Secțiunea a treia Cerere nr. 43775/12 Șerban BITEȘ împotriva României introdusă la 15 iunie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Șerban Biteș, este un resortisant român născut în 1956 și rezident în Drobeta Turnu Severin. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: La 9 octombrie 2010, reclamantul a fost transportat în regim de urgență la spitalul public din Drobeta Turnu Severin în urma unui infarct miocardic acut. El a fost tratat gratuit și a putut ieși din spital la 13 octombrie 2010. Acuzat de dureri severe la nivelul toracelui, el a revenit la spital. Medicul T. a fost consultat și, considerând că viața lui era în pericol din cauza deteriorării proporției de 90% a aortei sale, i-a recomandat să suporte de urgență o intervenție chirurgicală pentru implantarea unei proteze. Potrivit reclamantului, medicul T. ar fi precizat că, având în vedere urgența situației, o astfel de intervenție chirurgicală nu putea fi efectuată în niciunul dintre spitalele publice din România și i-a recomandat să se adreseze clinicii private C. din Timișoara. Reclamantul a solicitat informații de la Fondul departamentului de asigurări de sănătate din Mehedinți, o autoritate publică care gestionează, la nivel departamental, Fondul național unic instituit de Guvernul României pentru a asigura protecția sănătății populației (denumit în continuare "fondul național"). Un funcționar al casei în cauză i-a indicat că, pentru a beneficia de rambursarea costului acestei operațiuni, trebuia să plătească retroactiv contribuțiile sale la fondul național pentru întregul an al anului 2010. La 29 octombrie 2010, reclamantul a fost examinat de medicul S. al clinicii C. din Timișoara, care a confirmat necesitatea urgentă a unei intervenții chirurgicale pentru a-i salva viața. Apoi, cu acordul reclamantului, la operația în cauză, i-a implantat o proteză la nivelul laortei. Reclamantul a trebuit să plătească 5 863 de lei (adică echivalentul a aproximativ 1 400 EUR) la Clinica C. pentru această intervenție. Neavând bani, el a împrumutat de la vecinii săi. La 11 iulie 2011, reclamantul a dat în judecată fondul de asigurări de sănătate Mehedinti ca urmare a refuzului său de a-i rambursa prețul pe care îl plătise pentru intervenția chirurgicală pe care o suferise clinicii C. Într-adevăr, fondul de asigurări de sănătate în cauză refuzase să ramburseze reclamantului costul intervenției sale pe motiv că clinica privată C. nu făcea parte din instituțiile medicale cu care încheiase parteneriate, ceea ce i-ar fi permis să ramburseze costul operațiunii în cauză. Prin hotărârea din 7 decembrie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din Drobeta Turnu Severin a acceptat cererea reclamantului și a condamnat fondul public de asigurări de sănătate al Mehedinți să îi ramburseze prețul pe care îl plătise pentru intervenția chirurgicală pe care o suferise la clinica C. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății și citând, în plus, jurisprudența Curții pe teren la art. 2 din Convenție, Tribunalul nota că, în ceea ce privește intervenția urgentă necesară pentru salvarea vieții reclamantului ale cărui funcții vitale erau în pericol, statul avea obligația de a-i rambursa prețul pe care îl plătise pentru intervenția chirurgicală suferită la clinica privată C. nici una dintre unitățile medicale publice nu a fost în măsură să efectueze operațiunea în cauză. Pe baza recursului la fondul public de asigurări de sănătate din Mehedinți, tribunalul județean din același oraș a respins acțiunea reclamantului printr-o hotărâre definitivă din 2 aprilie 2012, pe motiv că reclamantul însuși a ales să fie spitalizat în clinica privată C., deși știa că este vorba despre o instituție privată care nu a încheiat un acord cu organele publice de asigurări de sănătate. Tribunalul s-a bazat pe un document din 30 martie 2012 emis de medicul T. spitalului public din Drobeta Turnu Severin, care a precizat că a informat reclamantul că clinica C., unde i-a recomandat să efectueze operațiunea, este o clinică privată care nu a încheiat un acord cu fondul public de asigurări de sănătate al Mehedinti în vederea unei eventuale rambursări a costului intervenției. Acest document a fost depus la dosar de către fondul de asigurări de sănătate al Mehedinți în cadrul ședinței publice din 2 aprilie 2012, înainte ca instanța să soluționeze cazul în mod deliberat. Reclamantul nu a primit o copie a acestui document și nu l-a putut contesta. Dreptul intern relevant la art. 95 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că instituțiile medicale private din România trebuie să acorde primul ajutor gratuit pacienților ale căror funcții vitale sunt în pericol până când transferul lor într-un spital public poate fi efectuat în siguranță. GRIFS 10. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de caracterul inechitabil al procedurii pe care a pronunțat-o împotriva fondului public de asigurări de sănătate al Mehedinti, procedură încheiată prin hotărârea definitivă din 2 aprilie 2012. În special, acesta invocă o necunoaștere a principiului contradictoriei, având în vedere faptul că instanța în cauză și-a pronunțat hotărârea pe baza unui document depus la dosar de partea pârâtă în cursul ultimei audieri publice, document care nu i-a fost comunicat și pe care nu l-a putut contesta, prin urmare, 11. Invocând art. 2 din Convenție, acesta a declarat, de asemenea, o încălcare a dreptului său la viață din cauza modului în care tribunalul departamental din Mehedinti a interpretat și aplicat elementele de probă și legea națională aplicabilă pentru a concluziona că statul nu era obligat să ramburseze operațiunea care i-a salvat viața. Contestația privind drepturile și obligațiile de natură civilă ale reclamantului a fost ascultată în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție? În special, principiul contradictoriei a fost respectat în cazul de față, având în vedere faptul că reclamantul a luat cunoștință și a discutat documentul datat 30 martie 2012 care a fost emis de medicul T. de la spitalul public din Drobeta Turnu Severin și care a fost depus la dosarul tribunalului departamental din Mehedinți de către fondul de asigurări de sănătate al aceluiași oraș în timpul procesului public din 2 aprilie 2012
Requête n
o
43775/12
Șerban BITEȘ
contre la Roumanie
introduite le 15 juin 2012
1.
Le requérant, M. Șerban Biteș, est un ressortissant roumain né en 1956 et résidant à Drobeta Turnu Severin.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 9 octobre 2010, le requérant fut transporté en urgence à l’hôpital public de Drobeta Turnu Severin à la suite d’un infarctus aigu du myocarde. Il y fut traité gratuitement et put sortir de l’hôpital le 13 octobre 2010. Accusant par la suite de fortes douleurs au niveau du thorax, il retourna à l’hôpital. Le médecin T. le consulta et, estimant que sa vie était en danger en raison de la détérioration, en proportion de 90%, de son aorte, lui conseilla de subir d’urgence une intervention chirurgicale pour se voir implanter une prothèse. Selon le requérant, le médecin T. aurait précisé que, vu l’urgence de la situation, une telle intervention chirurgicale ne pouvait être effectuée dans aucun des hôpitaux publics de Roumanie et lui conseilla de s’adresser à la clinique privée C. de Timișoara.
4.
Le requérant se renseigna auprès de la caisse départementale d’assurances pour la santé de Mehedinți, une autorité publique qui gère, au niveau départemental, le fonds national unique mis en place par le Gouvernement roumain pour assurer la protection de la santé de la population (ci-après «
le fonds national
»)
.
Un fonctionnaire de la caisse en question lui indiqua que, pour bénéficier du remboursement du coût de cette opération, il devait payer rétroactivement ses contributions au fonds national pour l’ensemble de l’année 2010. Le requérant s’y conforma.
5.
Le 29 octobre 2010, le requérant fut examiné par le médecin S. de la clinique C. de Timisoara, qui confirma qu’une intervention chirurgicale était nécessaire de toute urgence pour lui sauver la vie. Il procéda ensuite, avec l’accord du requérant, à l’opération en cause, en lui implantant une prothèse au niveau de l’aorte. Le requérant dût payer 5
863 de lei (soit l’équivalent d’environ 1
400 euros) à la clinique C. pour cette intervention. Ne disposant pas de cet argent, il l’emprunta auprès de ses voisins.
6.
Le 11
juillet 2011, le requérant assigna en justice la caisse d’assurances de santé Mehedinți à la suite de son refus de lui rembourser le prix qu’il avait payé pour l’intervention chirurgicale qu’il avait subie à la clinique C. En effet, la caisse d’assurances de santé en question avait refusé de rembourser au requérant le coût de son intervention au motif que la clinique privée C. ne faisait pas partie des établissements médicaux avec lesquels elle avait conclu des partenariats, ce qui lui aurait permis de rembourser le coût de l’opération en cause.
7.
Par un jugement du 7 décembre 2011, le tribunal de première instance de Drobeta Turnu Severin fit droit à la demande du requérant et condamna la caisse publique d’assurances de santé de Mehedinți de lui rembourser le prix qu’il avait payé pour l’intervention chirurgicale qu’il avait subie à la clinique C. S’appuyant sur l’article 94 de la loi n
o
95 du 14 avril 2006 sur la réforme dans le domaine de la santé et citant en outre la jurisprudence de la Cour sur le terrain de l’article 2 de la Convention, le tribunal nota que, s’agissant d’une intervention urgente nécessaire pour sauver la vie du requérant dont les fonctions vitales étaient en danger, l’Etat était tenu de lui rembourser le prix qu’il avait payé pour l’intervention chirurgicale subie à la clinique privée C. puisqu’aucun des établissement médicaux publics n’avait été en mesure de réaliser l’opération en question.
8.
Sur recours de la caisse publique d’assurances de santé de Mehedinți, le tribunal départemental de la même ville rejeta l’action du requérant par un arrêt définitif du 2 avril 2012, au motif que le requérant avait lui-même choisi de se faire hospitaliser dans la clinique privée C., tout en sachant qu’il s’agissait d’un établissement privé qui n’avait pas conclu d’accord avec les caisses publiques d’assurances de santé. Le tribunal se fonda sur un document daté du 30 mars 2012 et émanant du médecin T. de l’hôpital public de Drobeta Turnu Severin, qui précisait qu’il avait informé le requérant que la clinique C., où il lui avait conseillé d’effectuer l’opération, était une clinique privée qui n’avait pas conclu d’accord avec la caisse publique d’assurances de santé de Mehedinți en vue d’un éventuel remboursement du coût de l’intervention. Ce document fut versé au dossier par la caisse d’assurances de santé de Mehedinți lors de l’audience publique du 2 avril 2012, avant que le tribunal mette l’affaire en délibéré. Le requérant ne reçut pas une copie de ce document et ne put pas le contester.
B.
Le droit interne pertinent
9.
L’article 95 de la loi n
o
95 du 14 avril 2006 sur la réforme dans le domaine de la santé prévoit que les établissement médicaux privés de Roumanie sont obligés d’accorder gratuitement le premier secours aux patients dont les fonctions vitales sont en danger
jusqu’à ce que leur transfert dans un hôpital public puisse être effectué en toute sécurité.
10.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint du caractère inéquitable de la procédure qu’il a entamée contre la caisse publique d’assurances de santé de Mehedinți, procédure terminée par l’arrêt définitif du 2 avril 2012. Il allègue en particulier une méconnaissance du principe du contradictoire compte tenu du fait que le tribunal en question a rendu son arrêt se fondant sur un document versé au dossier par la partie adverse lors de la dernière audience publique, document qui ne lui a pas été communiqué et qu’il n’a pas pu, dès lors, contester.
11.
Invoquant l’article 2 de la Convention, il allègue en outre une atteinte à son droit à la vie en raison de la manière dont le tribunal départemental de Mehedinți a interprété et appliqué les éléments de preuve et la loi nationale applicable pour conclure que l’Etat n’était pas tenu au remboursement de l’opération qui lui avait sauvé la vie.
La contestation sur les droits et obligations de caractère civil du requérant a
‑
t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, le principe du contradictoire a-t-il été respecté en l’occurrence compte tenu de l’impossibilité alléguée par le requérant de prendre connaissance et de discuter le document daté du 30
mars 2012 qui émanait du médecin T. de l’hôpital public de Drobeta Turnu Severin et qui a été versé au dossier du tribunal départemental de Mehedinți par la caisse d’assurances de santé de la même ville lors de l’audience publique du 2 avril 2012
?