CASE OF GHEORGHE-FLORIN POPESCU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF GHEORGHE-FLORIN POPESCU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2021)

Tradus

ș

i revizuit de IER

(http://ier.gov.ro)

CURTEA

EUROPEANĂ

A DREPTURILOR OMULU

I

SECȚIA

A PATRA

CAUZA GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

(Cererea nr. 79671/13)

HOTĂRÂRE

Art. 10

•

Libertatea de exprimare

•

Obligarea unui jurnalist ce administra un

blog la plata de

despăgubiri

pentru o serie de articole cu

conținut defăimător

la adresa unui alt jurnalist

•

Lipsa unor motive relevante

ș

i suficiente conform

criteriilor stabilite de

jurisprudența Curții

STRASBOURG

12 ianuarie 2021

DEFINITI

VĂ

12/04/

2021

Hotărârea

a

rămas definitivă

în temeiul art.

44 §

2 din

Convenție.

Poate suferi

modificări

de

formă.

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

În cauza Gheorghe-Florin Popescu împotriva României,

Curtea

Europeană

a Drepturilor Omului

(Secția

a patra),

reunită

într-o

cameră compusă

din:

Yonko Grozev,

președinte

,

Iulia Antoanella Motoc,

Armen Harutyunyan,

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

Tim Eicke,

Jolien Schukking,

Ana Maria Guerra Martins,

judecători,

și

Andrea Tamietti,

grefier de

secție

,

având în vedere cererea (nr.

79671/13)

îndreptată

împotriva României,

prin care un resortisant al acestui stat, domnul Gheorghe-Florin Popescu

(„reclamantul”)

a sesizat Curtea la 17 decembrie 2013, în temeiul art. 34 din

Convenția

pentru

apărarea

drepturilor omului

ș

i a

libertăților

fundamentale

(„Convenția“)

,

având în vedere decizia de a aduce prezenta cerere la

cunoștinț

a

Guvernului român

(„Guvernul”),

la 7 februarie 2018,

având în vedere

observațiile părților,

după

ce a deliberat în camera de consiliu, la 20 octombrie

ș

i 10 decembrie

2

020,

pronunță

prezenta

hotărâre, adoptată

la

aceeași dată:

INTRODUCE

RE

privește

decizia

autorităților

interne de a obliga reclamantul, un

jurnalist,

să plătească despăgubiri

pentru publicarea, pe blogul

său,

a cinci

articole critice la adresa lui L.B., jurnalist, redactor-

șef

la un ziar

ș

i realizator

al unor emisiuni de televiziune. Reclamantul

invocă

art. 10 din

Convenție.

ÎN FAPT

născut

în 1971

ș

i

locuiește

în

Bacău.

Acesta a fost

reprezentat de D.O. Hatneanu,

avocată.

agenții

guvernamentali, cel mai recent

de doamna O. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

său

(www.aghiuta.com) o serie de articole care îl priveau pe L.B., redactorul-

șef

al unui ziar din cadrul trustului de

presă

Deșteptarea

ș

i realizator de emisiuni

pentru un canal de televiziune

locală

din

același

trust.

Judecătoria Bacău

cu o

acțiune civilă

în

pretenții

pentru

afirmațiil

e

– defăimătoare

în opinia acestuia

– făcute

de reclamant în

articolele sale. Acesta a afirmat

că

reclamantul a folosit termeni, pe care îi

considera vulgari, pentru a critica faptul

că

tineri

activiști

din Partidul Social

1

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

Democrat (PSD) au urmat un curs de formare predat de el (infra, pct.

7),

l-a

acuzat

că

era

„autorul moral”

al unui eveniment tragic

ș

i

că

nu a asigurat

acoperirea

mediatică

a evenimentului respectiv (infra, pct.

8,

10

ș

i

11),

precum

ș

i

că

a proferat insulte care, în opinia sa,

depășeau

limitele

libertății

de exprimare (infra, pct.

9).

judecătoria

a admis în parte

acțiunea formulată

d

e

L.B.

ș

i l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 5 000 de lei

românești

(aproximativ 1 100 de euro) pentru daune morale cauzate lui L.B. Pentru a

ajunge la

această

concluzie, a considerat

că

cele cinci articole scrise de

reclamant

conțineau afirmații defăimătoare ș

i, prin urmare, aduceau atingere

dreptului lui L.B. la

protecția reputației

sale.

„Tinerii

Social

Democrați

se

califică

pentru munca de

jos” ș

i care a fost publicat la 15 ianuarie 2011, avea

următorul

cuprins:

„Epigonii

lui [H.] au lipsuri în cul

tura

politică ș

i s-au gând

it

să

se

pună

la punct. Cum

trusa micului politician nu se

mai

găsește

de

cumpărat,

l-au chemat pe [L.B.]. Pri

ceput,

Limbă

i-a

învățat

tehnicile de

mințit,

lins

ș

i supt, singurele în care

excelează

la curtea

lui [S.].

După încă două

prelegeri, lipitorii de

afișe

ai PSD vor deveni

Tăntălăii

Social

Democrați. Zău așa.”

„Benea față

cu ciudatul de pe

Panselelor” ș

i care a fost publicat la 7 iulie

2011, aveau

urmă

torul cuprins:

„[D.B.]

a acceptat

invitația

de a discuta despre

administrație

în emisiunea

„Impact”

a

lui

Limbă

[L.B.].

Dacă

s-ar fi informat

puțin,

nu s-ar fi dus, având în vedere

că

acolo

merg politicieni de mâna a doua sau a treia

[...]

P.S. Într-o lume

normală,

un om implicat moral într-o

crimă ș

i o sinucidere (cele de

pe [strada] Panselelor) mai

degrabă

s-ar duce

să

planteze flori, în loc

să facă

emisiun

i

de televiziune.

Ș

i chiar

dacă

ar fi angajat de un patron ciudat

să

realizeze emisiuni, nu

ar avea

niciodată

ca invitat

președintele

unui consiliu

județean.

”

„Răpirile

sunt

reale” ș

i care a fost

publicat la 8 iulie 2011, avea

următorul

cuprins:

„Oamenii răi

l-au

răpit

pe

Limbă ș

i l-au abuzat

până ș

i-a pierdut busola.

Disperați,

părinții

au dat

următorul anunț:

Pierdut copil cu

dificultăți,

[L.], în zona Parcului [C.]. În momentul

dispariției,

copilul

era

îmbrăcat

în

chiloți

portocalii

ș

i

cămașă

de

forță.

[L.] se

află

sub tratament

ș

i

încă

face pipi în pa

t.

Aducătorului

i se

oferă recompensă.

E prost, dar e prostul nostru.

”

10.

Părțile

relevante din cel de-al patrulea articol, care era intitulat

„La

mulți

ani, Madam

Laudieta!” ș

i care a fost publicat la 4 august 2011, aveau

următorul

cuprins:

„[...]

Ce frumos.

Păcat că

nu mai lucrez la

Deșteptarea, aș

fi putut beneficia de

protecția

madamei! Dar nu-i nimic, îi doresc

multă

fericire

ș

i la

mulți

ani! Draga de [L.]

ș

i [L.B.] vor închina un pahar de

ș

ampanie în memoria împlinirii a doi ani de la crima

ș

i sinuciderea de pe strada Panselelor.

2

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

Am auzit

că

[L.] vrea

să pregătească

o

surpriză

cititorilor: un supliment cu fotografii

„în roșu”

de la fericitul eveniment. Acum doi ani, ziarul nu a scris nimic, atât de mare

era bucuria. Cred

că

e o

satisfacție supremă să

oferi un loc de veci la doi tine

ri, nu?

Doamnă

[L.], nu-i

așa că

-i minunat

să

ai un angajat

ca

Limbă?”

11.

Părțile

relevante din cel de-al cincilea articol, care era intitulat

„[L.B.]

împlineșt

e 2 ani de la crima

ș

i sinuciderea de pe

Panselelor” ș

i care a fost

publicat la 18 august 2011, aveau

următorul

cuprins:

„[L.B.] își amintește

cu

siguranță că

au trecut doi ani de la

crima

ș

i-sinuciderea de pe

strada Panselelor. Într-un bilet scri

s pe o bu

cată

de hârti

e

igienică,

criminalu

l-

sinuciga

ș

a

făcut

referiri sinistre la un

„diavol”

care era vinovat pentru tot ce urma

să

i se întâmple

pe lumea

cealaltă. Poliția

nu a investiga

t

niciodată

rolul lui [L.B.] în

această

poveste

.

Unii

apropiați

spun

că

el ar fi autorul moral al

despărțirii

care l-a înnebunit pe criminal.

La acea vreme, subiectul nu a fost

menționat

în [ziarele]

Deșteptarea ș

i Observatorul,

ceea ce

explică

multe acum.

Doi ani mai târziu, [L.B.]

continuă să

scrie pentru

Deșteptarea.

Poate

că își reamintește

deseori povestea

tragică

a vechilor

săi

prieteni. Ceva

remușcări?

Se pare

că

n-are

așa

ceva. În schimb, unele expresii îl sperie teribil [...]

Un

adevărat

model de probitate, acest [L.B.].

Felicitările

mele, [L.]!

”

12.

După

enumerarea câtorva principii care decurg din

jurisprudența Curții

referitoare la art. 10 din

Convenție, judecătoria

a concluzionat

că,

în cele cinci

articole în litigiu, pe care le-a publicat pe blogul

său,

reclamantul a de

pășit

limitele

libertății

de exprimare.

Instanța

a considerat

că,

în articolele pe care

le-a publicat la 7 iulie

ș

i la 18 august 2011 (supra, pct.

8

ș

i

11),

reclamantul

l-a

înfățișat

pe L.B., în lipsa

oricărui

fundament de fapt, ca fiind autorul moral

al unei crime, respectiv al unei sinucideri. În ceea ce

privește

articolele

publicate la 15 ianuarie, 8 iulie

ș

i 4 august 2011(supra, pct.

7,

9

ș

i

10),

instanța

a

hotărât că

expresii vulgare

ș

i

defăimătoare,

precum

„i

-a

învățat

tehnicile de

mințit,

lins

ș

i

supt”

sau

„e

prost, dar e prostul

nostru”

au adus atingere onoarei

ș

i

reputației

lui L.B.

13.

Judecătorii

primei

instanțe

au considerat

că

reclamantul a

înfățișat,

în

mod continuu

ș

i repetat, o imagine negativ

deformată

a lui L.B., ceea ce i-a

cauzat acestuia din

urmă suferințe

psihice,

neliniște ș

i durere

sufletească,

fap

t

confirmat de doi martori.

Aceștia

au considerat, de asemenea,

că

faptul

că

persoana în

cauză

a folosit un blog pentru a-

și

comunica opiniile,

fără

a

ț

ine

seama de limitele

ș

i rezervele aplicabile în materie de libertate de exprimare,

confirma

că

acesta a avut un comportament condamnabil. Mai precis, i-au

imputat reclamantului faptul

că

l-a acuzat pe L.B.

că

era autorul moral al unei

crime, respectiv al unei sinucideri,

fără

dovezi

ș

i bazându-se doar pe faptul

că

acesta nu publicase nimic cu privire la acest subiect. Justificând, într-o

manieră generală,

cuantumul

despăgubirii

acordate lui L.B. pentru daunele

morale suferite, prin enumerarea anumitor criterii, precum

poziția socială

a

victimei, gravitatea

afirmațiilor ș

i cuantumul veniturilor medii ale unui

ziarist,

aceștia

au reiterat

că,

în

speță,

era vorba despre

acuzații

lipsite de orice

3

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

fundament de fapt

ș

i

că

faptul

că

aceste

acuzații

au fost publicate exclusiv pe

un blog nu era suficient pentru a-l exonera pe reclamant de

răspunderea

sa.

hotărâri. Susținând că

prima

instanță

l-a considerat proprietarul site-ului care

găzduia

blogul

său,

s-

a concluzionat în mod eronat

că

îl acuzase pe L.B. de faptul

că

era

răspunzător

din punct de vedere moral pentru evenimentul tragic în

cauză ș

i nu s-a

ț

inu

t

seama nici de caracterul satiric al articolelor sale, nici de calitatea de

persoană

publică

a reclamantului, care juca un rol activ în

viața politică.

hotărârea

din 3 decembrie 2012, tribunalul a respins apelul

ș

i a

confirmat

soluția judecătoriei, ș

i anume

că acuzațiile

aduse împotriva lui L.B.

erau lipsite de orice fundament de fapt

ș

i

că,

prin urmare, acestea

depășea

u

limitele

libertății

de exprimare. În opinia sa, faptul

că informațiile

aflate la

originea articolelor în litigiu au avut drept

sursă

articole din alte ziare nu era

o justificare pentru publicarea acestora

fără

o

bază factuală

suficient de

precisă ș

i

fiabilă.

Tribunalul a respins argumentul reclamantului potrivi

t

căruia

reclamantul era o

persoană

p

u

blică.

În orice caz, limbajul utilizat în

aceste articole era vulgar

ș

i

depășea

limitele criticii acceptabile. În

sfârșit,

în

ceea ce

privește

caracterul pamfletar al articolelor în

cauză,

tribunalul a

hotărât că

reclamantul nu

ș

i-a

susținut afirmațiile

într-o asemenea

măsură

încât

să

justifice admiterea apelului.

el

Bacău

cu recurs împotriva acestei

hotărâri.

El a

susținut că

nu a

săvârșit

nicio

faptă nelegală ș

i

că instanțele

au

greșit

atunci când au considerat

că

era proprietarul site-ului care

găzdui

a

blogul

său.

Prin

hotărârea

din 17 iunie 2013, curtea de apel a respins recursul

ca nefondat. S-a

reținut că

reclamantul nu a contestat

că

era administratorul

site-ului în

cauză ș

i

că,

în orice caz,

afirmațiile

din articolele în litigiu aveau

un caracter

defăimător ș

i injurios

ș

i

depășeau

limitele

libertății

de exprimare,

ceea ce justifica angajarea

răspunderii

sale civile delictuale, în temeiul

art. 998

ș

i 999 C. civ.

CADRUL JURIDIC INTERN RELEVANT

17.

Dispozițiile

relevante în

speță

ale vechiului Cod civil român, care erau

în vigoare înainte de 1 octombrie 2011, se citesc

după

cum

urmează:

Articolul 998

„Orice faptă

a omului, care

cauzează

altuia prejudiciu,

obligă

pe acela din a

căru

i

greșeală

s-a ocazionat, a-l repara.

”

Articolul 999

Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar

ș

i de acela

ce a cauzat pr

in

neglijența

sau prin

imprudența

sa.

”

ÎN DREPT

4

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

I. CU

PRIVIRE LA PRETINSA

ÎNCĂLCARE

A ART. 10 DIN

CONVENȚI

E

susține că,

obligându-l la plata daunelor morale pentru

publicarea a cinci articole pe blogul pe care îl administra,

instanțele

interne

i-au

încălcat

dreptul la libertatea de exprimare, garantat de art.

10 din

Convenție.

Această dispoziție

se

citește după

cum

urmează,

în

părțile

sale relevante în

speță:

„1.

Orice

persoană

are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde

libertatea de opinie

ș

i libertatea [...] de a comunica

informații

ori idei

fără

amestecu

l

autorităților

publice [...]

libertăți

ce

comportă

îndatoriri

ș

i

responsabilități

poate fi

supusă

unor

formalități, condiții,

restrângeri sau

sancțiuni prevăzute

de lege, care constituie

măsuri

necesare, într-o societate

democratică,

pentru securitatea

națională,

integritate

a

teritorială

sau

siguranța publică, apărarea

ordinii

ș

i prevenirea

infracțiunilor, protecția

sănătății

sau a moralei,

protecția reputației

sau a drepturilor altora pentru a împiedica

divulgarea

de

informații confidențial

e

sau pentru a garanta autoritate

a

ș

i

imparțialitate

a

puterii

judecătorești.

”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

că

acest

capăt

de cerere nu este în mod

vădit

nefondat

ș

i

că

nu

prezintă

niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art.

35 din

Convenție,

Curtea îl

declară

admisibil.

B. Cu

privire la fond

părților

a) Reclamantul

susține că,

la momentul faptelor, L.B., jurnalist

ș

i

directorul trustului de

presă

Deșteptarea

, era, de asemenea, un activist politic

ce participa la campania

electorală

a unui candidat la alegerile locale. În

sprijinul tezei sale, a depus la dosar o

captură

de ecran în care L.B. era

înfățișat

în timpul unei emisiuni de televiziune

ș

i pe care apare sigla unui

partid politic, în partea

dreaptă

jos. Reclamantul

susține că,

în timp ce în

primul articol (supra, pct.

7)

punea la

îndoială

capacitatea lui L.B. de a forma

tineri

socialiști,

în cel de-al doilea, cel de-al treilea

ș

i cel de-al cincilea articol

(supra, pct.

8,

9

ș

i

11)

punea sub semnul

întrebării

capacitatea acestuia de a-

ș

i

îndeplini

funcția

de director al unui trust de

presă,

având în vedere

că

ziarul

pe care îl conducea nu a relatat un eveniment tragic (uciderea unei femei de

către

partenerul ei,

urmată

de sinuciderea acestuia). În ceea ce

privește

cel

de-al patrulea articol (supra, pct.

10),

acesta

susține că

l-a adresat

președintelui

-director general al cotidianului

Deșteptarea

ca

răspuns

la un

5

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

articol anonim care fusese publicat în cotidianul respectiv cu privire la acest

subiect.

susține că

L.B. era o

persoană publică,

un

„influencer

local”

implicat în dezbaterea

publică,

care avea capacitatea de a

susține

candidați

la alegeri, ceea ce, având în vedere contextul cauzei, permitea o

doză

mai mare de

critică. Consideră că,

în calitate de director al unui trust de

presă,

realizator de emisiuni de televiziune

ș

i jurnalist care

publică

uneor

i

articole critice, L.B. s-a expus cu

bună știință

la dezbaterea

publică.

Invocând

două

articole de

presă,

pe care le-a depus la dosar

ș

i care, în opinia sa,

coroborează afirmațiile

sale, reclamantul

susține că

L.B. avea

legături

cu

persoanele implicate în evenimentul tragic, unele dintre ele fiind bine-

cunoscute la nivel local.

Argumentează că instanțele naționale

nu au examina

t

aceste

legături ș

i nici

alegațiile

sale cu privire la

activitățile

politice

ș

i publice

ale lui L.B. Acesta

adăugă că

valoarea

despăgubirii

pe care a fost obligat

să

o

plătească

lui L.B. (supra, pct.

6)

era de

ș

apte ori mai mare decât salariul

minim brut

ș

i era,

așadar,

prea mare, în opinia sa. În sprijinul aceste

i

afirmații,

prezintă

o copie a unei

hotărâri

de guvern care a stabilit salariul minim la nivel

național

pentru 2013.

consideră că ingerința

în exercitarea dreptului

său

la

libertatea de exprimare nu era

necesară

într-o societate

democratică,

nu

răspundea

unei

necesități

sociale imperioase

ș

i nu era

proporțională

cu scopul

urmărit.

Toate articolele exprimau o opinie cu privire la

calitățile

morale

,

intelectuale

ș

i profesionale ale lui L.B., în calitatea acestuia de director al unui

trust de

presă

local, realizator de emisiuni de televiziune

ș

i activist politic. Al

cincilea articol (supra, pct.

11),

în special, în care a

lăsat să

se

înțeleagă că

unii

apropiați

de-ai lui L.B. considerau

că

acesta era

„autorul moral”

al

„despărțirii”

criminalului de victima sa, nu a fost analizat

niciodată

de

instanțe,

iar

instanțele

interne au considerat în mod eronat

că

îl acuza pe L

.B.

de faptul

că

era autorul moral al crimei în

cauză.

Contestând concluziile

instanțelor naționale,

reclamantul

susține că

publicarea articolelor în litigiu

exclusiv pe un blog nu

justifică,

în sine, angajarea

răspunderii

sale civile.

Acesta

argumentează că

blogul în

cauză

era satiric, nu era un portal internet

specializat în difuzarea de

informații ș

i nu era vorba despre o

infracțiune,

ci

despre

informații

cu privire la

legăturile

dintre L.B.

ș

i persoanele implicate în

faptele în

cauză, ș

i, prin urmare, prezenta

cauză

este

diferită

de cauzele

Delfi

AS împotriva Estoniei

[(MC), nr. 64569/09, CEDO 2015]

ș

i

Egill Einarsson

împotriva Islandei

(nr. 24703/15, 7 noiembrie 2017).

b) Guvernul

susține că sentința

civil

ă pronunțată

împotriva reclamantului

reprezintă

o

ingerință

în exercitarea dreptului

său

la libertatea de exprimare

ș

i

că această ingerință

era

prevăzută

de lege (art. 998

ș

i 999 C. civ., astfel cum

erau în vigoare la momentul faptelor

–

supra, pct.

17),

urmărea

scopul legitim

de protejare a

reputației

lui L.B., jurnalist, redactor-

șef ș

i realizator de

6

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

emisiuni de televiziune,

ș

i era

necesară

într-o societate

democratică.

În opinia

sa, comentariile reclamantului au

depășit

limitele criticii acceptabile, întrucât,

deși

L.B. avea o

legătură apropiată

cu un partid politic, acesta nu ocupa nici

o

funcție publică ș

i nu putea fi considerat drept politician. Guvernul

susține,

p

e

de o parte, c

ă

reclamantul l-a acuzat pe L.B. de faptul

că

era implicat într-un

eveniment tragic exclusiv pe baza unor

alegații

potrivit

cărora

L.B. avea o

relație

de prietenie cu criminalul

ș

i

că

nu a asigurat acoperirea

mediatică

a

tragediei în

cauză ș

i, pe de

altă

parte,

că

aceste

afirmații

nu se înscriau în

contextul unei dezbateri de interes general. În plus,

apreciază că

utilizare

a

unui blog personal pentru a exprima tot felul de opinii personale

depășește

cu

mult nivelul de exagerare util dezbaterii democratice.

consideră că, ș

i

dacă

reclamantul s-ar fi inspirat dintr-o

altă

sursă

pentru a-

și

scrie articolele, acest lucru nu îl scutea de verificarea în

prealabil a

fiabilității informațiilor

publicate ca fapte stabilite. Face trimitere

la

jurisprudența Curții

în materie (

Delfi AS

,

citată

anterior, pct. 133,

ș

i

Egil

l

Einarsson

,

citată

anterior, pct. 49-52),

ș

i

apreciază că sancțiunea aplicată

de

instanțele naționale

nu a fost excesiv de

severă.

Curții

a) Cu privire la

existența

unei

ingerințe „prevăzute

de

lege” ș

i care

urmăreșt

e

un

„scop legitim”

speță,

Curtea

observă

în primul rând

că părțile consideră că sentința

civilă pronunțată

împotriva reclamantului, jurnalist de profesie, pentru

atingerea

adusă

onoarei

ș

i

reputației

lui L.B., ca urmare a

publicării

a cinci

articole pe un blog, constituie o

ingerință

în exercitarea dreptului

său

la

libertatea de exprimare. Curtea este de acord cu

această

interpretare

ș

i

constată,

de asemenea,

că ingerința

în

cauză

era

prevăzută

de lege

,

ș

i anume,

în

speță,

de art. 998

ș

i 999 din vechiul Cod civil (supra, pct.

17).

Măsura

în

cauză urmărea

protejarea onoarei lui L.B.

ș

i, prin urmare,

urmărea

scopul

legitim de

„protecție

a

reputației

sau a drepturilor

altora”. Așadar, rămâne să

se examineze

dacă această ingerință

era

„necesară

într-o societate

democratică”,

ceea ce impune

să

se verifice

dacă

aceasta era

proporțională

cu

scopul legitim

urmărit ș

i

dacă

motivele invocate de

instanțele

interne erau

pertinente

ș

i suficiente [

Morice împotriva

Franței

(MC), nr.

29369/10

,

pct. 144, CEDO 2015].

b) Cu privire la necesitatea

ingerinței

într-o societate

democratică

i) Principii

general

e

n

speță, ingerința

se înscrie în contextul rolului fundamental pe care îl

joacă

libertatea presei în buna

funcționare

a unei

societăți

democratice

[

Lindon, Otchakovsky-Laurens

ș

i July împotriva

Franței

(MC), nr. 21279/0

2

ș

i 36448/02, pct. 62, CEDO 2007-IV]. Având în vedere faptul

că

site-uril

e

7

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

internet contribuie în mod semnificativ la

îmbunătățirea

accesului publicului

la

ș

tiri

ș

i, în general, la facilitarea

comunicării

de

informații

(

Delfi AS

,

citată

anterior, pct. 133), fun

cția

bloggerilor

ș

i utilizatorilor populari de platforme

sociale poate fi de asemenea

comparată

cu cea de

„câine

de

pază public”

în

ceea ce

privește protecția oferită

de art.

10. [

Magyar Helsinki Bizottság

împotriva Ungariei

(MC), nr. 18030/11, pct. 168, 8 noiembrie 2016].

să

se aprecieze necesitatea unei

anumite

ingerințe

în exercitarea

libertății

de exprimare au fost reamintite în

hotărârea

Bédat împotriva

Elveției

[(MC), nr. 56925/08, pct. 48, 29 martie

2016]. Curtea

reamintește

de asemenea

că

art. 10 § 2 din

Convenție

nu

las

ă

loc restrângerilor în

privința libertății

de exprimare în domeniul discursului

politic sau al chestiunilor de interes general. Marja de apreciere a statelor este,

în fapt,

redusă

în cazul dezbaterilor asupra problemelor de interes general

[

Baka împotriva Ungariei

(MC), nr.

20261/12, pct.

159, 23 iunie 2016,

ș

i

Satakunnan Markkinapörssi Oy

ș

i Satamedia Oy împotriva Finlandei

(MC),

nr. 931/13, pct. 167, 27 iunie 2017].

reamintește distincția

care se face între

declarațiile

factuale

ș

i

judecățile

de valoare. Materialitatea

declarațiilor

factuale poate fi

probată;

în schimb, întrucât nu se poate dovedi exactitatea

judecăților

d

e

valoare, este imposibil

să

se

îndeplinească obligația

de stabilire a caracterului

lor real, aceste

judecăți

aducând atingere

înseși libertății

de opinie, element

fundamental al dreptului garantat de art. 10. Cu toate acestea, în cazul unei

judecăți

de valoare, p

roporționalitatea ingerinței

depinde de

existența

unei

baze factuale suficiente, pe care se

întemeiază afirmațiile

în litigiu: în caz

contrar,

această judecată

de valoare s-ar putea dovedi a fi

excesivă.

Pentru a

distinge o

acuzație

de fapt de o

judecată

de valoare, trebuie

să

se

țină

seam

a

de

circumstanțele

cauzei

ș

i de tonul general al

afirmațiilor, înțelegându

-se

că

afirmațiile

cu privire la aspecte de interes public pot constitui, cu acest titlu,

mai

degrabă judecăți

de valoare decât

declarații

factuale (

Morice

,

citată

anterior, pct. 126,

ș

i trimiterile citate).

exprimare, garantat de art. 10 din

Convenție,

trebuie

să

fie pus în

balanță

cu

dreptul la respectarea

vieții

private,

prevăzut

la art. 8 din

Convenție,

au fost

expuse de Curte în

hotărârile

Von Hannover împotriva Germaniei (nr.

2

)

[(MC), nr. 40660/08

ș

i 60641/08, pct. 108-113, CEDO 2012]

ș

i

Axel Springer

AG împotriva Germaniei

[(MC), nr. 39954/08, pct. 89-95, 7 februarie 2012].

Astfel, Curtea a stabilit un anumit

număr

de criterii, în contextul punerii în

balanță

a drepturilor în

cauză,

printre care se

numără

în special

contribuția

la

o dezbatere de interes general, notorietatea persoanei în cauz

ă ș

i

comportamentul anterior al acesteia,

conținutul,

forma

ș

i repercusiunil

e

publicației,

precum

ș

i severitatea

sancțiunii

aplicate.

că,

atunci când

analizează ingerința

în

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare, trebuie, printre altele,

să

stabilească dacă

motivele invocate de

autoritățile naționale

pentru a o justifica

8

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

par a fi

„relevante ș

i

suficiente”.

Astfel, Curtea trebuie

să

se

convingă

de

faptul

că autoritățile național

e au aplicat norme conforme cu principiile

consacrate la art. 10, bazându-se, în plus, pe o apreciere

acceptabilă

a faptelor

relevante [

Perinçek împotriva

Elveției

(MC), nr. 27510/08, pct. 196, CEDO

2015 (extrase)]

.

ii) Aplicarea

acestor principii î

n

speță

cauză,

Curtea

observă

mai întâi

că

reclamantul, jurnalist cu profesie, a fost obligat

să

îi

plătească

lui L.B.,

redactor-

șef ș

i realizator de emisiuni pentru un post local de televiziune,

despăgubir

i pentru daunele morale cauzate acestuia din

urmă

ca urmare a

publicării

a cinci articole pe blogul

său. Instanțele

interne au considerat

că

reclamantul l-a acuzat pe L.B.

că

era autorul moral al unei crime, respectiv al

unei sinucideri,

fără să

prezinte nicio

dovadă, ș

i

că

acesta s-a limitat

să

afirme,

în sprijinul

acuzațiilor

sale,

că

L.B. refuzase

să permită

ziarului

Deșteptarea

să

relateze evenimentul în

cauză. Instanțele

au

hotărât că

reclamantul a folosit

expresii vulgare

ș

i

defăimătoare,

care au adus atingere onoarei

ș

i

reputației

lui L.B.

ș

i care au

depășit

limitele

libertății

de exprimare (supra, pct.

12-

13

ș

i

15-

16).

conținutul hotărârilor pronunțate

în

speță

în cadrul

procedurii interne, Curtea

constată că instanțele naționale ș

i-au concentrat

analiza în principal pe

consecințele

negative pe care le-au avut

afirmațiile

în

litigiu asupra onoarei,

reputației ș

i

demnității

lui L.B., precum

ș

i pe faptul

că

reclamantul nu a fost în

măsură să își dovedească alegațiile

(a se vedea,

mutatis mutandis

,

Skudayeva împotriva Rusiei

, nr. 24014/07, pct. 36, 5 martie

2019). În

speță,

acestea nu au f

ăcut

nicio

distincție

între

declarații

factuale

ș

i

judecăți

de valoare. Or, în opinia

Curții,

o astfel de abordare este

incompatibilă

în sine cu principiile care decurg din art. 10 din

Convenție

(a

se vedea

jurisprudența citată

supra, pct.

28).

observă

în continuare

că instanțele naționale

nu au analizat

anumite elemente

esențiale. Constată că instanțele

respective au acordat o

importanță considerabilă necesități

i

de a repara prejudiciul moral suferit de

L.B., ignorând

totodată

faptul

că

reclamantul era jurnalist

ș

i

că

libertatea

presei

joacă

un rol fundamental în ceea ce

privește

buna

funcționare

a unei

societăți

democratice (a se vedea

jurisprudența citată

supra, pct.

26).

subliniază că instanțele naționale

nu au

ț

inut seama în

mod explicit de criteriile relevante

enunțate

în

jurisprudența Curții

(supra,

pct.

29)

ș

i nu au constatat

că

litigiul avea ca obiect un conflict între dreptul la

libertatea de exprimare

ș

i dreptul la

protecția reputației

(a se vedea,

mutatis

mutandis

,

Dioundine împotriva Rusiei

, nr. 37406/03, pct. 33, 14 octombrie

2008). Faptul

că

aceste

două

drepturi nu au fost puse în

balanță

este, în sine,

problematic din perspectiva art.

10 din Conven

ț

ie (a se vedea,

mutatis

mutandis

,

Nadtoka împotriva Rusiei,

nr. 38010/05, pct. 47, 31 mai 2006).

9

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

reamintește că instanțele naționale

sunt, în principiu, mai în

măsură să

estimeze care este

intenția ascunsă

din spatele expresiilor

ș

i

afirmațiilor

în litigiu

ș

i

să

aprecieze cum le percepe publicul

ș

i modul în care

acesta

reacționează

la ele (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Jalbă

împotriva

României

, nr. 43912/10, pct. 33, 18 februarie 2014, în care era vorba despre

un

capăt

de cerere formulat în temeiul art.

8 din

Convenție,

care privea o

pretinsă încălcare

a dreptului la respectarea

vieții

private). În

speță,

Curtea

subliniază că instanțele naționale

nu au verificat

dacă afirmațiile

reclamantului intrau sub

incidența

unui domeniu de interes public

ș

i

contribuiau la o dezbatere de interes general (a se vedea

jurisprudența citată

supra, pct.

29;

de asemenea,

mutatis mutandis

,

Terentyev împotriva Rusiei

,

nr. 25147/09, pct. 22, 26 ianuarie 2017). Or, analiza

afirmațiilor

în

cauză

pe

baza acestui criteriu

prezintă

o

importanță deosebită

în ceea ce

privește

aprecierea

necesității

unei

ingerințe

în exercitarea dreptului la libertatea de

exprimare (supra, pct.

27).

observă că instanțele naționale

nu au

ț

inut seama

nici de notorietatea lui L.B

ș

i nici de comportamentul

său

anterior. Analiza

efectuată

de

instanțe

nu permite nici definirea comportamentului

său

anterior

,

nici

să

se aprecieze

dacă

acesta se bucura sau nu de un grad ridicat de

notorietate. Mai precis, nu s-a stabilit cu exactitate

dacă

L.B. era o

„persoană

publică”

care a

acționat

într-un context public, în sensul

jurisprudenței Curții,

în virtutea vreunui angajament politic sau a

activității

sale în calitate de

redactor-

șef ș

i realizator de emisiuni de televiziune, în cadrul unui trust de

presă

[

Couderc

ș

i Hachette Filipacchi Associés

(MC), nr.

40454/07,

pct. 117-123, CEDO 2015 (extrase),

ș

i

Sousa Goucha împotriva Portugaliei

,

nr. 70434/12, pct. 48, 22 martie 2016].

privește conținutul

articolelor în litigiu, Curtea

constată că

instanțele naționale

nu au încercat nici

să

afle care era scopul lor

ș

i s-au limitat

să

concluzioneze

că

reclamantul l-a

înfățișat

pe L.B. într-o

lumină negativă,

susceptibilă să

îi cauzeze

suferințe

psihice,

neliniște ș

i durere sufle

tească

(supra, pct.

13).

Acest tip de

raționament

este o

dovadă

a

acceptării

tacite, de

către instanțele

interne, a faptului

că

respectarea dreptului la

viață

priva

t

ă

prevala în

speță

asupra

respectării

dreptului la libertatea de exprimare (a se

vedea

jurisprudența citată

supra, pct.

34).

rivește

forma articolelor redactate de reclamant, Curtea

admite

că

stilul lor poate

părea

discutabil, în special în ceea ce

privește

caracterul ofensator al anumitor pasaje (supra, pct.

8-

9).

Cu toate acestea,

deș

i

caracterul satiric al articolelor era principalul argument al

apărării

reclamantului (supra, pct.

14),

instanțele naționale

nu au analizat cu o

atenție

deosebită dacă

era vorba sau nu despre o

formă

de exagerare sau denaturare

a

realității, menită

în mod firesc

să

provoace,

să

agite (

Alves da Silva

împotriva Portugaliei

, nr. 41665/07, pct. 27, 20 octombrie 2009,

ș

i

Welsh

ș

i

Silva Canha împotriva Portugaliei

, nr.

16812/11, pct.

29, 17 septembrie

2013)

ș

i care nu ar trebui

luată

în serios [

Tamiz împotriva Regatului Unit

10

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

(dec.) nr. 3877/14, pct. 81, 19 septembrie 2017]. În opinia

Curții,

stilul unei

comunicări

face parte din aceasta,

ț

ine de forma de exprimare

ș

i este

protejată

ca atare de art. 10, la fel ca

ș

i

conținutul

expresiilor

(

Tușalp

împotriva Turciei

,

nr. 32131/08

ș

i 41617/08, pct. 48, 21 februarie 2012).

observă că instanțele naționale

nu au analizat în niciun

moment amploarea

difuzării

articolelor în

cauză

sau accesibilitatea acestora

(a se vedea,

mutatis mutandis

,

Savva Terentyev împotriva Rusiei

,

nr. 10692/09, pct. 80, 28 august 2018,

ș

i,

a contrario

,

M.L.

ș

i W.W. împotriva

Germaniei

, nr.

60798/10

ș

i 65599/10, pct.

113, 28 iunie 2018) sau

dacă

reclamantul era un blogger cunoscut sau un utilizator popular de platforme

sociale (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Magyar Helsinki Bizottság

,

citată

anterior, pct

.

168), ceea ce ar fi putut

să atragă atenția

publicului

ș

i

să

intensifice amplifice

potențialul

impact al

afirmațiilor

în litigiu

.

sfârșit,

în ceea ce

privește

problema

gravității sancțiunii

aplicate,

Curtea

constată că instanțele

interne l-au obligat pe reclamant

să

îi

plătească

lui L.B. 5 000 de lei

românești, adică

aproximativ 1 100 de euro, pentru

daunele morale cauzate (supra, pct.

6).

Guvernul

consideră că această

sancțiune

nu este excesiv de

severă

(supra, pct.

24).

Reclamantul

subliniază,

la rândul

său, că

valoarea acestei

despăgubiri

era d

e

ș

apte ori mai mare decâ

t

salariul minim lunar din România,

fără să

precizeze

totuși

care era

situația

sa

financiară

la momentul faptelor

ș

i nici

dacă

a întâmpinat

dificultăți

în ceea ce

privește

plata acestei sume (supra, pct.

21

in fine

). Curtea

observă că

instanțele

interne s-au limitat

să

enumere anumite criterii care trebuiau

aplicate în vederea stabilirii

sancțiunii, însă

nu le-au aplicat

ș

i nici nu au luat

în considerare

consecințele

acestei

sancțiuni

asupra

situației

economice a

reclamantului (supra, pct.

13).

În aceste

condiții ș

i în lipsa unor

informații

referitoare la executarea

hotărârii

interne, Curtea nu poate face

speculații

cu

privire la impactul

sancțiunii

asupra

situației

reclamantului.

ș

i în special faptul

că

instanțele naționale

nu au pus în

balanță

în mod

corespunzător

interesele

aflate în joc, în conformitate cu criteriile stabilite în

jurisprudența

sa, Curtea

consideră că

aceste

instanțe

nu au furnizat motive relevante

ș

i suficiente

pentru a justifica

ingerința

în exercitarea de

către

reclamant a dreptului la

libertatea de exprimare.

Așadar,

nu se poate concluziona

că

acestea au aplicat

criterii conforme cu principiile art. 10 din

Convenție

sau

că

s-au bazat pe o

apreciere

acceptabilă

a faptelor relevante. Prin urmare,

ingerința

în

exercitarea de

către

reclamant a dreptului

său

la libertatea de exprimare nu a

fost

„necesară

într-o societate

democratică”

(a se vedea,

mutatis mutandis

,

Skudayeva

,

citată

anterior, pct. 36-40).

încălcat

art. 10 din

Convenție.

II. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN

CONVENȚI

E

Convenție

prevede

:

11

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

„În

cazul în care Curtea

declară că

a avut loc o

încălcare

a

Convenției

sau a

protocoalelor sale

ș

i

dacă

dreptul intern al înaltei

părți

contractante nu permite decât o

înlăturare incompletă

a

consecințelor

acestei

încălcări,

Curtea

acordă părț

ii

lezate,

dacă

este cazul, o

reparație echitabilă.”

A. Prejudiciu

solicită

7 000

de euro (EUR) cu titlu de

despăgubire

pentru prejudiciul moral pe care

consideră că

l-a suferit.

susține că

o

eventuală

constatare a unei

încălcări

ar constitui

în sine o

reparație echitabilă suficientă

pentru reclamant. În subsidiar,

reamintește că,

în

situații

similare, Curtea a acordat sume cuprinse între

3 250 EUR

ș

i 5 000 EUR.

circumstanțele speței,

Curtea

apreciază că

o

constatare a unei

încălcări

constituie în sine o

reparație echitabilă suficientă

pentru orice prejudiciu moral pe care l-ar fi putut suferi reclamantul.

B. Cheltuieli

de

judecată

solicită

1 166,67 EUR

pentru cheltuielile de

judecată

suportate în cadrul procedurii

desfășurate

în

fața Curții.

Acesta a depus o

copie a contractului de

asistență juridică ș

i

chitanțele

aferente.

susține că

avocatul reclamantului l-a reprezentat pe

reclamant în cadrul procedurii abia

după

comunicarea cererii

ș

i

solicită Curții

să

îi acorde reclamantului o

sumă corespunzătoare

cheltuielilor reale,

dovedite, rezonabile

ș

i necesare.

jurisprudența Curții,

un reclamant nu poate

obțin

e

rambursarea cheltuielilor de

judecată

decât în

măsura

în care se

stabileșt

e

caracterul real, necesar

ș

i rezonabil al acestora. În

speță,

având în vedere

documentele de care dispune

ș

i criteriile

menționate

anterior, Curtea

consideră că

este rezonabil

să

îi acorde reclamantului suma de 1 166,67 EUR

pentru cheltuielile de

judecată

suportate în cadrul procedurii

desfășurate

în

fața

sa.

C. Dobânzi

moratorii

consideră

necesar ca rata dobânzilor moratorii

să

se întemeieze

pe rata dobânzi

i

facilității

de împrumut marginal

practicată

de Banca

Centrală

Europeană, majorată

cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

declară

cererea

admisibilă;

2.

hotărăște

că

a fost

încălcat

art. 10 din

Convenție;

12

HOTĂRÂREA

GHEORGHE-FLORIN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

3.

hotărăște

că

prezenta

hotărâre

constituie în sine o

reparație echitabilă

suficientă

pentru orice prejudiciu pe care l-ar fi putut suferi reclamantul;

4.

hotărăște

a)

că

statul pârât trebuie

să

îi

plătească

reclamantului, în termen de trei

luni de la data

rămânerii

definitive a

hotărârii,

în conformitate cu

art. 44 § 2 din

Convenție,

suma de 1 166,67 EUR (o mie o

sută ș

aizec

i

ș

i

ș

ase de euro

ș

i

ș

aizeci

ș

i

ș

apte de

cenți),

plus orice

sumă

ce poate fi

datorată

pentru acest cuantum de reclamant cu titlu de impozit, pentr

u

cheltuielile de

judecată,

care trebuie

convertită

în moneda statului

pârât la rata de schimb

aplicabilă

la data

plății;

b)

că,

de la expirarea termenului

menționat ș

i

până

la efectuarea

plății,

această sumă

trebuie

majorată

cu o

dobândă simplă,

la o

rată egală

cu

rata dobânzii

facilității

de împrumut marginal

practicată

de Banca

Centrală Europeană, aplicabilă

pe parcursul acestei perioade

ș

i

majorată

cu trei puncte procentuale;

Redactată

în limba

franceză,

apoi

comunicată

în scris la 12 ianuarie 202

1,

în temeiul art. 77 § 2

ș

i 3 din Regulament.

Andrea Tamietti

Grefier

Yonko Grozev

Președinte

13