CASE OF OCTAVIAN POPESCU v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Tradus și revizuit de IER

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A TREIA

HOTĂRÂREA

din 8 aprilie 2014

definitivă la 8 iulie 2014

(reparație echitabilă)

În Cauza Octavian Popescu împotriva României

(Cererea nr.

20589/04)

Strasbourg

Hotărârea a devenit definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza Octavian Popescu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall,

președinte

,

Alvina Gyulumyan, Dragoljub Popović, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători,

și Santiago Quesada, grefier de secție,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 18 martie 2014,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

PROCEDURA

1

. La originea cauzei se află cererea nr.

20589/04 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Octavian Popescu („reclamantul”),

a sesizat Curtea la 5 august 2005, în temeiul art.

34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (

Convenția

).

2

. În hotărârea pronunțată la 30 iunie 2009 („hotărârea principală”), Curtea a constatat încălcarea art.

6

§

1 din Convenție și încălcarea art.

1 din Protocolul nr.

1 la Convenție ca urmare a neexecutării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea reclamantului (a se vedea

Octavian Popescu împotriva României

, nr.

20589/04, 30 iunie 2009).

3

. Conform art.

41 din Convenție, reclamantul a solicitat acordarea unei reparații echitabile pentru prejudiciile material și moral suferite ca urmare a încălcărilor sus-menționate, precum și rambursarea cheltuielilor de judecată.

4

. Întrucât nu s-a putut pronunța cu privire la problema aplicării art.

41 din Convenție, Curtea a rezervat-o și a solicitat Guvernului și reclamantului să prezinte, în termen de trei

luni, observații scrise privind această problemă și, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ar putea ajunge (

ibid

., pct.

51 și pct.

3 din dispozitiv).

5

. Atât reclamantul, cât și Guvernul au prezentat observații scrise.

6

. La 23 iulie 2013, Curtea a invitat părțile să prezinte observații actualizate.

ÎN DREPT

7

. Art.

41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă”.

A.

Prejudiciu

8

. În capetele de cerere actualizate, reclamantul solicita punerea sa în posesia unui teren de 33

ha în satul Vernești, măsură dispusă prin hotărârea Judecătoriei Buzău din 6 noiembrie 2003. În subsidiar, reclamantul solicita suma de 1

826

581 euro (EUR), conform unui raport de expertiză din decembrie 2009.

Acesta mai solicita 47

371,59

EUR pentru foloasele nerealizate și lipsa de folosință a proprietății sale timp de nouă ani.

Acesta a solicitat și 365

316

EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

9

. Guvernul a afirmat în observațiile actualizate că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne pe care le avea la dispoziție și a susținut că mecanismul nou introdus prin Legea nr.

165/2013 constituia o cale de atac internă efectivă, în măsură să îi asigure o reparație suficientă reclamantului.

În orice caz, în baza raportului de expertiză din septembrie 2013 – furnizat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Guvernul a afirmat că valoarea reală a terenului era de 49

500

lei (RON), fără să prezinte însă vreun document justificativ. De asemenea, acesta a considerat că cererea privind foloasele nerealizate ar trebui respinsă și că suma pretinsă cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral era excesivă.

10

. Curtea reamintește că fondul cauzei a fost soluționat deja și că a constatat încălcarea art.

6

§

1 din Convenție și încălcarea art.

1 din Protocolul nr.

1 [a se vedea

Xenides-Arestis împotriva Turciei

(reparație echitabilă), nr.

46347/99, pct.

37, 7 decembrie

2006].

11

. Curtea reamintește că, atunci când constată o încălcare a Convenției într-o hotărâre, statul pârât are obligația legală de a pune capăt respectivei încălcări și de a-i repara consecințele astfel încât să restabilească pe cât posibil situația existentă înainte de încălcare [a se vedea

Iatridis împotriva Greciei

(reparație echitabilă) (MC), nr.

31107/96, pct.

32, CEDO

2000–XI].

12

. De asemenea, Curtea observă că Guvernul nu a prezentat nicio dovadă care să ateste că reclamantul a fost pus efectiv în posesia terenului sau că a primit vreo despăgubire pentru lipsa de folosință.

13

. Prin urmare, Curtea consideră că executarea hotărârii Judecătoriei Buzău din 6 noiembrie 2003 l-ar plasa pe reclamant, pe cât posibil, într-o situație echivalentă cu aceea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcate art.

6

§

1 din Convenție și art.

1 din Protocolul nr.

000

EUR pentru prejudiciul material.

14

. În ceea ce privește suma de bani pretinsă pentru foloasele nerealizate și lipsa de folosință a terenului reclamantului, Curtea respinge această pretenție în măsura în care acordarea unei sume de bani pe această bază ar fi un proces speculativ, dat fiind că foloasele de pe urma folosinței unei proprietăți depind de mai mulți factori [a se vedea

Buzatu împotriva României

(reparație echitabilă), nr.

34642/97, pct.

18, 27 ianuarie 2005; și

Dragomir împotriva României

, nr.

31181/03, pct.

27, 21 octombrie 2008].

15

. Curtea consideră că grava ingerință în exercitarea dreptului reclamantului de acces la o instanță și a posesiei netulburate asupra bunurilor sale i-a cauzat reclamantului un prejudiciu moral. Pronunțându-se în echitate, în conformitate cu art.

41 din Convenție, Curtea îi acordă reclamantului suma de 4

700

EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

B.

Cheltuieli de judecată

16

. Reclamantul a solicitat 10

398,35

EUR, adică echivalentul cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanțelor naționale și a Curții reprezentând onorariile avocaților, taxele poștale și costurile de traducere, fotocopiere și transport.

17

. Guvernul a contestat pretenția pe motiv că este excesivă.

18

. Conform jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care s-a stabilit caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În prezenta cauză, ținând seama de informațiile pe care le deține, Curtea consideră rezonabilă acordarea sumei de 5

000

EUR pentru toate cheltuielile.

C.

Dobânzi moratorii

19

. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive,

în unanimitate,

CURTEA

:

a) că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art.

44

§

2 din Convenție, executarea în integralitate a hotărârii Judecătoriei Buzău din 6 noiembrie 2003, punându-l pe reclamant efectiv în posesia terenului și eliberându-i totodată un titlu de proprietate asupra terenului;

b) că, în caz de neexecutare în integralitate a hotărârii Judecătoriei Buzău din 6 noiembrie 2003, așa cum se prevede la lit.

a)

supra

, statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească reclamantului suma de 200

000

EUR (două sute de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;

c) că statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească reclamantului suma de 4

700

EUR (patru mii șapte sute de euro), care trebuie convertită în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;

d) că statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească reclamantului suma de 5

000

EUR (cinci mii de euro), care trebuie convertită în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;

e) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;

Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 8 aprilie 2014, în temeiul art.

77

§

2 și

art.

77

§

3 din Regulament.

PREȘEDINTE

,

Grefier,

JOSEP CASADEVALL

Santiago Quesada