STAN v. ROMANIA
STAN v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
Cererea nr. 29497/13 Valerian STAN împotriva României depusă la 25 februarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Valerian Stan, este un național român, care s-a născut în 1955 și trăiește în București. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un activist al drepturilor omului și un columnist pentru ziarul săptămânal New York Magazin Pe 9 iunie 2010, reclamantul a scris un articol despre, printre altele, G.A., un columnist cunoscut din România; scriitor; jurnalist; activist al drepturilor omului și fostul politician, sub titlul „Cu ce drept, impostori?!”, înscrie mai multe motive care susțin motivul pentru care G.A. și alți intelectuali români ca el nu au avut poziția morală de a contesta presupusul comportament pe care l-au avut alți intelectuali români în timpul fostului regim comunist. Articolul conținea referințe la activitățile G.A. în litere, cum ar fi: “În ansamblu ați primit o grămadă de fonduri publice pentru fundațiile voastre”; “În ansamblu ați privatizat ziarele și casele de publicare cu aprobare de la cei pe care nu le-ați deranjat aproape absolut nimic și prin utilizarea rețetelor copiate de la gangsteri de tranziție”; “în ansamblu ați sufocat și încercat să descrediteze puține voci critice ale organizațiilor civice, astfel încât după aceea ați fi capabil să transformați chiar și celelalte în molatoare râzitoare ale intereselor cele mai rușinoase”; “alienate”; “avent și vindictive simpleton”. Articolul a fost tipărit atât în hârtie, cât și în versiunile electronice ale ziarului New York Magazin, cât și pe site-ul personal al reclamantului. Potrivit lui, toate aceste trei surse combinate sunt accesate de un număr maxim de aproximativ 500 de cititori. La 9 mai 2011 G.A. a încheiat proceduri civile împotriva reclamantului care solicită compensare morală pentru daunele morale suportate de el ca urmare a articolului. În plus, G.A. a solicitat, de asemenea, costuri și cheltuieli. Prin hotărârea din 24 ianuarie 2012 Curtea de district din București a respins acțiunea G.A. ca nefondată. Având în vedere jurisprudența Curții privind art. 10 din Convenție, acesta a considerat că articolul a raportat chestiuni de interes public, a considerat o cifră publică implicată în decizii politice și nu a vizat viața privată a G.A.. Evaluarea conținutului declarațiilor sale în contextul obiectivului general urmărit de reclamant, instanța a considerat declarațiile reclamantului ca fiind hotărâri de valoare făcute de bună credință. În plus, declarațiile respective nu lipsesc o bază de fapt, având în vedere că G.A. a fost implicat în privatizarea caselor de publicare și a lucrat pentru organismele și fundațiile de stat. În sfârșit, a constatat că chiar și o pedeapsă pentru motive de drept civil ar constitui o interferență nejustificată cu dreptul reclamantului la libertate de exprimare. Prin o hotărâre finală din 11 februarie 2013 Curtea județului București a permis apelul G.A. asupra punctelor de drept, a anulat hotărârea instanței de judecată și a ordonat reclamantului să plătească G.A. 10.000 lei (RON) (aproximativ 2.500 euro (EUR) pentru prejudiciu moral și RON 2,567 (aproximativ 600 EUR) pentru costuri și cheltuieli. nu poate fi considerat un politician pentru care un nivel mai ridicat de critici este acceptabil, nici nu s-a dovedit că acest statut ar fi avut o legătură cu implicarea sa directă în privatizarea unei case editoriale. În plus, declarațiile cum ar fi „alienate”, „simpleton” și „recepție de monede de fonduri publice pentru fundațiile dumneavoastră” nu au putut fi considerate hotărâri de valoare care se bazează pe elemente obiective care le pot justifica. Prin urmare, reclamantul nu a putut fi considerat că a acționat cu bună credință la momentul în care a scris articolul, deoarece declarațiile sale difamatorii nu pot fi considerate aspecte de interes public. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Codului Civil român privind răspunderea pentru daune, în vigoare la momentul material, sunt descrise în Timciuc c. România (dec.), nr. 28999/03, 12 octombrie 2010). COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că sentința civilă pe care i-a fost impusă constituie o încălcare a libertății sale de exprimare. Întrebarea părților A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de exprimare, în special a dreptului său de a transmite informații, în contravenție cu art. 10 din Convenție?