Cererea nr. 43912/10 Laurentiu Emilian JALBĂ împotriva României depusă la 20 iulie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Laurențiu Emilian Jalbă, este un național român, născut în 1978 și trăiește în Galați. El este reprezentat în fața Curții de către dna Rodica Magdalena Jalbă, avocat practicant în Galați. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un funcționar și lucrează pentru Biroul Primarului Galați. La 11 aprilie 2008, un articol a fost publicat în ziarul local Antidotul de către jurnalistul I.G. Titlul articolului scris în scrisori îndrăznețe a fost publicat în ziarul local Antidotul. „Două slyboots din Primarul lui Protejați Maxitaxi Mafia In Galați” (“Doi șmecheri din primărie protejează mafie maxi-taxi din Galați”). O fotografie a reclamantului a fost prezentată sub titlul articolului cu explicația scrisă în litere îndrăznețe „Pentru Jalbă, fraierii depun plângeri repetate fără rezultate” („La Jalbă, fraierii vin degeaba cu jalba-n proțap”) Articolul a început descriind reclamantul ca fost șef al Serviciului de transport al primarului Galați și apoi a continuat să prezinte ca fapte stabilite ale reclamantului și ale succesorului său, în postul de șef al Serviciului de transport al primarului Galați, interferența cu modernizarea serviciului de transport public local din cauza intereselor lor de afaceri private. Acesta a declarat că „tânăra Laurențiu Jalbă poate dovedi oricând că el este o vulpe veche în înșelătorie. El deține mașini care rulează pe rutele maxi-taxi și care aduce sume mari de bani”. După ce a comparat acțiunile reclamantului cu cele ale actorilor care joacă rolul membrilor crimei organizate, acesta a declarat că serviciul local de transport public atașat Consiliului municipal local a încercat mai multe încercări de îmbunătățire a transportului public în oraș, dar că cererile sale de licențe de transport, inclusiv licențele de transport pentru rutele acoperite de maxi-taxe, au fost respinse de către reclamant în ciuda scandalului care a susținut „pentru că acest om, proprietarul unei afaceri maxi-taxi, nu este interesat ca serviciul local de transport public să fie eficace, dar este interesat de el să își completeze conturile bancare, fără ca nimeni să-l țină cont de răspundere”. Având în vedere faptul că articolul încurcat a fost difamat și l-a supus disprețului public, distrugând astfel onoarea, demnitatea, reputația profesională și interferând cu dreptul său la viață privată, reclamantul a depus o acțiune de drept general împotriva jurnalistului I.G. și a cerut 10.000 lei (RON) (aproximativ 2.800 euro (EUR) în prejudiciu moral. El a susținut că jurnalistul a publicat un articol insultant și calumniator împotriva lui acuzând-l fără nicio dovadă și fără a examina în mod corespunzător legislația privind transportul în vigoare în momentul abuzului de putere. El a prezentat dovezi că nici el, nici membrii familiei sale nu dețineau întreprinderi maxi-taxi sau au fost asociați de unul, că nu s-a deschis nicio acțiune disciplinară sau penală împotriva lui pentru presupusele acte de corupție, că agenția de transport locală pe care o gestiona nu a avut nici o prejudecată ca urmare a acțiunilor sale și că niciun terț nu a depus plângeri în ceea ce privește acțiunile sale. În plus, el a susținut că contractul de licențe de transport acordat agenției locale de transport semnate în 2005 ar putea fi modificat în conformitate cu legislația privind transporturile în vigoare la momentul respectiv numai după cinci ani și, prin urmare, nu ar fi putut fi acordate alte licențe înainte de data respectivă. Prin urmare, el a concluzionat că niciuna dintre declarațiile jurnalistului nu era adevărată. Prin hotărârea din 18 februarie 2009, Curtea de District Galați a permis acțiunea generală a reclamantului în materie de tortură și a ordonat jurnalistului să plătească reclamantului prejudiciile morale pe care le-a solicitat. Acesta a susținut că jurnalistul, acționând neglijent, a făcut declarații calomniare împotriva reclamantului fără nicio dovadă, acuzându-l de acțiuni incompatibile cu statutul său de funcționar și care, dacă ar fi fost adevărat, ar fi supus la consecințe personale și profesionale foarte grave. Libertatea de exprimare jurnalistică nu a fost absolută și a fost limitată de dreptul reclamantului la demnitate, imagine personală și viață privată. jurnalistul nu a efectuat o anchetă preliminară a informațiilor utilizate în articolul său și nu a susținut orice dintre declarațiile sale prin dovezi relevante. jurnalistul a apelat împotriva hotărârii. Într-o dată neespecificată, reclamantul a introdus proceduri penale cu plângeri civile împotriva jurnalistului pentru calomnie. Prin o ordonanță finală din 25 martie 2009 Procurorul Galați a respins plângerea penală a reclamantului împotriva jurnalistului din cauza faptului că dispozițiile Codului penal român privind slender au fost abrogate prin Legea nr. 278/2006. Prin o hotărâre finală din 21 ianuarie 2010, Curtea județului Galați a permis recursul jurnalistului, a anulat hotărârea din 18 februarie 2009 și a respins acțiunea reclamantului. Având în vedere natura subiectului discutat de articolul, nivelul exagerării era tolerabil, iar declarațiile jurnalistului erau hotărâri de valoare care nu trebuiau dovedite. Articolele 998 și 999 din Codul Civil prevăd că orice persoană care a suferit daune poate solicita remediere prin a aduce o acțiune civilă împotriva persoanei care l-au cauzat intenționat sau neglijent. COMPLAINT Considerând în mod expres art. 10 și în fondul articolului 8 din Convenție, reclamantul se plânge că dreptul său la respectarea reputației și demnității sale, inclusiv dreptul său la respectarea vieții private, a fost încălcat prin publicarea articolului 11 aprilie 2008 și deoarece instanța internă și-a respins plângerea în acest sens, în special în ceea ce privește acțiunea sa generală în lege, fără a obține un echilibru adecvat între interesele opozite în joc. Întrebarea părților a existat o ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața sa privată și, mai precis, cu dreptul său la o bună reputație, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, din cauza publicării articolului 11 aprilie 2008 și a respingerii acțiunilor sale în acest sens ale legii sale generale? În caz afirmativ, această interferență a fost necesară în conformitate cu legea în ceea ce privește art. 8 § 2?
Application no. 43912/10
Laurentiu Emilian JALBĂ
against Romania
lodged on 20 July 2010
The applicant, Mr Laurențiu Emilian Jalbă, is a Romanian national, who was born in 1978 and lives in Galați. He is represented before the Court by Ms Rodica Magdalena Jalbă, a lawyer practising in Galați.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant is a civil servant and works for the Galați Mayor’s Office. On 11 April 2008 an article was published in the local newspaper
Antidotul
by the journalist I.G. The title of the article written in bold letters was
“Two Slyboots From The Mayor’s Office Protect The Maxitaxi Mafia In Galați”(“Doi șmecheri din primărie protejează mafia maxi-taxi din Galați”).
A photograph of the applicant was shown under the title of the article with the explanation written in bold letters
“To Jalbă, the suckers lodge repeated complaints without any results” (“La Jalbă, fraierii vin degeaba cu jalba-n proțap”)
.
The article started by describing the applicant as the former head of the Galați Mayor’s Office Transport Service and then it continued to present as established facts the applicant’s and his successor’s, in the post of head of the Galați Mayor’s Office Transport Service, interference with the modernization of the local public transport service on account of their private business interests. It stated that “the young Laurențiu Jalbă can prove anytime that he is an old fox in cheating. He owns cars that run on the maxi-taxi routes and that bring in large sums of money”. After it compared the applicant’s actions with those of actors playing roles of members of organised crime, it stated that the local public transport service attached to the local Town Council had made several attempts to improve the public transport in the city but that its requests for transport licences, including transport licences for the routes covered by the maxi-taxies, had been rejected by the applicant in spite of the scandal that ensued “because this fellow, owner of a maxi-taxi business, is not interested for the local public transport service to be effective, but is interested in him filling up his bank accounts, without anyone holding him accountable”.
Considering that the impugned article had been defamatory and had subjected him to public contempt, thereby destroying his honour, dignity, professional reputation and interfering with his right to private life, the applicant lodged a general tort law action against the journalist I.G. and asked for 10,000 lei (RON) (approximately 2,800 euros (EUR)) in non
‑
pecuniary damage. He argued that the journalist had published an insulting and slandering article against him accusing him without any proof and without properly examining the transport legislation in force at the time of abuse of power. He submitted evidence that neither him nor his family members owned any maxi-taxi businesses or were associates of one, that no disciplinary or criminal action had been opened against him for alleged acts of corruption, that the local transport agency he was managing had not suffered any prejudice as a result of his actions and that no third parties lodged complaints in respect of his actions. In addition, he submitted that the contract for transport licences awarded to the local transport agency that was signed in 2005 could be amended according to the transport legislation in force at the time only after five years and therefore no other licences could have been awarded prior to that date. Consequently, he concluded that none of the journalist’s statements were true.
By a judgment of 18 February 2009 the Galați District Court allowed the applicant’s general tort law action and ordered the journalist to pay the applicant the non-pecuniary damage he had requested. It held that the journalist, acting negligently, had made slanderous statements against the applicant without any proof, accusing him of actions incompatible with his status as a civil servant and which, if proven to be true, would have subjected him to very serious personal and professional consequences. The journalistic freedom of expression was not absolute and was limited by the applicant’s right to dignity, personal image and private life. The journalist failed to carry out a preliminary investigation of the information used in his article and failed to support any of his statements by relevant evidence. The journalist appealed against the judgment.
On an unspecified date the applicant brought criminal proceedings with civil claims against the journalist for slander.
By a final order of 25 March 2009 the Galați Prosecutor Office dismissed the applicant’s criminal complaint against the journalist on the ground that the Romanian Criminal Code provisions concerning slender had been repealed by Law no. 278/2006. The applicant did not appeal the order before domestic courts.
By a final judgment of 21 January 2010 the Galați County Court allowed the journalist’s appeal, quashed the judgment of 18 February 2009 and dismissed the applicant’s action. It held that the article concerned an issue of public interest, in particular the management of public funds in respect of transport licences that justified the article being published. Given the nature of the subject discussed by the article the level of exaggeration was tolerable and the journalist’s statements were value judgments that did not need to be proved.
B.
Relevant domestic law
Articles 998 and 999 of the Civil Code provide that any person who has suffered damage can seek redress by bringing a civil action against the person who has intentionally or negligently caused it.
Relying expressly on Article 10 and in substance on Article 8 of the Convention, the applicant complains that his right to respect for his reputation and dignity, including his right to respect for private life, has been breached by the publication of the article of 11 April 2008, and because the domestic courts dismissed his complaint in this regard, in particular his general tort law action, without striking a proper balance between the opposing interests at stake.
1.
Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private life and, more specifically, with his right to a good reputation, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention on account of the publishing of the article of 11 April 2008 and the rejection of his general tort law action in this respect?
2.
If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2?