CtEDO 16.12.2014 Auto

E.B. v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
16.12.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
E.B. v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 16 decembrie 2014 SECȚIUNE TERZĂ Cererea nr. 49089/10 E. B. împotriva României depusă la 11 august 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, E. B., este un național român, născut în 1973 și locuiește în satul Mica ( județul Mureș). Ea este reprezentată în fața Curții de către C. Schwab, un avocat care practică în Târgu Mureș. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În jurul ora 19:00, reclamantul mergea pe drum spre casă de la satul Bahna (de județul Mureș), unde a ajutat soțul ei toată ziua în câmpuri. În apropierea satului Căpâlna, a fost abordată de un individ necunoscut, care a fost identificat mai târziu ca T.F.S., care a început să meargă alături de ea și care a încercat fără succes să se implice într-o conversație. La un moment dat, ei au întâlnit doi oameni. Unul dintre ei, pe care reclamantul știa prin vedere ca I.L., a oprit T.F.S., și l-a întrebat dacă voia să-l însoțească pentru a finaliza o tranzacție peste un cal. T.F.S. i-a răspuns că se va alătura mai târziu. După ce cei doi oameni au plecat, T.F.S. a continuat să meargă alături de solicitant. În cele din urmă, el a oferit reclamantului bani și un telefon mobil dacă ea a acceptat să facă sex oral cu el. Ea a refuzat să spună că ea nu este “un fel de persoană” și a adăugat că ea a avut un om acasă. T.F.S. A continuat să o urmărească și, așa cum reclamantul îi spunea că își pierde timpul, deoarece ea nu va accepta propunerea, el a luat-o de brațul drept și de gât și a târât-o la un cimitir din apropiere. Reclamantul a afirmat că a fost amenințată de T.F.S. să se supună, altfel, el ar folosi cuțitul pe care îl avea în posesie. El i-a spus să se dezbrace și să se culce pe iarbă. În starea de șoc, reclamantul a ascultat. T.F.S. a mușcat-o pe partea inferioară a stomacului și a violat-o. Apoi a continuat să se masturbeze peste solicitant. După ce a terminat, el a amenințat-o din nou că dacă ea ar spune cuiva despre incidentul el ar căuta și ar căuta răzbunare. Reclamantul s-a dus direct la secția de poliție. În apropiere, ea s-a întâlnit cu un anumit I.S., care era proprietara unui ofițer de poliție locală. Reclamantul a spus I.S. că a fost violată de o persoană care purta haine negre. I.S. a sfătuit reclamantul să nu spună nimănui despre ce s-a întâmplat, deoarece ea ar fi făcut un prost din sine în fața întregului sat, deoarece ea nu a avut martori. Cu toate acestea, reclamantul a bătut pe fereastra secției de poliție. După ce nimeni nu a răspuns, ea a plecat acasă și a dus. Mai târziu în seara aceea ea a vorbit cu mama ei și cu un prieten, A.B., le explicat ce s-a întâmplat. Ziua următoare, când soțul ei a venit acasă din câmpul în care el a petrecut noaptea, i-a spus ce s-a întâmplat. Apoi a depus o plângere criminală. Plaga penală și ancheta La 21 mai 2008 dimineața reclamantul a depus o plângere penală la poliția locală. Ea a subliniat că a fost forțată și amenințată cu un cuțit pentru a avea relații sexuale. Ea a plâns că ea se tem că agresorul ar fi putut să-i dea o infecție venerică, deoarece ea a observat puncte albastre pe penisul său. De asemenea, ea a prezentat un certificat medical care indică că suferă de oligofrenie (oligofrenie gradul I În aceeași zi poliția interogat I.L. și T.F.S. I.L. a confirmat că a văzut reclamantul cu o zi înainte, și că el nu a observat nimic special în comportamentul ei. Martorul a furnizat, de asemenea, numele acuzatului, T.F.S. T.F.S. a admis că a făcut o propunere pentru relații sexuale reclamantului, dar a susținut că răspunsul reclamantului a fost că ea a fost teamă că soțul ei va afla. T.F.S. a indicat că actul a avut loc pe marginea drumului, dar a susținut că a fost consensual. După ce a verificat dosarul penal al lui T.F.S., poliția a aflat că el a fost condamnat anterior pentru violul unui minor. La 22 mai 2008, reclamantul a mers la Institutul Târgu-Mureș de Medicină Forensică ( Institutul de Medicina Legala ) pentru examinare. Examinarea a concluzionat că reclamantul a avut două vânătăi pe brațul drept în conformitate cu o comprimare între două suprafețe dure ( mecanism de comparare intre doua planuri dur ), care a dus la invaliditate temporară de 2-3 zile. De asemenea, a declarat că reclamantul nu a avut nici o leziune, „specific în cazurile de viol”, la nivelul zonei ei genitale. De asemenea, reclamantul a avut un test de sânge efectuat în căutarea unei posibile transmisii de sifilis. Reclamantul a susținut că rezultatul acestui test s-a dovedit pozitiv. La 9 iulie 2008, poliția a interogat I.S., care a confirmat că a văzut reclamantul sosind la secția de poliție la 20 mai 2008, pentru a depune o plângere pentru viol și că a văzut reclamantul plecând, în timp ce secția de poliție a fost închisă. Reclamantul susține că în timpul anchetei, poliția nu a informat-o, după cum prevede Legea nr. 211 din 27 mai 2004, care a avut dreptul de a vedea un consilier psihologic sau de a avea dreptul de a avea asistență juridică în ceea ce privește plângerea ei penală și de a obține prejudiciu moral. Ea susține în continuare că nu i-au furnizat informații detaliate cu privire la drepturile sale procedurale ca victimă. Deciziile procurorilor La 21 ianuarie 2009, procurorul Târnăveni atașat Tribunalului de Primă Instanță Târnăveni a hotărât să nu înceapă procedura penală în conformitate cu art. 10 § 1 d) din Codul de Procedință Penală, se bazează pe următoarele elemente: I.L. a mărturisit că nu a observat nimic neobișnuit atunci când a întâlnit reclamantul și T.F.S. la 20 mai, înainte de relații sexuale; reclamantul nu a cerut ajutor, deși, înainte de relații sexuale, ea și T.F.S. trebuie să fi trecut în fața unei benzinări pe drum spre sat; examinarea medicală nu a dezvăluit nici o leziune în zona genitală; deși examinarea medicală a dezvăluit vânătăi pe brațul drept al reclamantului, nu a fost furnizat nici o indicație privind atunci când au fost cauzate. La 22 februarie 2009, reclamantul a contestat decizia procurorului la Procurorul atașat Curții de District Târnăveni. A reiterat că T.F.S. a amenințat-o cu un cuțit și de aceea a respectat ordinele sale de dezbracare. În plus, a susținut că a fost sfătuită de poliție să-și retragă plângerea penală. Ea a reamintit că a atașat la plângere un certificat medical care indică că suferă de oligofrenie și de depresie. La 24 februarie 2009, procurorul atașat Curții de District Târnăveni a respins contestația reclamantului, după ce a constatat că dovezile disponibile nu sugerează că forța fizică a fost utilizată de T.F.S. pentru a avea o relație sexuală cu reclamantul. Procurorul s-a bazat în primul rând pe faptul că I.L. nu a observat nimic neobișnuit la reclamant sau T.F.S. atunci când le-a întâlnit, și în al doilea rând pe absența prejudiciului în zona genitală a reclamantului. La 20 martie 2009, reclamantul, reprezentat de soțul ei, a apelat la Tribunalul de District Târnăveni. În concluziile sale, ea a subliniat că T.F.S. a recunoscut că a folosit forța. Ea a afirmat, în special, că, în timpul re-actării scenei, atunci când a arătat ofițerului de poliție cum T.F.S. a prins-o de gât, aceasta a declarat furios că el nu a luat-o „atât de tare”. Reclamantul a declarat că T.F.S. Ea s-a plâns în continuare că a fost sfătuită de poliție să își retragă plângerea pentru că nu avea martori și pentru că „ea cerea“ și, în orice caz, „a făcut binele ei”. Deciziile instanțelor interne La 6 mai 2009, Curtea de District Târnăveni a permis apelul reclamantului și a trimis dosarul înapoi la urmărire penală în vederea deschiderii procedurilor penale împotriva T.F.S. Curtea a constatat că concluzia procurorului în sensul că actul sexual a fost consensual nu a fost suportat de dovezi. De asemenea, a constatat că lipsa de referință în certificatul forense până la data rănirii reclamantului ar fi trebuit să conducă procurorul la investigații suplimentare pentru a remedia această omisiune. Curtea a afirmat, de asemenea, că absența prejudiciului în zona genitală a reclamantului este în conformitate cu afirmația de amenințăre. În cele din urmă, Curtea a criticat faptul că procurorul nu a luat în considerare faptul că leziunile asupra brațului reclamantului erau conforme cu o înjunghiere puternică. Curtea a ordonat, de asemenea, procurorului să treacă la următoarele acte: solicită un examen psihiatric pentru a determina dacă, având în vedere diagnosticul reclamantului de oligofrenie, ea a fost în măsură să reacționeze sau să se bată în urmă; reinterogarea I.S. pentru a clarifica starea fizică a reclamantului atunci când acesta din urmă a întâlnit martorul; o confruntare între reclamant și T.F.S. în vederea clarificării contradicțiilor în mărturiile lor; și o evaluare socio-morală a reclamantului pentru a stabili comportamentul ei în societate și nivelul de credibilitate în comunitate. În cele din urmă, Curtea a recomandat procurorului să țină seama de faptul că T.F.S. a fost condamnat anterior din cauza violului. La 15 octombrie 2009, procurorul atașat Tribunalului de Primă Instanță din Târnăveni a depus un recurs împotriva hotărârii instanței din 6 mai 2009, având în vedere faptul că dovada pe care o solicitase Curtea de District era irelevantă. În special, el a subliniat că el este singurul care are dreptul de a decide dacă să deschidă sau nu proceduri penale și că, în acest caz, refuzul său de a deschide proceduri penale a fost bazat pe art. 10 § 1 d) din Codul penal român, având în vedere lipsa de forță, ca element care definește violul, asupra victimei. El a susținut, de asemenea, că autoritățile nu au nici o obligație de a certifica starea mentală a reclamantului sau comportamentul său socio-moral. În cele din urmă, procurorul a considerat că nici reinterogarea I.S., nici o confruntare între reclamant și T.F.S. au fost necesare. La 11 februarie 2010 județul Tribunal a constatat pentru urmărire penală. Avocatul, numit la cererea soțului reclamantului. Curtea a declarat, în special, că nu este necesar să reinterogheze S.I., deoarece în prima sa declarație ea nu a indicat că a văzut reclamantul într-o stare de disconfort, mărturisind-o că a fost violată. Curtea a constatat, de asemenea, că examinarea legistică nu susține acuzațiile reclamantului, deoarece, pe de o parte, nu a dezvăluit leziuni asupra zonei genitale și, pe de altă parte, nu au fost dateate cele două leziuni ale brațului reclamantului. În cele din urmă, aceasta a considerat atât efectuarea unei evaluări psihice, cât și confruntarea dintre reclamant și T.F.S nu sunt necesare, și a considerat că o evaluare socio-morală este irelevantă. Legea internă relevantă și practică Codul penal art. 197 din Codul Penal în vigoare la momentul evenimentelor până la 1 februarie 2014 a definit violul ca fiind: „ Orice act sexual, de orice natură, cu o persoană de alt sex sau de același sex care a fost obligată sau prin profitul imposibilității sale de a se apăra sau de a-și exprima voința” art. 218 din Codul Penal în vigoare începând cu 1 februarie 2014 definește violul ca: „act sexual sexual, oral sau anal cu o persoană care a fost obligată, pus în stare de imposibilitate de a-l apăra sau de a-și exprima voința sau prin profitul unui astfel de stat” Codul de procedură penală Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală în vigoare în momentul în care faptele au avut loc se citește după cum urmează: art. 10 „(1) Procedura penală nu poate fi instituită și, dacă este instituită, nu poate fi continuată dacă (a) actul nu a fost comis deloc; (...) (c) actul nu a fost comis de către inculpat; (d) actul nu are un element care constituie actul penal; ...” Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind protecția victimelor actelor penale Legea nr. 211 din 27 mai 2004, a intrat în vigoare la 4 iunie 2004, prevede că victimele violului au dreptul, printre altele , să primească informații complete privind toate drepturile lor de procedură (art. 4 e), consiliere psihologică gratuită (art. 8) și asistență juridică (art. 14), precum și compensarea financiară din partea statului (articolul) 21. Conform art. 23 din Lege, se poate obține o compensație numai dacă o plângere penală este depusă de victimă în termen de 60 de ani. art. 24 prevede că, în cazul în care autorul este cunoscut și în cazul în care procurorul nu a instituit proceduri penale care se bazează pe art. 10 § 1 d), compensarea poate fi conștientă dacă victima a făcut o astfel de cerere în termen de un an de la data deciziei procurorului. „Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se ocupa de propriile interese, datorită alienării sau retardului mental ( debilitate mintala ), este pusă sub tutorizare juridică.” COMPLAINTĂ Reclamantul afirmă încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza anchetei ineficace privind afirmația ei de viol. Ea consideră că modul în care investigația a fost efectuată a constituit o încălcare a obligației statului de a proteja integritatea fizică și viața privată, având în vedere, în special, vulnerabilitatea sa la o astfel de agresiune, cum ar fi persoana cu handicap mental. În conformitate cu art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge că nu a fost furnizată asistență juridică eficace adecvată (ajutor juridic și informații detaliate privind drepturile sale procedurale) în ceea ce privește plângerea ei de viol, astfel cum prevede Legea nr. 211/2004 privind protecția victimelor actelor penale, asistența care a fost și mai necesară în situația ei a persoanelor cu handicap mental. Întrebarea părților având în vedere obligațiile pozitive ale statelor inherente la articolele 3 și 8 din convenție de a efectua o investigație și o urmărire penală eficace a actelor de viol a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolelor menționate mai sus? În special, abordarea adoptată de procurorii în acest caz, care a pus accentul pe dovada „directivă” a violului, nu este în conformitate cu cerințele inerente obligației pozitive ale statelor de a institui și de a aplica în mod eficient un sistem de drept penal pedepsirea tuturor formelor de viol și abuz sexual (a se vedea M.C. c. Bulgaria nr. 39272/98, §§ 148, 153, CEDO 2003 XII, P.M. c. Bulgaria , nr. 49669/07, § 185, 24 ianuarie 2012)? Guvernul este invitat să prezinte statistici și exemple de cazuri de viol care au fost urmărite în ciuda faptului că victima neconsentită nu s-a opus rezistenței fizice. Guvernul este invitat în continuare să prezinte o copie a dosarului investigației. Reclamantul dispune de un remediu intern eficace în sensul articolului 13 pentru plângerile convenției în temeiul articolelor 3 și 8, având în vedere, printre altele, handicapul ei?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă