CtEDO 08.10.2012 Auto

JALBĂ v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
08.10.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
JALBĂ v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 43912/10 Laurentiu Emilian JALBĂ împotriva României depusă la 20 iulie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Laurențiu Emilian Jalbă, este un național român, născut în 1978 și trăiește în Galați. El este reprezentat în fața Curții de către dna Rodica Magdalena Jalbă, avocat practicant în Galați. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un funcționar și lucrează pentru Biroul Primarului Galați. La 11 aprilie 2008, un articol a fost publicat în ziarul local Antidotul de către jurnalistul I.G. Titlul articolului scris în scrisori îndrăznețe a fost publicat în ziarul local Antidotul. „Două slyboots din Primarul lui Protejați Maxitaxi Mafia In Galați” (“Doi șmecheri din primărie protejează mafie maxi-taxi din Galați”). O fotografie a reclamantului a fost prezentată sub titlul articolului cu explicația scrisă în litere îndrăznețe „Pentru Jalbă, fraierii depun plângeri repetate fără rezultate” („La Jalbă, fraierii vin degeaba cu jalba-n proțap”) Articolul a început descriind reclamantul ca fost șef al Serviciului de transport al primarului Galați și apoi a continuat să prezinte ca fapte stabilite ale reclamantului și ale succesorului său, în postul de șef al Serviciului de transport al primarului Galați, interferența cu modernizarea serviciului de transport public local din cauza intereselor lor de afaceri private. Acesta a declarat că „tânăra Laurențiu Jalbă poate dovedi oricând că el este o vulpe veche în înșelătorie. El deține mașini care rulează pe rutele maxi-taxi și care aduce sume mari de bani”. După ce a comparat acțiunile reclamantului cu cele ale actorilor care joacă rolul membrilor crimei organizate, acesta a declarat că serviciul local de transport public atașat Consiliului municipal local a încercat mai multe încercări de îmbunătățire a transportului public în oraș, dar că cererile sale de licențe de transport, inclusiv licențele de transport pentru rutele acoperite de maxi-taxe, au fost respinse de către reclamant în ciuda scandalului care a susținut „pentru că acest om, proprietarul unei afaceri maxi-taxi, nu este interesat ca serviciul local de transport public să fie eficace, dar este interesat de el să își completeze conturile bancare, fără ca nimeni să-l țină cont de răspundere”. Având în vedere faptul că articolul încurcat a fost difamat și l-a supus disprețului public, distrugând astfel onoarea, demnitatea, reputația profesională și interferând cu dreptul său la viață privată, reclamantul a depus o acțiune de drept general împotriva jurnalistului I.G. și a cerut 10.000 lei (RON) (aproximativ 2.800 euro (EUR) în prejudiciu moral. El a susținut că jurnalistul a publicat un articol insultant și calumniator împotriva lui acuzând-l fără nicio dovadă și fără a examina în mod corespunzător legislația privind transportul în vigoare în momentul abuzului de putere. El a prezentat dovezi că nici el, nici membrii familiei sale nu dețineau întreprinderi maxi-taxi sau au fost asociați de unul, că nu s-a deschis nicio acțiune disciplinară sau penală împotriva lui pentru presupusele acte de corupție, că agenția de transport locală pe care o gestiona nu a avut nici o prejudecată ca urmare a acțiunilor sale și că niciun terț nu a depus plângeri în ceea ce privește acțiunile sale. În plus, el a susținut că contractul de licențe de transport acordat agenției locale de transport semnate în 2005 ar putea fi modificat în conformitate cu legislația privind transporturile în vigoare la momentul respectiv numai după cinci ani și, prin urmare, nu ar fi putut fi acordate alte licențe înainte de data respectivă. Prin urmare, el a concluzionat că niciuna dintre declarațiile jurnalistului nu era adevărată. Prin hotărârea din 18 februarie 2009, Curtea de District Galați a permis acțiunea generală a reclamantului în materie de tortură și a ordonat jurnalistului să plătească reclamantului prejudiciile morale pe care le-a solicitat. Acesta a susținut că jurnalistul, acționând neglijent, a făcut declarații calomniare împotriva reclamantului fără nicio dovadă, acuzându-l de acțiuni incompatibile cu statutul său de funcționar și care, dacă ar fi fost adevărat, ar fi supus la consecințe personale și profesionale foarte grave. Libertatea de exprimare jurnalistică nu a fost absolută și a fost limitată de dreptul reclamantului la demnitate, imagine personală și viață privată. jurnalistul nu a efectuat o anchetă preliminară a informațiilor utilizate în articolul său și nu a susținut orice dintre declarațiile sale prin dovezi relevante. jurnalistul a apelat împotriva hotărârii. Într-o dată neespecificată, reclamantul a introdus proceduri penale cu plângeri civile împotriva jurnalistului pentru calomnie. Prin o ordonanță finală din 25 martie 2009 Procurorul Galați a respins plângerea penală a reclamantului împotriva jurnalistului din cauza faptului că dispozițiile Codului penal român privind slender au fost abrogate prin Legea nr. 278/2006. Prin o hotărâre finală din 21 ianuarie 2010, Curtea județului Galați a permis recursul jurnalistului, a anulat hotărârea din 18 februarie 2009 și a respins acțiunea reclamantului. Având în vedere natura subiectului discutat de articolul, nivelul exagerării era tolerabil, iar declarațiile jurnalistului erau hotărâri de valoare care nu trebuiau dovedite. Articolele 998 și 999 din Codul Civil prevăd că orice persoană care a suferit daune poate solicita remediere prin a aduce o acțiune civilă împotriva persoanei care l-au cauzat intenționat sau neglijent. COMPLAINT Considerând în mod expres art. 10 și în fondul articolului 8 din Convenție, reclamantul se plânge că dreptul său la respectarea reputației și demnității sale, inclusiv dreptul său la respectarea vieții private, a fost încălcat prin publicarea articolului 11 aprilie 2008 și deoarece instanța internă și-a respins plângerea în acest sens, în special în ceea ce privește acțiunea sa generală în lege, fără a obține un echilibru adecvat între interesele opozite în joc. Întrebarea părților a existat o ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața sa privată și, mai precis, cu dreptul său la o bună reputație, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, din cauza publicării articolului 11 aprilie 2008 și a respingerii acțiunilor sale în acest sens ale legii sale generale? În caz afirmativ, această interferență a fost necesară în conformitate cu legea în ceea ce privește art. 8 § 2?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă