Stan împotriva României

Cererea nr. 29497/13 Valerian STAN împotriva României depusă la 25 februarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Valerian Stan, este un național român, care s-a născut în 1955 și trăiește în București. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un activist al drepturilor omului și un columnist pentru ziarul săptămânal New York Magazin Pe 9 iunie 2010, reclamantul a scris un articol despre, printre altele, G.A., un columnist cunoscut din România; scriitor; jurnalist; activist al drepturilor omului și fostul politician, sub titlul „Cu ce drept, impostori?!”, înscrie mai multe motive care susțin motivul pentru care G.A.

și alți intelectuali români ca el nu au avut poziția morală de a contesta presupusul comportament pe care l-au avut alți intelectuali români în timpul fostului regim comunist. Articolul conținea referințe la activitățile G.A. în litere, cum ar fi: “În ansamblu ați primit o grămadă de fonduri publice pentru fundațiile voastre”; “În ansamblu ați privatizat ziarele și casele de publicare cu aprobare de la cei pe care nu le-ați deranjat aproape absolut nimic și prin utilizarea rețetelor copiate de la gangsteri de tranziție”; “în ansamblu ați sufocat și încercat să descrediteze puține voci critice ale organizațiilor civice, astfel încât după aceea ați fi capabil să transformați chiar și celelalte în molatoare râzitoare ale intereselor cele mai rușinoase”; “alienate”; “avent și vindictive simpleton”.

Articolul a fost tipărit atât în hârtie, cât și în versiunile electronice ale ziarului New York Magazin, cât și pe site-ul personal al reclamantului. Potrivit lui, toate aceste trei surse combinate sunt accesate de un număr maxim de aproximativ 500 de cititori. La 9 mai 2011 G.A. a încheiat proceduri civile împotriva reclamantului care solicită compensare morală pentru daunele morale suportate de el ca urmare a articolului. În plus, G.A. a solicitat, de asemenea, costuri și cheltuieli. Prin hotărârea din 24 ianuarie 2012 Curtea de district din București a respins acțiunea G.A. ca nefondată. Având în vedere jurisprudența Curții privind art. 10 din Convenție, acesta a considerat că articolul a raportat chestiuni de interes public, a considerat o cifră publică implicată în decizii politice și nu a vizat viața privată a G.A..

Evaluarea conținutului declarațiilor sale în contextul obiectivului general urmărit de reclamant, instanța a considerat declarațiile reclamantului ca fiind hotărâri de valoare făcute de bună credință. În plus, declarațiile respective nu lipsesc o bază de fapt, având în vedere că G.A. a fost implicat în privatizarea caselor de publicare și a lucrat pentru organismele și fundațiile de stat. În sfârșit, a constatat că chiar și o pedeapsă pentru motive de drept civil ar constitui o interferență nejustificată cu dreptul reclamantului la libertate de exprimare. Prin o hotărâre finală din 11 februarie 2013 Curtea județului București a permis apelul G.A. asupra punctelor de drept, a anulat hotărârea instanței de judecată și a ordonat reclamantului să plătească G.A.

10.000 lei (RON) (aproximativ 2.500 euro (EUR) pentru prejudiciu moral și RON 2,567 (aproximativ 600 EUR) pentru costuri și cheltuieli. nu poate fi considerat un politician pentru care un nivel mai ridicat de critici este acceptabil, nici nu s-a dovedit că acest statut ar fi avut o legătură cu implicarea sa directă în privatizarea unei case editoriale. În plus, declarațiile cum ar fi „alienate”, „simpleton” și „recepție de monede de fonduri publice pentru fundațiile dumneavoastră” nu au putut fi considerate hotărâri de valoare care se bazează pe elemente obiective care le pot justifica. Prin urmare, reclamantul nu a putut fi considerat că a acționat cu bună credință la momentul în care a scris articolul, deoarece declarațiile sale difamatorii nu pot fi considerate aspecte de interes public.

Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Codului Civil român privind răspunderea pentru daune, în vigoare la momentul material, sunt descrise în Timciuc c. România (dec.), nr. 28999/03, 12 octombrie 2010). COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că sentința civilă pe care i-a fost impusă constituie o încălcare a libertății sale de exprimare. Întrebarea părților A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de exprimare, în special a dreptului său de a transmite informații, în contravenție cu art. 10 din Convenție?

THIRD SECTION

Application no. 29497/13 Valerian STAN against Romania lodged on 25 February 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Valerian Stan, is a Romanian national, who was born in 1955 and lives in Bucharest. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant is a human rights activist and a columnist for the weekly newspaper New York Magazin . On 9 June 2010 the applicant wrote an article about inter alia G.A., a well-known Romanian columnist; writer; journalist; human rights activist and former politician, under the heading “With what right, impostors?!”, listing several reasons advocating why G.A. and other Romanian intellectuals like him did not have the moral standing to challenge the alleged behaviour that other Romanian intellectuals had during the time of the former communist regime.

The article contained references to G.A.’s activities in wording such as: “together you have received piles of public funds for your foundations”; “together you have privatized newspapers and publishing houses with approval from those whom you did not bother with almost absolutely anything and by using recipes copied from the gangsters of transition”; “together you have stifled and are trying to discredit the civic organisations’ few critical voices so that afterwards you would be able to transform even the latter into laughable grinders of the most shameful interests”; “alienated”; “hasty and vindictive simpleton”. The article was printed both in the paper and the electronic versions of the newspaper New York Magazin as well as on the applicant’s personal website.

According to him all those three sources combined are accessed by a maximum number of approximately five hundred readers. On 9 May 2011 G.A. brought civil proceedings against the applicant seeking non-pecuniary compensation for the moral damage incurred by him as a result of the article. In addition, G.A. also claimed costs and expenses. By a judgment of 24 January 2012 the Bucharest District Court dismissed G.A.’s action as ill-founded. Relying on the Court’s case-law on Article 10 of the Convention it held that the article reported on matters of public concern, regarded a public figure involved in political decisions and did not target G.A.’s private life. Assessing the content of his statements in the context of the general aim pursued by the applicant, the court considered the applicant’s statements to be value judgments made in good faith.

In addition, the said statements did not lack a factual basis given that G.A. had been involved in the privatization of publishing houses and had worked for State bodies and foundations. Lastly, it found that even a punishment on civil-law grounds would amount to an unjustified interference with the applicant’s right to freedom of expression. G.A. appealed on points of law ( recurs ) against the judgment. By a final judgment of 11 February 2013 the Bucharest County Court allowed G.A.’s appeal on points of law, quashed the judgment of the lower court and ordered the applicant to pay G.A. 10,000 lei (RON) (approximately 2,500 euros (EUR)) for non-pecuniary damage and RON 2,567 (approximately EUR 600) for costs and expenses.

It held that G.A. could not be considered a politician for which a higher level of criticism was acceptable, nor was it proved that that status would have had a connection with his direct involvement in the privatisation of a publishing house. In addition, statements like “alienated”, “simpleton” and “receiver of piles of public funds for your foundations” could not be considered value judgments which were based on objective elements which could justify them. Consequently, the applicant could not be considered to have acted in good faith at the time he wrote the article as his defamatory statements could not be considered matters of public concern.

B. Relevant domestic law The relevant provisions of the Romanian Civil Code concerning liability for paying damages, in force at the material time, are described in Timciuc v. Romania ((dec.), no. 28999/03, 12 October 2010). COMPLAINTS The applicant complains under Article 10 of the Convention that the civil sentence imposed on him amounted to a breach of his freedom of expression.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, in particular his right to impart information, contrary to Article 10 of the Convention?