernie, bronchită cronică obstructivă, tuberculoză, hipertensiune arterială, varicoză în picioarele sale, gastrită cronică și o fractură veche a tibiei stânge după o rană de armă primită înainte de 2001. A fost recomandat ca el să urmeze o dieta pentru gastrita cronică și diabet zaharat, și să evite rece, umiditate și infecții, și orthostatism extins. Nici unul dintre rapoartele medicale produse în această perioadă a menționat orice leziuni asupra organismului reclamantului.
În scrisorile sale din 14 octombrie 2005 și 7 aprilie 2008 referitoare la închisoarea Jilava, și în scrisoarea sa din 2 august 2010 privind închisoarea Giurgiu, reclamantul a declarat că condițiile de detenție în acei penitenciari au constituit tratamente inumane și degradante deoarece cele două închisori au fost suprapopulate și infestate cu paraziți, alimentele și condițiile generale de igienă erau săraci, a fost refuzat o dieta specială pentru diabetul său, și nu a avut acces la baie sau la spalaturi adecvate. Prin hotărârea finală din 18 august 2004, Tribunalul județului Arad a respins acțiunea reclamantului împotriva autorităților din închisoarea Arad pentru o injuncție care să-și permită accesul la dosarul medical, având în vedere că a primit o copie completă a dosarului său medical, de la care nici unul dintre documentele nu lipsese.
10. Prin o hotărâre finală din 7 aprilie 2005, Curtea de Casație a respins plângerea penală a reclamantului susținând abuz de competență din partea I.B. – unul dintre procurorii care au investigat acuzația de crimă împotriva lui – din cauza faptului că nu a fost comis niciun act ilegal. 11. Prin o hotărâre finală din 29 ianuarie 2008, Curtea de Casație a respins, pe baza documentarului, a dovezilor de testimonial și medical, acțiunea reclamantului pentru maltratament împotriva V.C., C.P. și O.V., toate angajații de la închisoarea Aiud, din cauza faptului că nu a existat nici o dovadă în dosar care să ateste că reclamantul a fost tratat rău de aceste persoane.
12. Prin o hotărâre finală din 22 ianuarie 2009, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului împotriva ordinului procurorului din 14 iulie 2008 de a refuza să acuze gardienii mascat din închisoarea Jilava, care se presupune că l-a bătut pe reclamant la 17 februarie 2005, din cauza faptului că a fost interzis. 13. Prin o hotărâre finală din 14 decembrie 2010, Curtea de district din București a respins acțiunea reclamantului de a obține o injuncție pentru a fi ascultată de o comisie de pensii. Curtea a susținut că reclamantul a formulat cincizeci și două de cereri de copie a documentelor din dosarul său de închisoare, care toate au fost aprobate de autoritățile închisoare și că a fost furnizat cu copiile solicitate.
În plus, autoritățile penitenciare au aprobat cererea reclamantului de a fi ascultată de o comisie de pensii și de a fi furnizată informațiile relevante pentru dosarul său de pensii. El a fost luat de două ori la Ilfov și districtul de București 5 Agenții de Drepturi de Pensiuni și a fost furnizat cu informațiile solicitate. 14. În marea majoritate a scrisorilor adresate Curții între 2003 și 2010, reclamantul s-a referit în mod repetat la Președintele român, la membrii Parlamentului român, la gardienii de închisoare din toate închisoarele în care a fost reținut, precum și la judecătorii și procurorii care au examinat și investigat cazurile și plângerile sale, ca „comuniste”, „membre Mafia”, „membri ai fostului polițist de stat (securiști)”, „terroriști, executori, ucigași și complici ai maltratului”.
15. În scrisorile sale din 12 mai și 21 august 2006, precum și într-o dată neespecificată în 2007, reclamantul a acuzat membrii Registrului, unele dintre judecători și Curtea de a fi „membre mafie”, de a „planta împreună cu statul român terorist” și de a „să fie complici ai membrilor fostului poliție de stat (securiști)”. 16. La 7 ianuarie 2011, Guvernul și-a prezentat observațiile Curții și a susținut, printre altele, că limba utilizată de reclamant a constituit un abuz al dreptului de cerere și că cererea sa ar trebui respinsă. 17. În scrisoarea sa din 25 ianuarie 2011, reclamantul a declarat, printre altele, că a crezut că Curtea a făcut un “pact genocid” cu „morderii” care s-au ascuns în spatele numelui liderilor unui stat de drept precum România, deoarece nu a examinat cazul său.
În plus, a susținut că membrii Registrului și anumitii judecători au contribuit la tortura fizică și mentală. 18. Într-o scrisoare din 21 februarie 2011 care conține observațiile reclamantului în răspunsul la cele ale Guvernului, reclamantul a declarat că autoritățile de închisoare „bruțice” românești au încercat să mintă Curții prin trimiterea unor informații false despre condițiile sale de detenție, iar el a cerut Curtea să informeze agentul guvernamental că este un mincinos. În plus, el a susținut că: „... prin documentele false prezentate Curții de către agentul guvernamental ... Ministerul Afacerilor Externe falsificarea reală și mințise ... agentul guvernamental este un mincinos.” 19. Într-o scrisoare din 29 august 2011 reclamantul numit agentii guvernamentali "bruți" și "bufuni" și a declarat că, împreună cu Guvernul României, ei au greșit în mod constant Curtea.
20. În scrisoarea din 1 septembrie 2011, Guvernul a reiterat cererea Curții de a respinge cazul reclamantului ca fiind un abuz al dreptului la cerere. Ei au declarat că reclamantul a continuat să prezinte scrisori necorespunzătoare folosind limba ofensivă și făcând acuzații difamatorii referitoare la activitățile autorităților române.
1. The applicant, Mr Constantin Hațegan, is a Romanian national who was born in 1952 and lives in Giurgiu. The applicant was granted leave to represent himself and to use the Romanian language in the proceedings before the Court (Rule 36 §§ 2 and 4 (a)). The Romanian Government (“the Government”) were represented successively by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu, and their co-Agent, Ms I. Cambrea, of the Ministry of Foreign Affairs.
On 20 June 2006 a committee of three judges of the Court decided, pursuant to Article 28 § 1 (a) of the Convention, to strike the application out of the Court’s list of cases in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. On 14 November 2006, following a request received from the applicant, the same committee decided to restore the application to the Court’s list of cases by virtue of Article 37 § 2 of the Convention.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
By a prosecutor’s order of 30 July 2001 the applicant was detained at the Sibiu Police Department pending trial on murder charges.
By a final judgment of 13 February 2003 the Court of Cassation convicted the applicant of murder and sentenced him to sixteen years and six months’ imprisonment on the basis of forensic, documentary and testimonial evidence, including the testimony of S.E. and N.A.
The applicant remains in detention to date.
Between 30 July 2001 and 22 November 2010 the applicant’s medical condition was reviewed regularly by prison and civil hospitals and he received treatment for, inter alia, an antisocial personality disorder, epilepsy, syphilis, scabies, repeated headaches, diabetes, stomatological problems, hernia, obstructive chronic bronchitis, tuberculosis, arterial hypertension, varicose veins in his feet, chronic gastritis, and an old fracture of the left tibia following a gunshot wound received before 2001. It was recommended that he follow a diet for the chronic gastritis and diabetes, and avoid cold, damp and infections, and extended orthostatism. None of the medical reports produced during this period mentioned any injuries on the applicant’s body.
In his letters of 14 October 2005 and 7 April 2008 concerning Jilava Prison, and in his letter of 2 August 2010 regarding Giurgiu Prison, the applicant stated that the conditions of detention in those penitentiaries amounted to inhuman and degrading treatment because the two prisons were overcrowded and infested with parasites, the food and the general hygiene conditions were poor, he was refused a special diet for his diabetes, and he did not have access to appropriate bathroom or washing facilities.
By a final judgment of 18 August 2004 the Arad County Court dismissed the applicant’s action against the Arad Prison authorities for an injunction allowing him to access his medical file, on the ground that he had received a complete copy of his medical file, from which none of the documents had been missing.
By a final judgment of 7 April 2005 the Court of Cassation dismissed the applicant’s criminal complaint claiming abuse of power on the part of I.B. – one of the prosecutors who had investigated the murder charge against him – on the ground that no unlawful act had been committed.
By a final judgment of 29 January 2008 the Court of Cassation dismissed, on the basis of documentary, testimonial and medical evidence, the applicant’s action for ill-treatment against V.C., C.P. and O.V., all employees of the Aiud Prison, on the ground that there was no proof in the file attesting that the applicant had been ill-treated by those individuals.
By a final judgment of 22 January 2009 the Court of Cassation dismissed the applicant’s appeal against the order of the Bucharest Prosecutor’s Office of 14 July 2008 refusing to indict the masked guards in Jilava Prison who had allegedly beaten the applicant on 17 February 2005, on the ground that it was time-barred.
By a final judgment of 14 December 2010 the Bucharest District Court dismissed the applicant’s action to obtain an injunction in order to be heard by a pensions commission. The court held that the applicant had made fifty-two requests for copies of documents from his prison file which had all been approved by the prison authorities, and that he had been provided with the requested copies. Moreover, the prison authorities had approved the applicant’s requests to be heard by a pensions commission and to be provided with the relevant information for his pension file. He had been taken twice to the Ilfov and Bucharest District 5 Pension Rights Agencies and he had been provided with the requested information.
In the large majority of his letters addressed to the Court between 2003 and 2010 the applicant repeatedly referred to the Romanian President, the Members of the Romanian Parliament, the prison guards in all the prisons he was detained in, and the judges and prosecutors who examined and investigated his cases and complaints, as “communists”, “Mafia members”, “members of the former State Police (securiști)”, “terrorists, executioners, murderers and accomplices to ill-treatment”.
In his letters of 12 May and 21 August 2006, as well as on an unspecified date in 2007, the applicant accused members of the Registry, some of the judges and the Court of being “Mafia members”, of “plotting together with the terrorist Romanian State”, and of “being accomplices of members of the former State Police (securiști)”.
On 7 January 2011 the Government submitted their observations to the Court and argued, inter alia, that the language used by the applicant amounted to an abuse of the right of application and that his application should be dismissed.
In his letter of 25 January 2011 the applicant stated, inter alia, that he believed the Court had made a “genocide pact” with the “murderers” who hid behind the name of leaders of a rule-of-law State like Romania, because it had failed to examine his case. Moreover, he claimed that members of the Registry and certain judges had contributed to his physical and mental torture.
In a letter of 21 February 2011 containing the applicant’s observations in reply to those of the Government, the applicant stated that the “brutish” Romanian prison authorities had attempted to lie to the Court by sending false information about his detention conditions, and he asked the Court to inform the Government Agent that he was a liar. Moreover, he submitted that: “... by the false documents submitted to the Court by the Government Agent ... the Ministry of Foreign Affairs falsified the actual reality and lied ... the Government Agent is a liar.”
In a letter of 29 August 2011 the applicant called the Government Agents “brutish” and “buffoons” and stated that, together with the Romanian Government, they constantly misinformed the Court.
In a letter of 1 September 2011 the Government reiterated their request for the Court to dismiss the applicant’s case as an abuse of the right of application. They stated that the applicant continued to submit inappropriate letters using offensive language and making defamatory allegations concerning the activities of the Romanian authorities.