- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 octombrie 2012
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Natchkebia împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 55486/10 Lena NATCHKEBIA împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 2 octombrie 2012 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Alvina Gyulumyan, Nona Tsotsoria, judecători, Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 septembrie 2010, Având în vedere scrisorile părților din 13 iunie și 27 iulie 2012, acceptând o soluționare prietenoasă a cauzei, deliberată, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Lena Natchkebia, este un național georgian, născut în 1977 și trăiește în Tbilisi. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Ioseb Khatiashvili, un avocat practicant în Tbilisi.
Guvernul georgian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Levan Meskhoradze al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Potrivit unui raport al Biroului Național Forensei privind examinarea psihiatrică a reclamantului care a avut loc între 7 și 23 de ani. Octombrie 2009 („raportul psihiatru”), reclamantul, care a îndeplinit condamnarea la închisoare pentru jaf din iunie 2007, a suferit de tulburare schizoafectivă (clasificare F 25). Această tulburare a fost manifestată, printre altele simptome, prin halucinații auditive, paranoia, iluzii bizzarro, discurs dezorganizat și gândire. Concluzia a fost că reclamantul nu a fost responsabil pentru acțiunile ei și a solicitat un tratament psihiatric obligatoriu într-un spital mental; numai la recuperarea reclamantului, conform raportului psihiatric, poate continua să își îndeplinească condamnarea la închisoare.
La 21 octombrie 2010, Curtea a arătat guvernului contestat în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură că reclamantul, în conformitate cu recomandările raportului psihiatru, este plasat într-o instituție medicală capabilă să ofere îngrijire adecvată pentru tulburările psihice. La 7 decembrie 2010, Guvernul a informat Curtea că, în temeiul măsurii intermediare indicate de Curte, Tribunalul Tbilisi a comutat pe 17 noiembrie 2010 condamnarea la închisoare a reclamantului într-un tratament psihiatric obligatoriu într-un spital mental civil. La 16 februarie 2011, Curtea a reconsiderat cererea în funcție de informațiile furnizate de Guvern și a hotărât să ridice măsura intermediară indicată anterior la 21 octombrie 2010. Reclamantul a fost invitat să informeze Curtea dacă, având în vedere cele mai recente evoluții ale cauzei, dorește să-și urmeze cererea.
Reprezentantul reclamantului a răspuns la 18 martie 2011, menținând interesul clientului său în acțiunea în fața Curții. Deși salută decizia autorităților de a plasa reclamantul în spitalul mental civil pentru tratament, reprezentantul s-a plâns că intervenția a fost întârziată. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție că a fost lăsată fără îngrijire mentală adecvată în închisoare înainte de 17 noiembrie 2010. HOTĂRÂREA 10. După schimbul de scrisori între părți în contextul negocierilor de soluționare prietenoasă, reprezentantul reclamantului a informat Curtea, prin o scrisoare din 13 iunie 2012, că clientul său ar accepta să scape din cauza Curții în schimbul acceptării guvernului a următoarelor trei condiții.
11. În primul rând, reclamantul ar trebui plătit 3,500 EUR, suma care ar acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. În al doilea rând, guvernul ar trebui să înființeze un comitet de experți psihiatrici, care ar trebui să includă trei experți medicali desemnați de partea solicitantă (doamna M. Jishkariani, dl G. Berulava și dna L. Chokheli), în scopul de a efectua o altă examinare a sănătății mentale ale reclamantului și de a defini statutul ei de invaliditate. În al treilea rând, guvernul trebuie să întreprindă noi măsuri specifice pentru a îmbunătăți calitatea asistenței psihice în sectorul închisorii georgiene.
12. Prin scrisoarea din 27 iulie 2012, Guvernul, informand Curtea că au acceptat condițiile reclamantului, a prezentat următoarea declarație: „... Guvernul este de acord să efectueze un alt examen psihiatric al reclamantului în scopul revizuirii diagnosticului ei; participarea experților desemnați de partea solicitantă va fi asigurată… Guvernul constată că reclamantul are dreptul să-și definească statutul de invaliditate ... [și] Guvernul va suporta toate costurile în raport cu examinarea relevantă. Guvernul va plăti reclamantului 3,500 EUR (3,000 și 500 euro) în compensație pentru orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile.
În cele din urmă, Guvernul observă că reformele actuale care vizează îmbunătățirea accesului la și calitatea asistenței psihice în sistemul penitenciar vor continua progresiv.” 13. La 6 august 2012, Curtea, menționând în mod explicit că guvernul a acceptat propunerile de soluționare prietenoase ale reclamantului din 13 iunie 2012, a transmis scrisoarea Guvernului din 27 iulie 2012, împreună cu declarația însoțitoare, reclamantului pentru informații și/sau observații eventuale. 14. Reclamantul nu s-a opus termenilor în care guvernul a acceptat propunerile de soluționare prietenoase. 15. Având în vedere cele de mai sus, Curtea, ținând seama de soluționarea prietenoasă atinsă între părți, este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii.
16. În ceea ce privește angajamentul Guvernului de a efectua examenul psihiatric al reclamantului în scopul revizuirii diagnosticului și definirii statutului de invaliditate, Curtea consideră că aceaceasta ar trebui îndeplinită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 39 § 3 din Convenție. 17. În ceea ce privește valoarea compensației oferite reclamantului de guvern în declarația lor, Curtea consideră că aceaceasta ar trebui convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și plătită în aceeași perioadă de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 39 § 3 din convenție.
În caz de nerespectare a acestei perioade, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Santiago Quesada Ján Šikuta Președintele grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 55486/10 Lena NATCHKEBIA against Georgia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2 October 2012 as a Committee composed of: Ján Šikuta, President, Alvina Gyulumyan, Nona Tsotsoria, judges, Santiago Quesada, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 September 2010, Having regard to the parties’ letters, dated 13 June and 27 July 2012, accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Ms Lena Natchkebia, is a Georgian national, who was born in 1977 and lives in Tbilisi. She was represented before the Court by Mr Ioseb Khatiashvili, a lawyer practising in Tbilisi.
The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Levan Meskhoradze of the Ministry of Justice.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
According to a report of the National Forensic Bureau on the applicant’s psychiatric examination which took place between 7 and 23 October 2009 (“the psychiatric report”), the applicant, serving a prison sentence for robbery since June 2007, suffered from schizoaffective disorder (classification F 25). That disorder was manifested, amongst other symptoms, by auditory hallucinations, paranoia, bizarre delusions, disorganised speech and thinking. The conclusion was that the applicant was not responsible for her actions and required a compulsory psychiatric treatment in a mental hospital; only upon recovery could the applicant, according to the psychiatric report, continue serving her prison sentence.
On 21 October 2010 the Court indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court that the applicant, in line with the recommendations of the psychiatric report, be placed in a medical establishment capable of dispensing adequate care for her mental disorders.
On 7 December 2010 the Government informed the Court that, pursuant to the interim measure indicated by the Court, the Tbilisi City Court had commuted on 17 November 2010 the applicant’s prison sentence to a compulsory psychiatric treatment in a civil mental hospital.
On 16 February 2011 the Court reconsidered the application in the light of the information provided by the Government and decided to lift the interim measure previously indicated on 21 October 2010. The applicant was invited to inform the Court whether, in the light of the latest developments of the case, she wished to pursue her application.
The applicant’s representative replied on 18 March 2011, maintaining his client’s interest in the proceedings before the Court. Whilst welcoming the authorities’ decision to place the applicant in the civil mental hospital for treatment, the representative complained that that intervention had been belated. COMPLAINTS
The applicant complained under Articles 3 and 13 of the Convention that she had been left without adequate mental care in prison prior to 17 November 2010. THE LAW
After an exchange of letters between the parties in the context of friendly settlement negotiations, the applicant’s representative informed the Court, by a letter of 13 June 2012, that his client would agree to desist from the proceedings before the Court in exchange for the Government’s acceptance of the following three conditions.
Firstly, the applicant should be paid EUR 3,500, which sum would cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. Secondly, the Government should set up a panel of psychiatric experts, which should include three medical experts nominated by the applicant party (Mrs M. Jishkariani, Mr G. Berulava and Mrs L. Chokheli), for the purposes of conducting another examination of the applicant’s mental health and defining her disability status. Thirdly, the Government must undertake further specific steps in order to improve the quality of the psychiatric care in the Georgian prison sector.
By a letter of 27 July 2012, the Government, informing the Court that they accepted the applicant’s conditions, submitted the following declaration: “...The Government agree to conduct another psychiatric examination of the applicant for the purposes of reviewing her diagnosis; the participation of the experts nominated by the applicant party will be ensured… The Government note that the applicant is entitled to have her disability status defined ... [and] the Government will bear all the costs in relation to the relevant examination. The Government will pay the applicant EUR 3,500 (three thousand and five hundred euros) in compensation for any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. Finally, the Government note that the current reforms aimed at the improvement of access to and the quality of psychiatric care in the penitentiary system will progressively continue.”
On 6 August 2012 the Court, explicitly noting that the Government had accepted the applicant’s friendly settlement proposals of 13 June 2012, transmitted the Government’s letter of 27 July 2012, together with the accompanying declaration, to the applicant for information and/or eventual comments.
The applicant did not object to the terms in which the Government had accepted her friendly settlement proposals.
In the light of the foregoing, the Court, taking note of the friendly settlement reached between the parties, is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.
As regards the Government’s undertaking to conduct the applicant’s psychiatric examination for the purposes of reviewing her diagnosis and defining her disability status, the Court considers that it should be fulfilled within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 39 § 3 of the Convention.
As to the amount of compensation offered to the applicant by the Government in their declaration, the Court considers that it should be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of payment, and paid within the same period of three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 39 § 3 of the Convention. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Santiago Quesada Ján Šikuta Registrar President