Secțiunea a treia Cerere nr. 46131/06 Ralu Traian FILIP împotriva României introdusă la 15 noiembrie 2006 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ralu Traian Filip, este un resortisant român născut în 1959. După moartea sa, la 23 mai 2007, văduva sa și cei doi copii ai săi au informat Curtea că intenționează să continue cererea. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dl Bustea și dl Bustea. Grabowski, avocați din București. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost jurnalist și editor adjunct al cotidianului La 10 mai 2000, G.M. a formulat o acțiune în răspundere civilă împotriva reclamantului și a societății Cuierul Național. El a solicitat daune-interese în repararea prejudiciului său moral pe motiv că imaginea sa publică fusese pătată. Prin hotărârea din 27 iunie 2002, tribunalul județului din București ( A respins acțiunea pe motiv că nu au fost îndeplinite condițiile răspunderii civile în speță. Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalul județ nota că anumite articole vizau interesul general, cum ar fi activitatea profesională a G.M. și implicarea sa în reprimarea demonstrațiilor anticomuniste din Timișoara în decembrie 1989, dar altele au fost, cu toate acestea, legate de viața privată, cum ar fi achiziționarea suspectă de către G.M. a unui apartament care aparține patrimoniului statului sau faptul că a obținut un credit bancar preferențial acordat de o bancă publică. Tribunalul departamental a considerat că reclamantul și-a exercitat cu bună credință dreptul la libertatea de exprimare, care pentru jurnaliști implica dreptul de a formula aprecieri critice, dar și obligația profesională de a informa publicul despre acțiunile înalților demnitari. La apelul lui G.M., printr-o hotărâre din 8 octombrie 2003, Curtea de apel de la București ( A confirmat hotărârea tribunalului județal. Instana dacială se pronună într-o formare de doi judecători, C.I. și I.H.P. Curtea de apel rezuma fiecare dintre cele 25 de articole publicate de reclamant și a judecat că ei au avut judecăi de valoare ( Ea a considerat că aceste articole indicau mai multe surse și unele dintre ele erau formulate într-un mod interogativ, motivând astfel cititorul să se gândească. În al doilea rând, a remarcat că unele afirmații nu erau prudente și moderale, dar a considerat că trebuiau citite în context general și a concluzionat că reclamantul fusese de bună-credință. G.M. a formulat un recurs în recurs care a fost înregistrat de instanța de apel în conformitate cu dispozițiile Legii nr 219 din 6 iulie 2005 de modificare a normelor de competență ale instanțelor. Prin hotărârea din 16 mai 2006, instanța de apel l-a exonerat pe reclamant de plata solidară a sumelor de 10 000 RON cu titlu de prejudiciu moral și 3 182 RON pentru cheltuieli de judecată și cheltuieli de judecată. Curtea de apel a stat în formațiune de trei judecători, A.T., A.R. și D.Y. Curtea a preluat unele propoziții din articolele care îl acuzau pe G.M., printre altele, de a fi incompetent Ea a considerat că nu este vorba despre judecăți de valoare, ci despre fapte care se bazau pe surse pe care reclamantul nu le verificase, ceea ce dovedea lipsa de bună credință. Instanța de apel a considerat, de asemenea, că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația deontologică de imparțialitate, deoarece unele articole se refereau la modul în care G.M. investiga dosarul penal al fratelui proprietarului Cuierul Național. Pe baza jurisprudenței Prager și Oberschlick c. Austria (26 aprilie 1995, seria A n 313), Curtea de apel a hotărât că statutul de GM. nu a fost asimilabil cu cel al politicienilor, deoarece el a fost magistrat și a fost supus datoriei discreționare și, prin urmare, limitele criticii au fost reduse în cazul său. În instanta de apel concluzionează că reclamantul și societatea Cuierul Național au publicat zvonuri care au afectat grav reputația profesională și socială a G.M. Dreptul intern relevant privind condițiile necesare pentru a atrage răspunderea civilă delictuală, esențialul reglementării interne, și anume articolele relevante din Codul civil, cum ar fi cele interpretate de doctrină și jurisprudență, este descris în cauza Stângu și Scutelnicu c. România 53899/00, §§ 30-31, 31 ianuarie 2006). Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de condamnarea sa de a plăti despăgubiri pentru articolele pe care le-a publicat. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, el denunță părtinirea instanței de apel de la București, care a formulat două căi de atac în cauză (la cerere și recurs în recurs). A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare și în special a dreptului său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10, ca urmare a condamnării sale civile la plata prejudiciilor și intereselor Guvernul este invitat să furnizeze copii ale următoarelor articole de presă - articolul din 26 ianuarie 1998 intitulate " Singura SOLUITIE acceptabila intr-un stat de drept: Demiterea - articolul din 11 iunie 1998 intitulat " Manifestanþii timisoreni n-au fost puși in liberat de M.G. ci de I.C. - articolul din 26 iulie 1999 intitulat G.M. (...) a data ascultare unui ordin ilegal
Requête n
o
46131/06
Ralu Traian FILIP
contre la Roumanie
introduite le 15 novembre 2006
Le requérant, M. Ralu Traian Filip, est un ressortissant roumain né en 1959. Après son décès, le 23 mai 2007, sa veuve et ses deux enfants ont informé la Cour qu’ils entendaient poursuivre la requête.
Le requérant est représenté devant la Cour par M
e
e
B.
Grabowski, avocats à Bucarest.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant était journaliste et rédacteur en chef adjoint du quotidien «
Curierul Național
». Entre 1997 et 2000, il
publia 25 articles critiques à l’égard de l’activité professionnelle de deux procureurs, dont G.M.
Le 10 mai 2000, G.M. forma une action en responsabilité civile à l’encontre du requérant et de la société Curierul Național. Il demanda des dommages-intérêts en réparation de son préjudice moral au motif que son image publique avait été entachée.
Par un jugement du 27 juin 2002, le tribunal départemental de Bucarest («
le tribunal départemental
») rejeta l’action au motif que les conditions de la responsabilité civile n’étaient pas réunies en l’espèce.
Pour arriver à cette conclusion, le tribunal départemental nota que certains articles visaient l’intérêt général, comme par exemple l’activité professionnelle de G.M. et son implication dans la répression des manifestations anti-communistes à Timișoara en décembre 1989, mais que d’autres relevaient toutefois de la vie privée, comme l’acquisition suspecte par G.M. d’un appartement appartenant au patrimoine de l’Etat ou le fait qu’il avait obtenu un crédit bancaire préférentiel accordé par une banque publique.
Le tribunal départemental jugea que le requérant avait exercé de bonne foi son droit à la liberté d’expression, qui pour les journalistes impliquait le droit de formuler des appréciations critiques, mais aussi l’obligation professionnelle d’informer le public des agissements des hauts dignitaires.
Sur appel de G.M., par un arrêt du 8 octobre 2003, la cour d’appel de Bucarest («
la cour d’appel
») confirma le jugement du tribunal départemental. La cour d’appel se prononça dans une formation de deux juges, C.I. et I.H.P.
La cour d’appel résuma chacun des 25 articles publiés par le requérant et jugea qu’ils comportaient des jugements de valeur («
comentarii
»). Elle estima que ces articles indiquaient plusieurs sources et certains d’entre eux étaient formulés de manière interrogative, incitant ainsi le lecteur à réfléchir. La cour d’appel nota ensuite que certaines affirmations manquaient de prudence et de modération, mais jugea qu’elles devaient être lues dans le contexte général et conclut que le requérant avait été de bonne foi.
G.M. forma un pourvoi en recours qui fut enregistré par la cour d’appel en application des dispositions la loi n
o
219 du 6 juillet 2005 portant modification des règles de compétence des tribunaux. Par un arrêt du 16 mai 2006, la cour d’appel condamna le requérant à payer solidairement avec la société Curierul Național les sommes de 10
000 RON à titre de dommage moral et 3
182 RON à titre de frais et dépens. La cour d’appel statua dans une formation de trois juges, A.T., A.R. et D.Y.
La cour d’appel reprit certaines phrases des articles accusant G.M., entre autres, d’être «
incompétent
», «
le plus détestable des opportunistes
», «
un procureur sans réquisitoires
» ou «
un imposteur du point de vue professionnel et moral, il a une mentalité typiquement communiste
». Elle jugea qu’il s’agissait non pas de jugements de valeur, mais de faits qui reposaient sur des sources que le requérant n’avait pas vérifiées, ce qui prouvait l’absence de bonne foi.
La cour d’appel estima aussi que le requérant avait manqué à son obligation déontologique d’impartialité, car certains articles concernaient la manière dont G.M. enquêtait le dossier pénal du frère du propriétaire de la société Curierul Național.
Se fondant sur la jurisprudence
Prager et Oberschlick c. Autriche
(26
avril 1995, série A n
o
313), la cour d’appel jugea que le statut de G.M. n’était pas assimilable à celui des hommes politiques car il était magistrat et était soumis au devoir de discrétion et que, par conséquent, les limites de la critique étaient réduites dans son cas. La cour d’appel conclut que le requérant et la société Curierul Național avaient publié des rumeurs qui avaient gravement nui à la réputation professionnelle et sociale de G.M.
B.
Le droit interne pertinent
S’agissant des conditions requises pour entraîner la responsabilité civile délictuelle, l’essentiel de la réglementation interne, à savoir les articles pertinents du code civil, tels qu’interprétés par la doctrine et par la jurisprudence, est décrit dans l’affaire
Stângu et Scutelnicu c. Roumanie
(n
o
53899/00, §§ 30-31, 31 janvier 2006).
1.
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint de sa condamnation à payer des dommages et intérêts pour les articles qu’il a publiés.
2.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, il dénonce la partialité de la cour d’appel de Bucarest qui a tranché deux voies de recours dans l’affaire (l’appel et le pourvoi en recours).
Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10, du fait de sa condamnation civile à payer des dommages et intérêts
?
Le Gouvernement est invité à fournir les copies des articles de presse suivants
:
- article du 26 janvier 1998 intitulé «
Singura soluție acceptabilă într-un stat de drept: Demiterea
»
;
- article du 11 juin 1998 intitulé «
Manifestanții timișoreni n-au fost puși în libertate de M.G. ci de I.C.
»
;
- article du 26 juillet 1999 intitulé «
Surse din I.G.P. și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție susțin că între I.M. și G.M. ar fi o relație de prietenie
»
;
- article du 28 juillet 1999 intitulé «
G.M. (...) a dat ascultare unui ordin ilegal
».