DECIZIA nr. 14687/08 Ioan MUREȘAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 2 octombrie 2012 ca Cameră compusă din: Josep Casadevill, președinte, Egbert Myjer, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 20 martie 2008, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ioan Mureșan, este un național român, născut în 1959 și trăiește în Baia Mare. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul în care reclamantul a fost un om de afaceri și un fost ministru român al agriculturii. Investigație penală împotriva reclamantului La 12 septembrie 2007, Departamentul român de Anti-Corupție (Departamentul Național Anticorupție ) („ADN”) a emis un ordin temporar valabil pentru 48 de ore autorizand supravegherea și înregistrarea, inclusiv supravegherea video, a comunicațiilor reclamantului ca parte a unei anchete mai mari inițiate de ADN în ceea ce privește mităa luată de oficialii guvernamentali desemnați. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 14 septembrie 2007, pronunțată în particular, Curtea de județul București a permis supravegherea și înregistrarea, inclusiv supravegherea video, a comunicărilor reclamantului timp de douăzeci de zile. Prin ordinul din 4 octombrie 2007, ADN-ul a hotărât că ancheta penală împotriva reclamantului să fie inițiată (începeriea urmări penale ) pentru complicitate la tranzacționarea de influență (complicitate la compărare de influență A afirmat că reclamantul a participat în mod activ la încercarea unei terțe părți de a mitui unul dintre membrii interioare ai guvernului pentru ca terțul să câștige licitații publice organizate de stat. În special, reclamantul a organizat în mod personal întâlniri între terțul și oficialul public de rang înalt și a livrat sume de bani și alte produse în numele terțului respectiv. La 5 octombrie 2007, reclamantul a fost convocat de ADN pentru a apărea la 9 octombrie 2007 înaintea organismului de anchetă pentru a fi notificat acuzațiile aduse împotriva acestuia și pentru a fi auzite. În aceeași dată, reclamantul a contactat reprezentantul său juridic și l-a informat despre convocarea primită de la ADN și despre faptul că a vrut să părăsească temporar țara pentru o călătorie de afaceri la 8 octombrie 2007. Potrivit lui, reprezentantul său legal l-a asigurat că ar putea trăi țara și că ar putea solicita o suspendare a audierii din 9 octombrie 2007. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 6 octombrie 2007, pronunțată în particular, Curtea de județul București a permis cererea ADN-ului de un mandat de căutare a casei reclamantului. Acesta a susținut că căutarea casei reclamantului a fost necesară pentru a colecta documente și dispozitive electronice stocate în casa sa, care conțin informații relevante privind implicarea sa în comiterea actelor ilegale pentru care a fost investigat. 10. În aceeași dată, în jurul ora 16:00, aproximativ zece investigatori au intrat în casa reclamantului situată în Baia Mare. Ei l-au prezentat cu mandatul de căutare și au început să caute în locație. În plus, ei l-au informat că o ordine de a apărea înainte de ADN-ul a fost emis pe numele său și că el a trebuit să le însoțească la Biroul ADN-ului de la București. 11. Pe la ora 19:00 reclamantul a fost dus la Biroul de ADN din Baia Mare și a fost auzit de procuror în prezența unui reprezentant legal numit public. El a refuzat să depună mărturie în absența reprezentantului legal ales. Detenția anterioară a reclamantului 12. La 6 octombrie 2007, la ora 20.30, ADN-ul a ordonat arestarea reclamantului pentru 24 de ore de încarcerare, pe baza suspiciunilor de complicitate la tranzacționarea în influență. 13. În aceeași dată, aproximativ 10 p.m., reclamantul a fost transferat cu masina la biroul ADN-ului din București. 14. Prin ordinul din 7 octombrie 2007, ADN-ul a recalificat infracțiunea reclamantului pentru tranzacționare în influență (cumpărare de influență După ce a auzit reclamantul, a recomandat, de asemenea, să fie reținut în timpul procesului timp de treizeci de zile din cauza gravității infracțiunii, a faptului că este un pericol pentru ordinea publică, că se pregătește să absoardă și să influențeze martorii. Pe baza dovezilor de testimonial, a înregistrărilor de conversații telefonice și a documentelor pe care reclamantul a participat în mod activ la încercarea unei terțe părți de a mitui unul dintre membrii interioare ai Guvernului prin organizarea personală a reuniunilor dintre terțul și oficialul public de rang înalt și a livrat sume de bani și alte produse în numele terțului respectiv oficial. 15. În aceeași dată, reclamantul a fost luat în fața Curții Județeanului București și ADN-ul a cerut instanței să-l dețină în așteptarea procesului timp de treizeci de zile. 16. Procedura de detenție preliminară s-a desfășurat într-o audieri private, la care au participat doar părțile. 17. La ședința din 7 octombrie 2007, județul București a informat reclamantul, în prezența reprezentantului său juridic ales, cu privire la drepturile sale procedurale și la acuzațiile formulate împotriva acestuia. În plus, acesta a auzit reclamantul în legătură cu acuzațiile formulate împotriva acestuia și a permis părților să prezinte observații orale cu privire la cererea ADN-ului de a deține reclamantul în așteptarea procesului. Reclamantul a susținut, printre altele, că detenția sa a fost ilegală deoarece nu se bazează pe dovezi suficiente și relevante. 18. Prin o hotărâre interlocutivă pronunțată în aceeași zi județul București Curtea a respins acțiunea ADN-ului care urmărește detenția reclamantului în timpul procesului. A ordonat eliberarea reclamantului sub condiția de a nu părăsi orașul. Acesta a susținut că dovezile disponibile în dosar nu dovedesc că reclamantul este un pericol pentru ordinea publică. În plus, nu se pare că reclamantul a avut intenția de a abscinde atâta timp cât transcriptionele conversațiilor telefonice pe care le-a avut cu părți terțe cu privire la procedura penală deschisă împotriva lui au sugerat că plecarea sa din țară este temporară. În plus, argumentul conform căruia reclamantul ar fi putut încerca să influențeze unele dintre martorii acuzației a fost irelevant, deoarece au fost deja auzite de autoritățile și au furnizat dovezi incriminatorii împotriva acestuia. În plus, instanța a respins argumentele reclamantului că detenția sa este ilegală deoarece nu a fost auzit în ceea ce privește acuzațiile aduse împotriva lui înainte de arest. În acest context, instanța a susținut că, după deschiderea ADN-ului ancheta penală împotriva lui și a notificat-l de acuzațiile împotriva lui, aceasta a procedut să-l audă în prezența unui reprezentant juridic. Refuzul reclamantului de a furniza ADN-ul o declarație și de a se apăra nu a constituit o încălcare de către autoritățile interne a obligației lor legale de a auzi reclamantul înainte de arestarea sa. Atât ADN-ul și reclamantul au apelat la punctele de drept (recurse ) împotriva hotărârii interlocutorii. la 7 octombrie 2007, la ora 20:30, reclamantul a fost eliberat din închisoare, iar Curtea de Apel din București a suspendat procedura pentru 9 octombrie 2007, pentru a permite reclamantului să își pregătească apărarea. 20. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 9 octombrie 2007, Curtea de Apel a respins apelurile părților asupra punctelor de drept cu un aviz majoritar. Acesta a susținut că, în conformitate cu dovezile din dosar, înainte de arestarea sa la 6 octombrie 2007, reclamantul a fost informat cu privire la acuzațiile formulate împotriva lui, dar a refuzat să depună mărturie din cauza faptului că reprezentanții legali alesiți ai săi locuiesc la București. În plus, organismele de anchetă au auzit, de asemenea, reclamantul la 7 octombrie 2007, în prezența reprezentantului său juridic ales și, prin urmare, nu s-a putut susține că nu l-au auzit. În plus, deși existau suficiente dovezi pentru a sugera că reclamantul a comis infracția și că a încercat să influențeze martorii urmăririi judiciare, detenția sa în așteptarea procesului ar fi prea severă și interesele justiției ar fi mai bine servite dacă ar fi fost înlocuită cu o injecție de a nu părăsi orașul. 21. Procedura penală deschisă împotriva reclamantului pare să fie încă în suspensie în fața instanțelor interne. Informații suplimentare furnizate de reclamant 22. La 20 martie 2008, reclamantul a informat Curtea că pentru aproximativ douăzeci și nouă de ore între 6 și 7 Octombrie 2007 el nu a putut să se odihnească sau să doarmă din cauza numeroaselor audieri pe care le-a avut pentru a participa în fața organelor judiciare și a condițiilor de transport de la Baia Mare la București. În acest context, el a afirmat că, deși distanța dintre orașul său de origine și București era de aproximativ șase sute de kilometri, el a fost transferat acolo cu mașină, pe drumuri sărace, la viteze mari și cu sirena de poliție a pornit. A sosit la București la 7 octombrie 2007 la 6.30 a.m. și a fost dus direct la Biroul ADN-ului unde a fost forțat să stea timp de mai mult de două ore într-un scaun înainte de a se putea întâlni cu reprezentanții legali ales. În aceeași dată, aproximativ 11.30 a.m., el a fost bătut și scos din Biroul ADN-ului prin intrarea principală a clădirii, astfel încât reprezentanții mass-media să poată fotografia și filma. 23. În aceeași dată, el a informat Curtea că, pentru întreaga perioadă, el a fost sub controlul autorităților, tratamentul insulinei necesar pentru diabetul său a fost administrat lui cu unele întârzieri. În plus, mesele furnizate lui au fost, de asemenea, întârziate, deși are nevoie de alimente din cauza bolii sale medicale. 24. La 2 decembrie 2011, reclamantul a prezentat un certificat medical eliberat de practica unui medic privat care a atestă că, începând cu 2002 a suferit de un diabet stabil și necomplicat, iar starea sa necesită tratament cu insulină. 25. În aceeași dată, el a prezentat înregistrări video transmise de televiziuni private cu acoperire națională, precum și șapte articole de presă publicate între 11 octombrie 2007 și 28 mai 2008 în ziarele naționale, în special Gardianul Ziua România Liberă Adevărul și Evenimentul Zilei , care conține fragmente din conversațiile dintre solicitant, terțul și presupusul oficial public corupt care au fost obținute prin operațiunea de supraveghere penală montată de autoritățile. Potrivit acestor articole de presă, înregistrările video și fragmentele scrise ale conversațiilor reclamantului obținute prin supravegherea efectuată de autoritățile în ceea ce privește cazul reclamantului au fost scurse de ADN către Televiziune Națională Română, care a transmis materialul la 10 octombrie 2007. În plus , o investigație efectuată de Înaltul Consiliu al Magistraturii ( Consiliul Superior al Magistraturii ) a stabilit că ADN-ul ar fi putut fi singurul autor în scurgerea acestor informații către presă. Legea internă relevantă 26. Dispozițiile relevante ale dreptului intern privind utilizarea bătăilor sunt descrise în Ali v. România , nr. 20307/02 § 46, 9 noiembrie 2010. În special, utilizarea cătușelor este interzisă în mod expres prin Legea Justiției Penale și a Sentenței (Legea nr. 275 din 20 iulie 2006), cu excepția unor circumstanțe excepționale (art. 37) și nu poate fi folosită ca sancțiune (art. 71). 27. Dispozițiile relevante ale Decretului nr. 31/1954 privind remediile pentru persoanele care pretind că își dau demnitatea sau reputația lor sunt disponibile în Rotaru v. România (nr. 28341/95, § 29, CEDO 2000 V). Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost supus unui tratament inuman și degradant de către autoritățile în măsura în care a fost forțat să participe la procedurile judiciare la 600 km de la domiciliu, a fost investigat și a fost mutat de către organismele judiciare timp de aproape 30 de ore fără somn și odihnă. În plus, pentru tot timpul în care a fost sub controlul autorităților, nu i-au furnizat tratamentul și alimentele necesare pentru starea sa medicală, în special diabetul zaharat. 29. Reclamantul s-a plâns în mod expres sau substanțial în conformitate cu art. 5 din Convenție că a fost reținut, chiar dacă nu a existat nici o suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune. De asemenea, prelungirea detenției anterioare a procesului a fost examinată în timpul audierilor private. În plus, procurorul nu l-a informat despre motivele de detenție. 30. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că procedurile penale deschise împotriva acestuia au fost nedreptate în măsura în care a fost refuzat asistența juridică aleasă, prelungirea deținerii anterioare a fost examinată în timpul audierii private, el a fost forțat să participe la proceduri judiciare timp de aproape două zile fără nici un odihnă și procurorul nu l-a informat despre motivele de detenție. 31. Considerând în mod expres același articol al Convenției și în substanța referitoare la articolele 3 și 8 ale Convenției, reclamantul s-a plâns de o încălcare a dreptului său de a fi presupus nevinovat în măsura în care părțile din dosarul urmăririi judiciare, în special înregistrările video și fragmentele conversațiilor sale obținute ca urmare a supravegherii efectuate de autoritățile, au fost scurse la mass-media de către Departamentul român de anticorupție și au condus la o acoperire mass-media generalizată a cazului său. În plus, el s-a plâns că a fost condus la audieri ale instanței cu privire la detenția sa anterioară în bătaie, care a oferit jurnaliștilor posibilitatea de a fotografia și filma el. 32. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că dreptul său la viață privată a fost încălcat în timp ce el a fost supus la supravegherea ilegală video și telefonică de către autoritățile și aceste dovezi au ajuns la publicarea în presă și transmis la televiziune națională. În baza articolelor 6 și 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns de o încălcare a dreptului său la viață privată și de a fi presupus nevinovat în ceea ce privește părțile din dosarul urmăririi judiciare, în special înregistrările video și fragmentele conversațiilor sale obținute ca urmare a supravegherii efectuate de autoritățile, au fost scurse către mass-media de către Departamentul român de anticorupție și au condus la o acoperire mass-media generalizată a cazului său. În plus, susține că el a fost condus la audieri în instanța de judecată cu privire la detenția anterioară în bătaie, care a oferit jurnaliștilor posibilitatea de a-l fotografia și filma. 34. Curtea este stăpânul caracterizării care trebuie date în drept faptelor, și poate decide să examineze plângerile prezentate în temeiul unui alt articol decât cel citat de un reclamant (a se vedea Guerra și alții c. Italia , 19 februarie 1998, § 44, Raporturi de hotărâri și decizii 1998 I). 35. Prin urmare, Comisia consideră că acuzațiile reclamantului de a fi făcute să poarte cătușe în public ar trebui examinate în temeiul articolului 3 din Convenție, iar acuzațiile privind scurgerea de dovezi din dosar către mass-media și acoperirea ulterioară generalizată a cazului de către mass-media ar trebui examinate numai în temeiul articolului 8 din Convenție. art. 3 „Nimeni nu poate fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante” art. 8 „1. Oricine are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a casei sale și a corespondenței sale. Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” 36. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 2 litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care acestea intră sub jurisdicția sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie niciun semn de încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, în mod evident, nefondată, în conformitate cu art. 35 § § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea unei părți a plângerilor reclamantului cu privire la art. 3 (să fie făcută să poarte cătușe în public) și a articolului 8 (să leagănească de probe din dosar către mass-media și de acoperirea ulterioară a mass-media a cazului); declara restul cererii inadmisibil. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului
Application no. 14687/08
Ioan MUREȘAN
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2
October 2012 as a Chamber composed of:
Josep Casadevall,
President,
Egbert Myjer,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos,
judges,
and Santiago Quesada,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 20 March 2008,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Ioan Mureșan, is a Romanian national, who was born in 1959 and lives in Baia Mare.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
3.
At the relevant time the applicant was a businessman and a former Romanian Minister of Agriculture.
1.
Criminal investigation against the applicant
4.
On 12 September 2007 the Romanian Anti-Corruption Department (
Departamentul Național Anticorupție
) (“the DNA”) issued a temporary order valid for forty-eight hours authorising the surveillance and recording, including video surveillance, of the applicant’s communications as part of a larger investigation initiated by the DNA in respect of bribes taken by appointed Government officials.
5.
By a final interlocutory judgment of 14 September 2007, delivered in private, the Bucharest County Court allowed the surveillance and recording, including video surveillance, of the applicant’s communications for twenty eight days.
6.
By an order of 4 October 2007 the DNA decided that the criminal investigation against the applicant be set in motion (
începerea urmăriri penale
) for complicity to trading in influence (
complicitate la
cumpărare de influență
). It held that the applicant had actively participated in a third party’s attempt to bribe one of the acting members of the Government in order for the third party to win public auctions organised by the State. In particular, the applicant had personally organised meetings between the third party and the high ranking public official and had delivered sums of money and other products on behalf of the third party to the said official.
7.
On 5 October 2007 the applicant was summoned by the DNA to appear on 9 October 2007 before the investigation body in order to be notified of the charges brought against him and to be heard.
8.
On the same date the applicant contacted his legal representative and informed him about the summons he had received from the DNA and about the fact that he wanted to temporarily leave the country for a business trip on 8 October 2007. According to him his legal representative reassured him that he could live the country and that they could request an adjournment of the hearing of 9 October 2007.
9.
By a final interlocutory judgment of 6 October 2007, delivered in private, the Bucharest County Court allowed the DNA’s request for a search warrant of the applicant’s home. It held that the search of the applicant’s home was necessary in order to collect documents and electronic devices stored in his home which contained relevant information concerning his involvement in committing the unlawful acts he was investigated for.
10.
On the same date, around 4 p.m., approximately ten investigators entered the applicant’s home located in Baia Mare. They presented him with the search warrant and started searching the premises. In addition, they informed him that an order to appear before the DNA had been issued on his name and that he had to accompany them to the DNA’s Office in Bucharest.
11.
Around 7 p.m. the applicant was taken to the DNA Office in Baia Mare and was heard by the prosecutor in the presence of a publicly appointed legal representative. He refused to testify in the absence of his chosen legal representative.
2.
The applicant’s pre-trial detention
12.
On 6 October 2007 at 8.30 p.m., the DNA ordered the applicant’s arrest on remand for twenty four hours on suspicion of complicity to trading in influence.
13.
On the same date, around 10 p.m., the applicant was transferred by car to the DNA’s Office in Bucharest.
14.
By an order of 7 October 2007 the DNA re-qualified the applicant’s offence to trading in influence (
cumpărare de influență
). After it heard the applicant it also recommended that he be detained pending trial for thirty days on account of the seriousness of the offence, the fact that he was a danger to public order, that he was preparing to abscond and to influence witnesses. It held on the basis of testimonial evidence, recordings of his phone conversations and documents that the applicant had actively participated in a third party’s attempt to bribe one of the acting members of the Government by personally organising meetings between the third party and the high ranking public official and had delivered sums of money and other products on behalf of the third party to the said official.
15.
On the same date the applicant was taken before the Bucharest County Court and the DNA motioned the court to detain him pending trial for thirty days.
16.
The pre-trial detention proceedings were held in a private hearings attended only by the parties.
17.
At the hearing of 7 October 2007 the Bucharest County Court informed the applicant, in the presence of his chosen legal representative, of his procedural rights and the charges brought against him. In addition, it heard the applicant in respect of the charges brought against him and allowed the parties to submit oral observations in respect of the DNA’s request to detain the applicant pending trial. The applicant argued
inter alia
that his detention had been unlawful as it was not based on sufficient and relevant evidence.
18.
By an interlocutory judgment delivered the same day the Bucharest County Court dismissed the DNA’s action seeking the applicant’s detention pending trial. It ordered the applicant’s release under the condition not to leave town. It held that the evidence available to the file did not prove that the applicant was a danger to public order. Moreover, it did not appear that the applicant had the intention to abscond as long as the transcripts of the phone conversations he had with third parties about the criminal proceedings opened against him suggested that his departure from the country was temporary. Furthermore, the argument that the applicant might have attempted to influence some of the prosecution’s witnesses was irrelevant as they had already been heard by the authorities and had provided incriminatory evidence against him. In addition, the court dismissed the applicant’s arguments that his detention was unlawful because he had not been heard in respect of the charges brought against him prior to his arrest. In this context the court held that after the DNA opened the criminal investigation against him and notified him of the charges against him it proceeded to hear him in the presence of a legal representative. The applicant’s refusal to provide the DNA with a statement and to defend himself did not amount to a breach by the domestic authorities of their lawful duty to hear the applicant prior to his arrest. Both the DNA and the applicant appealed on points of law (
recurs
) against the interlocutory judgment. The applicant argued
inter alia
that his detention had been unlawful as he had not been heard by the investigation bodies prior to his detention.
19.
On 7 October 2007 at 8.30 p.m. the applicant was released from prison and the Bucharest Court of Appeal adjourned the proceedings for 9
October 2007 in order to allow the applicant to prepare his defence.
20.
By a final interlocutory judgment of 9 October 2007 the Bucharest Court of Appeal dismissed the parties’ appeals on points of law by a majority opinion. It held that according to the evidence in the file, prior to his arrest on 6 October 2007, the applicant had been informed of the charges brought against him but refused to testify on the ground that his chosen legal representatives lived in Bucharest. In addition, the investigation bodies also heard the applicant on 7 October 2007 in the presence of his chosen legal representative and therefore it could not be argued that they failed to hear him. Moreover, although there was sufficient evidence to suggest that the applicant committed the offence and that he attempted to influence the prosecution’s witnesses, his detention pending trial would be too severe and the interests of justice would be better served if his pre-trial detention was replaced with an injunction not to leave town.
21.
The criminal proceedings opened against the applicant appear to be still pending before the domestic courts.
3.
Additional information provided by the applicant
22.
On 20 March 2008 the applicant informed the Court that for approximately twenty-nine hours between 6 and 7
October 2007 he was unable to rest or sleep because of the numerous hearings he had to attend before the judicial bodies and of the transport conditions from Baia Mare to Bucharest. In this context he stated that although the distance between his home town and Bucharest was approximately six hundred kilometres he was transferred there by car, on poor roads, at high speeds and with the police siren turned on. He arrived in Bucharest on 7 October 2007 at 6.30
a.m. and he was taken directly to the DNA’s Office where he was forced to sit for more than two hours in a chair before he could meet with his chosen legal representatives. On the same date, around 11.30 a.m., he was handcuffed and taken out of the DNA’s Office through the main entrance of the building so that the representatives of the mass-media could photograph and film him.
23.
On the same date he informed the Court that for the entire period he had been under the authorities’ control the insulin treatment required for his diabetes was administered to him with some delays. In addition, the meals provided to him were also delayed although he needed food on account of his medical condition.
24.
On 2 December 2011 the applicant submitted a medical certificate issued by a private doctor’s practice attesting that starting from 2002 he was suffering from a stable and uncomplicated type one diabetes and that his condition required treatment with insulin.
25.
On the same date he submitted video footage broadcasted by private televisions with national coverage as well as seven press articles published between 11 October 2007 and 28 May 2008 in national newspapers, in particular
Gardianul
,
Ziua
,
România Liberă
,
Adevărul
and
Evenimentul Zilei
, containing excerpts from conversations between the applicant, the third party and the allegedly corrupt public official which had been obtained through the criminal surveillance operation mounted by the authorities. According to the said press articles, video footage and written excerpts of the applicant’s conversations obtained through the surveillance carried out by the authorities in respect of the applicant’s case had been leaked by the DNA to the Romanian National Television who had broadcasted the material on 10 October 2007. Moreover, an investigation carried out by the Romanian High Council of Magistrates (
Consiliul Superior al Magistraturii
) established that the DNA could have been the sole perpetrator in leaking the said information to the press.
B.
Relevant domestic law
26.
The relevant provisions of domestic law concerning the use of handcuffs are described in
Ali v. Romania
, no. 20307/02, § 46, 9
November
2010.In particular, the use of handcuffs is expressly forbidden by the Criminal Justice and Sentencing Act (Law no. 275 of 20
July
2006), save for in exceptional circumstances (Article 37), and cannot be used as a sanction (Article 71).
27.
The relevant provisions of Decree No. 31/1954 concerning remedies for persons claiming damage to their dignity or reputation are available in
Rotaru v. Romania
([GC], no.
‑
V).
28.
The applicant complained under Article 3 of the Convention that he was subjected to inhuman and degrading treatment by the authorities in so far as he was forced to attend judicial proceedings 600 kilometres away from his home, was investigated and was moved around by the judicial bodies for almost thirty hours without sleep and rest. In addition, for the entire time he was under the authorities’ control they failed to provide him with the treatment and food required for his medical condition, in particular diabetes.
29.
The applicant complained expressly or in substance under Article 5 of the Convention that he was detained even though there was no reasonable suspicion that he had committed an offence. Also, the extension of his pre
‑
trial detention was examined during private hearings. In addition, the prosecutor failed to inform him about the reasons for his detention.
30.
The applicant complained under Article 6 of the Convention that the criminal proceedings opened against him were unfair in so far as he was denied chosen legal assistance, the extension of his pre-trial detention was examined during private hearings, he was forced to attend judicial proceedings for almost two days without any rest and the prosecutor failed to inform him about the reasons for his detention.
31.
Relying expressly on the same Article of the Convention and in substance on Articles 3 and 8 of he Convention the applicant complained of a breach of his right to be presumed innocent in so far as parts of the prosecution file, in particular the video footage and excerpts of his conversations obtained as a result of the surveillance carried out by the authorities, had been leaked to the media by the Romanian Anti-Corruption Department and lead to widespread media coverage of his case. In addition, he complained that he had been taken to the court hearings concerning his pre-trial detention in handcuffs, which had provided journalists with the opportunity to photograph and film him.
32.
The applicant complained under Article 8 of the Convention that his right to private life had been breached as he was subjected to unlawful video and telephone surveillance by the authorities and the said evidence had ended up being published in the press and broadcasted on national television.
A.
Complaints under Articles 3 and 8 of the Convention
33.
Relying on Articles 6 and 8 of the Convention the applicant complained of a breach of his right to private life and to be presumed innocent in so far as parts of the prosecution file, in particular video footage and excerpts of his conversations obtained as a result of the surveillance carried out by the authorities, had been leaked to the media by the Romanian Anti-Corruption Department and lead to widespread media coverage of his case. In addition, he alleges that he was taken to the court hearings concerning his pre-trial detention in handcuffs, which provided journalists with the opportunity to photograph and film him.
34.
The Court is master of the characterisation to be given in law to the facts, and can decide to examine complaints submitted to it under another Article than that quoted by an applicant (see
Guerra and Others v.
Italy
, 19
February 1998, § 44,
Reports of Judgments and Decisions
1998
‑
I).
35.
It therefore considers that the applicant’s allegations of having been made to wear handcuffs in public should be examined under Article 3 of the Convention, and the allegations concerning the leaking of evidence from the file to the media and the subsequent widespread coverage of the case by the media should be examined solely under Article 8 of the Convention. These Articles read as follows:
Article 3
“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
Article 8
“1.
Everyone has the right to respect for his private and family life, his home and his correspondence.
2.
There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”
36.
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
B.
Remainder of the applicant’s complaints
37.
The Court has examined the remaining complaints as submitted by the applicant (see paragraphs 28-32, above). However, having regard to all the material in its possession, and in so far as they fall within its jurisdiction, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of part of the applicant’s complaints concerning Article 3 (being made to wear handcuffs in public) and Article 8 (leaking of evidence from the file to the media and the subsequent widespread media coverage of the case);
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Registrar
President