SECȚIUNEA I Cererea nr. 40547/10 TECHNIKI OLYMPIAKI A.E. împotriva Greciei introdusă la 23 iunie 2010 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, Techniki Olympiaki A.E., este o societate pe acțiuni greacă cu sediul la Atena. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul I. Kstistakis, avocat în baroul din Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: Recurenta este o societate de construcții imobiliare. La 20 mai 1986, aceasta sesizează instanța administrativă din Salonic cu privire la o acțiune în anulare a unui act administrativ referitor la plata sa pentru lucrări efectuate asupra sistemului de evacuare din orașul Salonic. Lacul cauzei a avut loc la 8 iunie 1988. La 29 iulie 1988, Curtea Administrativă din Acțiune a respins recursul (hotărârea nr. 132/1988). La 23 noiembrie 1988, societatea reclamantă s-a ocupat de casare. La 22 ianuarie 1996, Consiliul a respins recursul din motive de formă (hotărârea nr. 286/1996). La 8 mai 1996, recurenta s-a ocupat din nou de casarea în fața Consiliului de Stat. După 25 de amânări din oficiu, la 11 octombrie 2010, a avut loc o ședință la 6 februarie 2012, Consiliul de Stat a respins recursul în casare (hotărârea nr. 451/2012). Din dosar reiese că, până în prezent, hotărârea nu a fost pusă la îndoială și certificată în conformitate. Dreptul intern relevant Legea nr 4055/2012 Legea nr 4055/2012 a intrat în vigoare la 2 aprilie 2012. Procesul echitabil și durata sa rezonabilă Raportul explicativ al legii face trimiteri extensive la jurisprudența Curții cu privire la durata procedurilor judiciare. În special, raportul arată că durata excesivă a procedurilor este principala sursă de constatare a încălcării Convenției în jurisprudența Curții. Acesta susține că o procedură judiciară care se referă la un termen excesiv poate submina, de asemenea, exercitarea efectivă a dreptului de acces la un tribunal. Prin relevarea jurisprudenței Curții cu privire la noțiunea de "acțiune efectivă" , 21 decembrie 2010), raportul explicativ indică motivele pentru care era necesar să se introducă în dreptul intern o cale de atac care să permită despăgubirea justițiabilului pentru întârzieri nejustificate în desfășurarea unei proceduri administrative. În afară de obiectivul de eficientizare a funcționării justiției administrative, raportul menționează sumele importante pe care statul grec le-a plătit justițiabililor ca urmare a hotărârilor pronunțate de Curte care au încheiat încălcarea art. 6 alin. În raport se afirmă că obiectul legislatorului era introducerea unei căi de atac în conformitate cu standardele jurisprudenței Curții, asigurând în același timp eficiența acțiunii menționate și lipsa supraîncărcării instanțelor competente. Prin urmare, se constată că cererea de compensare nu poate fi depusă decât după încheierea fiecărui grad de jurisdicție și nu într-o etapă anterioară a procedurii. Raportul explicativ afirmă că nu este rezonabil să se solicite închiderea fiecărui grad de jurisdicție pentru a introduce cererea de despăgubire și, astfel, să se evite exercitarea unor căi de atac inutile și redundante în momentul în care, după încheierea sa, justițiabilul își păstrează dreptul de a se plânge de orice etapă a procedurii care face parte din fiecare grad de jurisdicție, chiar și cele care au condus la o decizie înainte de a spune dreptul. În plus, cererea trebuie semnată de un avocat pentru a garanta că aspectele de fapt și de drept sunt raportate în mod optim, astfel încât să accelereze examinarea. Același scop este îndeplinit de faptul că cererea este examinată obligatoriu chiar dacă statul omite să prezinte observații la instanța competentă. În plus, este prevăzut un termen scurt de două luni pentru publicarea deciziei. Raportul explicativ arată, de asemenea, că criteriile, în cazul cărora se constată eventuala depășire a termenului rezonabil și se calculează dreptul la plata acestuia, sunt cele elaborate de jurisprudența relevantă a Curții. În cele din urmă, acțiunea preventivă de accelerare a procedurii vizează, de asemenea, armonizarea ordinii juridice interne cu jurisprudența Curții. Pentru a asigura eficiența acțiunii menționate și pentru a evita supraîncărcarea instanțelor, raportul afirmă că legiuitorul a optat pentru introducerea unei perioade de tranziție de cinci ani, în cursul căreia stabilirea în instanță în 24 de luni de la introducerea acțiunilor nu poate decât o parte din cauzele înscrise în rolul fiecărei zile. Articolele relevante din Legea nr. 4055/2012 dispun de Secțiunea D Satisfacția echitabilă a părților, din cauza termenului excesiv pentru procedurile administrative și solicită accelerarea articolului 53 Cei care pot solicita o satisfacție echitabilă Oricine dintre părți, cu excepția statului și a persoanelor juridice care constituie organisme guvernamentale în sensul articolului 34 din Convenția europeană a drepturilor omului, care au participat la un proces administrativ, poate solicita o satisfacție echitabilă, susținând că procedura în cauză este prelungită în mod nejustificat și, în special, a depășit termenul rezonabil necesar pentru examinarea chestiunilor de fapt și de drept care au apărut în timpul procesului. Cererea este îndreptată împotriva statului grec reprezentat de ministrul de finanțe. art. 54Õ competența pentru examinarea unei cereri de satisfacție echitabilă în ceea ce privește termenul excesiv al unei proceduri este repartizată după cum urmează în ceea ce privește Consiliul de Stat, este acordată unui consilier sau unui șef al cererilor, în ceea ce privește procedurile administrative de recurs, se acordă unui președinte al Tribunalului de apel din cadrul instanței care a adoptat hotărârea în cauză, în ceea ce privește instanțele administrative, aceasta se acordă unui președinte al unei instanțe administrative care își are sediul în cadrul instanței care a adoptat hotărârea în cauză. La începutul fiecărui an judiciar, președinții camerelor Consiliului de Stat stabilesc zilele în care se solicită o satisfacție echitabilă și desemnează consilierii și stagiarii competenți ai conferințelor. Aceeași obligație revine și președintelui componenței a trei membri, precum și judecătorului care conduce instanța de judecată sau instanța administrativă. art. 55 Cerere Orice cerere se depune separat în fața fiecărui grad de jurisdicție și se exercită în termen de șase luni de la publicarea deciziei definitive a instanței în fața căreia, în opinia reclamantului, termenul procedurii a fost excesiv. Reclamantul nu poate solicita o satisfacție echitabilă pentru depășirea termenului rezonabil al unei proceduri care a avut loc în fața unui grad de jurisdicție precedent în momentul sesizării unei instanțe superioare a unei cereri de satisfacție echitabilă pentru durata acestei din urmă proceduri. Cererea, însoțită de elementele menționate la art. 56 alineatul (3) din prezenta lege, se depune la grefa instanței care a adoptat decizia în cauză și include numele și adresa reclamantului, data, semnătura, adresa de e-mail sau numărul de telefon sau de fax al reclamantului sau al reprezentantului acestuia. Cererea este notificată, la inițiativa reclamantului, Consiliului juridic din la . În cazul în care o altă acțiune a fost deja formulată împotriva deciziei atacate și dosarul cauzei a fost transmis unei alte instanțe, acesta transmite copii ale actelor de procedură instanței în fața căreia se află în curs cererea de satisfacție echitabilă. Cererea este semnată de un avocat, al cărui mandat de reprezentare este reglementat în conformitate cu dispozițiile relevante din Decretul prezidențial nr. 18/1989 și din Codul de procedură administrativă. Timbrele fiscale pentru depunerea cererii se ridică la 200 de euro. Această sumă poate fi ajustată în temeiul unei decizii comune a miniștrilor de Justiție, Transparență și Drepturile de lacună și Finanțe. Cererea este respinsă ca inadmisibilă dacă timbrul fiscal nu este plătit în termenul prevăzut la primul alineat al articolului următor. art. 56 Procedura În cazul în care cererea este depusă la Consiliu, președintele formațiunii de cameră care a adoptat decizia în procesul în cauză, a cărui lungime este motivul cererii de satisfacție echitabilă, ia actul de desemnare a unui consilier sau a unui mentor de cuvânt în vederea examinării sale. Prin acest act, care este comunicat reprezentantului reclamantului și ministrului de finanțe, se stabilește ziua în care a fost pronunțată cauza, care nu trebuie să depășească o perioadă de cinci luni după depunerea cererii. Lac este examinat chiar și în cazul în care administrația nu a transmis elementele menționate anterior instanței competente. În cazul în care cererea este formulată în fața instanței administrative de apel sau a instanței administrative, președintele componenței a trei membri ai instanței sau judecătorul care este șeful instanței care a adoptat hotărârea într-o procedură a cărei durată face obiectul cererii de satisfacție echitabilă desemnează prin actul lor un președinte al Curții administrative sau, respectiv, un președinte al unei instanțe administrative în vederea examinării acesteia. Pentru restul se aplică alineatul precedent. Reclamantul citează în cererea sa instanța în fața căreia procedura în cauză ar fi suferit o întârziere excesivă, menționează amânarea de la bun început a părților sau a instanței, descrie aspectele de fapt sau de drept care au apărut și se pronunță, de asemenea, asupra complexității cauzei. În ceea ce privește argumentele referitoare la întârzierea excesivă a procedurii, la care se adaugă toate elementele necesare referitoare la comportamentul reclamantului în cursul procesului, la complexitatea cauzei și la orice altă chestiune necesară pentru examinarea cauzei, decizia se publică în termen de două luni de la data la care cauza a fost pronunțată. art. 57 Criterii luate în considerare pentru invitarea la licitație a satisfacției echitabile Tribunalul se pronunță asupra caracterului rezonabil al duratei unei proceduri ținând cont în special de următoarele: : (a) comportamentul părților în timpul desfășurării procesului, (b) complexitatea întrebărilor juridice adresate, (c) comportamentul autorităților de stat competente, (d) lacul cauzei pentru solicitant. În cazul în care instanța constată că durata procedurii nu a fost rezonabilă și, prin urmare, a avut loc o încălcare a dreptului la administrarea rapidă a justiției, Tribunalul se pronunță asupra necesității de a acorda reclamantului o satisfacție echitabilă, precum și asupra stabilirii sumei care trebuie plătită. Acesta ia în considerare, în special, perioada care a depășit termenul rezonabil necesar pentru examinarea cauzei pe baza criteriilor menționate la alineatul precedent, precum și compensarea reclamantului prin alte măsuri prevăzute de legislația relevantă, inclusiv majorarea sumei alocate ca cheltuieli de procedură în favoarea sa. În cazul în care cererea este acceptată, cheltuielile de judecată pentru care reclamantul este achitat pentru depunerea cererii sale și reprezentarea de către avocatul său sunt plătite de către statul membru. Suma aferentă nu poate depăși suma prevăzută pentru introducerea unei căi de atac în fața Consiliului de Stat. În caz de respingere a cererii de satisfacție echitabilă, cheltuielile de judecată în favoarea statului pot fi imputate până la de cinci ori valoarea timbrului fiscal, după luarea în considerare a circumstanțelor speciale ale cauzei. În cazul în care cererea este respinsă ca fiind vădit inadmisibilă sau nefondată, reclamantului i se pot impune costuri suplimentare de până la zece ori valoarea timbrelor fiscale prevăzute pentru depunerea cererii. Decizia de stabilire a satisfacției echitabile se execută în conformitate cu dispozițiile privind procedura de somație de plată, în termen de șase luni de la notificarea sa ministrului de Finanțe. Plata acestei sume poate fi efectuată prin executarea forțată împotriva patrimoniului privat al statului. În cazul în care statul membru în cauză nu este de acord cu decizia de inițiere a procedurii, statul membru în cauză trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în termen de șase luni de la data la care a fost notificată decizia ministrului de finanțe, statul membru în cauză nu va mai fi obligat să facă acest lucru. Recuperarea cheltuielilor necesare pentru satisfacția echitabilă a reclamanților ca urmare a duratei procedurilor este garantată printr-o previziune specială asupra bugetului lanului. Dacă acest lucru nu este cazul sau dacă suma prevăzută este insuficientă sau epuizată, se aplică procedura de înregistrare sau de transfer de credit, în conformitate cu dispozițiile relevante. Cerere de accelerare Un articol 33A se adaugă la Decretul prezidențial nr. 18/1989 intitulat "Obiecție de accelerare" care prevede următoarele: La cererea oricui dintre părțile la instanță, accelerarea procedurii poate fi pronunțată în cazul în care instanța nu a avut loc în termen de douăzeci și patru de luni de la introducerea căii de atac. Președintele camerei competente sau înlocuitorul acestuia examinează cererea și își stabilesc încuviințarea într-un termen mai scurt, după ce a luat în considerare în special întârzierile în desfășurarea procedurii în fața unor grade de jurisdicție sau a etapelor anterioare ale procedurii, precum și volumul de lucru al instanței. Cererea de accelerare poate fi depusă pentru acțiunile întreprinse după 16 septembrie 2012, iar o dată mai scurtă este stabilită obligatoriu în termen de șase luni, cu excepția cazului în care reclamantul a contribuit la întârzierea procedurii. În cazul în care cererea de accelerare nu poate fi înregistrată în termen de trei luni de la data la care cererea de accelerare a fost amânată, aceasta nu poate fi stabilită la o dată care depășește trei luni de la data la care cererea de accelerare a fost înregistrată. Pentru o perioadă de cinci ani, care începe să curgă la 16 septembrie 2012, stabilirea în instanță în termen de 24 de luni de la introducerea căii de atac nu poate viza mai mult de o treime din cauzele înscrise în rolul fiecărei zile de judecată. Criteriile aplicate în acest sens sunt cele menționate la al doilea paragraf al prezentului articol, precum și caracterul urgent al cauzelor. art. 60 Cererea de accelerare După art. 127 din Codul de procedură administrativă se adaugă la art. 127A intitulat "Dreptarea de accelerare" care prevede următoarele: La cererea oricui dintre părțile la instanță, accelerarea procedurii poate fi pronunțată dacă nu a avut loc în termen de douăzeci și patru de luni de la introducerea acțiunii. Președintele consiliului de conducere al Tribunalului, judecătorul care îl conduce pe acesta sau judecătorul delegat în acest sens examinează cererea și își stabilesc reședința într-un termen mai scurt, după luarea în considerare, în special, a întârzierilor în desfășurarea procedurii în fața unor grade de instanță sau a stadiilor anterioare ale procedurii, precum și a volumului de lucru al instanței. Cererea de accelerare poate fi formulată în ceea ce privește acțiunile introduse după 16 septembrie 2012, iar o dată de încuviințare mai scurtă este obligatorie în termen de șase luni, cu excepția cazului în care reclamantul a contribuit la întârzierea procedurii. În cazul în care cererea de accelerare nu poate fi înregistrată în termen de trei luni de la data la care cererea de accelerare a fost amânată, aceasta nu poate fi stabilită la o dată care depășește trei luni de la data la care cererea de accelerare a fost înregistrată. Pentru o perioadă de cinci ani, care începe să curgă la 16 septembrie 2012, stabilirea în instanță în termen de 24 de luni de la introducerea căii de atac nu poate viza mai mult de o treime din cazurile înscrise în rolul fiecărei zile de judecată. Criteriile aplicate în acest sens sunt cele menționate la al doilea paragraf al prezentului articol, precum și caracterul urgent al cauzelor. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta susține că întârzierile excesive introduse de instanțele administrative în examinarea căii sale de atac au fost echivalente cu negarea justiției și au adus atingere dreptului său la o instanță. Invocând aceeași dispoziție și art. 13 din convenție, recurenta se plângea de durata excesivă a procedurii în cauză și de lipsa unei căi de atac efective în această privință. A avut societatea reclamantă la dispoziția sa, așa cum prevede art. 13 din Convenție, una sau mai multe acțiuni interne efective prin care ar fi putut să-și exprime vinovăția de necunoaștere a art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește durata procedurii? În această privință, putea să facă uz de acțiunile prevăzute în art. 53-60 din Legea nr. 4055/2012? ? Aceste acțiuni pot fi considerate efective în sensul art. 13 din Convenție
Requête n
o
40547/10
contre la Grèce
introduite le 23 juin 2010
La requérante, Techniki Olympiaki A.E., est une société anonyme grecque ayant son siège à Athènes. Elle est représentée devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la société requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante est une société de construction immobilière. Le 20 mai 1986, elle saisit la cour administrative d’appel de Thessalonique d’un recours en annulation d’un acte administratif portant sur son paiement pour des travaux effectués sur le système d’évacuation de la ville de Thessalonique. L’audience de l’affaire eut lieu le 8 juin 1988.
Le 29 juillet 1988, la cour administrative d’appel rejeta le recours (arrêt n
o
132/1988).
Le 23 novembre 1988, la société requérante se pourvut en cassation.
Le 22 janvier 1996, le Conseil d’Etat rejeta le pourvoi pour des raisons de forme (arrêt n
o
286/1996).
Le 8 mai 1996, la requérante se pourvut de nouveau en cassation devant le Conseil d’Etat.
Après vingt-cinq ajournements d’office, une audience eut lieu le 11
octobre 2010.
Le 6 février 2012, le Conseil d’Etat rejeta le pourvoi en cassation (arrêt n
o
451/2012). Il ressort du dossier qu’à ce jour ledit arrêt n’a pas été mis au net et certifié conforme.
B.
Le droit interne pertinent
La loi n
o
4055/2012
La loi n
o
4055/2012 est entrée en vigueur le 2 avril 2012. Elle s’intitule «
Procès équitable et sa durée raisonnable
». Le rapport explicatif de la loi fait des références extensives à la jurisprudence de la Cour relative à la durée des procédures judiciaires. En particulier, le rapport relève que la durée excessive des procédures est la source principale de constat de violations de la Convention dans la jurisprudence de la Cour. Il affirme qu’une procédure judiciaire qui s’étale sur un délai excessif peut aussi saper l’exercice effectif du droit d’accès à un tribunal. En relatant la jurisprudence de la Cour sur la notion de «
recours effectif
» au sens de l’article 13 de la Convention et en se référant à l’arrêt pilote
Vassilios Athanasiou et autres c.
Grèce
(n
o
50973/08
, 21 décembre 2010), le rapport explicatif indique les raisons pour lesquelles il était nécessaire d’introduire en droit interne un recours permettant l’indemnisation du justiciable pour des retards injustifiés dans le déroulement d’une procédure administrative. Mis à part l’objectif de rendre plus efficace le fonctionnement de la justice administrative, le rapport fait état des sommes importantes que l’Etat grec a dû verser aux justiciables suite aux arrêts rendus par la Cour ayant conclu à la violation de l’article 6 § 1 pour des durées excessives de procédure. A titre d’exemple, l’Etat grec a payé 4
000
000 euros en 2010 et 2011 à titre de compensation pour des retards de procédures judiciaires. Le rapport affirme que l’objet du législateur était l’introduction d’un recours conforme aux standards de la jurisprudence de la Cour garantissant en même temps l’efficacité dudit recours et l’absence de surcharge des tribunaux compétents. Il est ainsi relevé que la demande de compensation ne peut être introduite qu’après l’achèvement de chaque degré de juridiction et non pas à un stade antérieur de la procédure. Le rapport explicatif affirme qu’il n’est pas déraisonnable d’exiger la clôture de chaque degré de juridiction pour introduire la demande d’indemnisation et, ainsi, éviter l’exercice de recours superflus et redondants du moment qu’après son issue, le justiciable conserve le droit de se plaindre de tout stade de la procédure faisant partie de chaque degré de juridiction, même ceux ayant débouché sur une décision avant dire droit.
En outre, la demande doit être signée par un avocat afin de garantir que les questions de fait et de droit soient relatées de manière optimale afin d’en accélérer l’examen. Le même but est servi par le fait que la demande est obligatoirement examinée même si l’Etat omet de soumettre des observations auprès de la juridiction compétente. De surcroît, un délai court de deux mois est prévu pour la publication de la décision. Le rapport explicatif relève aussi que les critères, à l’aune desquels le dépassement éventuel du délai raisonnable est constaté et l’indemnité y afférente est calculée, sont ceux élaborés par la jurisprudence pertinente de la Cour.
En dernier lieu, le recours préventif d’accélération de la procédure vise aussi à l’harmonisation de l’ordre juridique interne avec la jurisprudence de la Cour. Afin de garantir l’efficacité dudit recours et éviter une surcharge des tribunaux, le rapport affirme que le législateur a opté pour l’introduction d’une période transitoire de cinq ans au cours de laquelle la fixation d’audience dans vingt-quatre mois après l’introduction des recours ne peut concerner qu’une partie des affaires inscrites au rôle de chaque jour d’audience.
Les articles pertinents de la loi n
o
4055/2012 disposent
:
Section D
Satisfaction équitable des parties en raison du délai excessif des procédures administratives et demande d’accélération
Article 53
Ceux qui peuvent solliciter une satisfaction équitable
«
1.
Quiconque des parties, à l’exception de l’Etat et des personnes morales qui constituent des organismes gouvernementaux au sens de l’article 34 de la Convention européenne des droits de l’homme, ayant participé à un procès administratif peut demander l’allocation d’une satisfaction équitable en soutenant que la procédure en cause s’est prolongée de manière injustifiée et, en particulier, qu’elle a excédé le délai raisonnable requis pour l’examen des questions de fait et de droit ayant surgi lors du procès.
2.
La demande est dirigée contre l’Etat grec représenté par le Ministre des Finances.
»
Article 54
Juridiction compétente
«
1.
La compétence pour l’examen d’une demande de satisfaction équitable quant au délai excessif d’une procédure est répartie de la manière suivante
:
a)
en ce qui concerne le Conseil d’Etat, elle est accordée à un conseiller ou à un maître de requêtes,
b)
en ce qui concerne les cours administratives d’appel, elle est accordée à un président de cour d’appel siégeant au sein de la juridiction ayant adopté la décision en cause,
c)
en ce qui concerne les tribunaux administratifs, elle est accordée à un président de tribunal administratif siégeant au sein de la juridiction ayant adopté la décision en cause.
2.
Au début de chaque année judiciaire, les Présidents des chambres du Conseil d’Etat fixent les jours d’audience quant aux demandes de satisfaction équitable et désignent les conseillers et les maîtres de conférences compétents. La même obligation pèse aussi sur le président de la composition à trois membres ainsi que sur le juge dirigeant respectivement la cour d’appel ou le tribunal administratif.
»
Article 55
Demande
«
1.
Toute demande est introduite séparément devant chaque degré de juridiction et est exercée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive du tribunal devant lequel le délai de la procédure a été, selon le requérant, excessif. Le requérant ne peut pas demander de satisfaction équitable pour le dépassement du délai raisonnable d’une procédure ayant eu lieu devant un degré de juridiction précédent lors de la saisine d’une juridiction supérieure d’une demande de satisfaction équitable pour la longueur de cette dernière procédure.
2.
La demande, assortie des éléments cités à l’article 56 § 3 de la présente loi, est déposée au greffe du tribunal ayant adopté la décision en cause et inclut le nom et l’adresse du requérant, la date, la signature ainsi que l’adresse électronique ou le numéro de téléphone ou de fax du requérant ou de son représentant. La demande est notifiée, à l’initiative du requérant, au Conseil juridique de l’Etat. Si un autre recours a déjà été exercé contre la décision attaquée et le dossier de l’affaire a été transmis à un autre tribunal, celui-ci transmet des copies des actes de la procédure au tribunal devant lequel est pendante la demande de satisfaction équitable.
3.
La demande est signée par un avocat, dont le mandat de représentation est régi selon les dispositions pertinentes du décret présidentiel n
o
18/1989 et du Code de procédure administrative.
4.
Le timbre fiscal pour l’introduction de la demande se lève à 200 euros. Cette somme peut être ajustée en vertu d’une décision commune des Ministres de la Justice, Transparence et Droits de l’Homme et des Finances. La demande est rejetée comme irrecevable si le timbre fiscal n’est pas payé dans le délai prévu par le premier paragraphe de l’article suivant.
»
Article 56
Procédure
«
1.
Lorsque la demande est introduite auprès du Conseil d’Etat, le président de la formation de chambre ayant adopté la décision dans le procès en cause, dont la longueur est la raison de la demande d’une satisfaction équitable, prend l’acte de désignation d’un conseiller ou d’un maître de requêtes en vue de son examen. Par cet acte, qui est communiqué au représentant du requérant et au Ministre des Finances, est fixé le jour d’audience de l’affaire qui ne doit pas excéder une période de cinq mois après l’introduction de la demande. L’administration est obligée de transmettre ses observations, assorties des éléments du dossier nécessaires, au moins quinze jours avant l’audience de l’affaire. L’affaire est examinée même dans le cas où l’administration n’a pas transmis les éléments susmentionnés à la juridiction compétente.
2.
Lorsque la demande est introduite auprès de la cour administrative d’appel ou le tribunal administratif, le président de la composition à trois membres de la juridiction ou le juge qui est le chef de la juridiction ayant adopté la décision dans une procédure dont la durée fait l’objet de la demande de satisfaction équitable, désignent par leur acte un président de la cour administrative ou un président de tribunal administratif, respectivement, en vue de son examen. Pour le restant est appliqué le paragraphe précédent.
3.
Le requérant cite dans sa demande la juridiction devant laquelle la procédure en cause aurait pris un retard excessif, mentionne les ajournements d’audience à l’initiative des parties ou de la juridiction, décrit les questions de fait ou de droit ayant surgi et se prononce aussi sur la complexité de l’affaire.
4.
L’Etat grec répond sur les arguments afférents au retard excessif de la procédure en produisant tous les éléments nécessaires sur le comportement du requérant lors du déroulement du procès, la complexité de l’affaire et toute autre question nécessaire pour l’examen de l’affaire.
5.
La décision est publiée dans les deux mois après l’audience de l’affaire. Aucun recours ne peut être exercé contre elle.
»
Article 57
Critères pris en compte pour l’adjudication de la satisfaction équitable
«
1.
Le tribunal se prononce sur le caractère raisonnable de la durée d’une procédure en prenant notamment en compte ce qui suit
: a) le comportement des parties lors du déroulement du procès, b) la complexité des questions juridiques posées, c) le comportement des autorités étatiques compétentes, d) l’enjeu de l’affaire pour le requérant.
2.
Lorsque le tribunal constate que la durée de la procédure n’a pas été raisonnable et, partant, il y a eu violation du droit à l’administration prompte de la justice, il se prononce sur la nécessité d’allouer au requérant une satisfaction équitable ainsi que sur la fixation de la somme à verser. Il prend en compte, en particulier, la période ayant dépassé le délai raisonnable requis pour l’examen de l’affaire sur la base des critères mentionnés dans le paragraphe précédent, ainsi que la compensation du requérant à travers d’autres mesures prévues par la législation pertinente, y compris l’augmentation de la somme allouée à titre de frais de procédure en sa faveur.
3.
Si la demande est acceptée, les frais de justice dont le requérant s’est acquitté pour l’introduction de sa demande et la représentation par son avocat sont payés par l’Etat. La somme y afférente ne peut pas dépasser celle prévue pour l’introduction d’un recours devant le Conseil d’Etat. En cas de rejet de la demande de satisfaction équitable, des dépens en faveur de l’Etat peuvent être imposés jusqu’à cinq fois le montant du timbre fiscal, après considération des circonstances particulières de l’affaire. Si la demande est rejetée comme manifestement irrecevable ou mal fondée, des frais supplémentaires peuvent être imposés au requérant fixés jusqu’à dix fois le montant du timbre fiscal prévu pour l’introduction de la demande.
»
Article 58
Exécution de la décision
«
1.
La décision fixant la satisfaction équitable est exécutée selon les dispositions relatives à la procédure d’injonction de payer, dans six mois après sa notification au Ministre des Finances. Le paiement de cette somme peut être effectué par voie d’exécution forcée contre le patrimoine privé de l’Etat. L’exécution forcée contre l’Etat peut s’effectuer après l’écoulement du délai de six mois suite à la notification de la décision au Ministre des Finances.
2.
Le recouvrement des dépens nécessaires pour la satisfaction équitable des requérants en raison de la longueur des procédures est garanti par une prévision spéciale au Budget de l’Etat. Si tel n’est pas le cas ou si la somme prévue est insuffisante ou épuisée, la procédure d’inscription ou de transfert de crédit est appliquée, conformément aux dispositions pertinentes.
»
Article 59
Demande d’accélération
«
Un article 33A est ajouté au décret présidentiel n
o
18/1989 intitulé «
Demande d’accélération
» qui prévoit ce qui suit
:
1.
A la demande de quiconque des parties au tribunal, l’accélération de la procédure peut être sollicitée si l’audience de l’affaire n’a pas eu lieu dans un délai de vingt-quatre mois après l’introduction du recours.
2.
Le président de la chambre compétente ou son remplaçant examinent la demande et fixent l’audience dans un délai plus court, après avoir pris en considération notamment des retards dans l’évolution de la procédure devant des degrés de juridictions ou des stades précédents de la procédure, ainsi que la charge de travail du tribunal.
3.
La demande d’accélération peut être introduite pour les recours exercés après le 16 septembre 2012, et une date d’audience plus courte est obligatoirement fixée dans un délai de six mois, à moins que le requérant ait contribué au retard de la procédure. L’ajournement de l’audience n’est permis qu’une fois pour une raison majeure et l’audience ne peut pas être fixée à une date qui dépasse les trois mois après l’enregistrement de la demande d’accélération.
4.
Pendant une période de cinq ans, qui commence à courir le 16 septembre 2012, la fixation d’audience dans vingt-quatre mois après l’introduction des recours ne peut pas concerner plus du tiers des affaires inscrites au rôle de chaque jour d’audience. Les critères appliqués en ce sens sont ceux mentionnés au deuxième paragraphe du présent article, ainsi que le caractère urgent des affaires.
»
Article 60
Demande d’accélération
«
Après l’article 127 du Code de procédure administrative est ajouté l’article 127A intitulé «
Demande d’accélération
» qui prévoit ce qui suit
:
«
1.
A la demande de quiconque des parties au tribunal, l’accélération de la procédure peut être sollicitée si l’audience de l’affaire n’a pas eu lieu dans un délai de vingt-quatre mois après l’introduction du recours.
2.
Le président du conseil de direction du tribunal, le juge qui dirige celui-ci ou le juge délégué à ce titre examinent la demande et fixent l’audience dans un délai plus court, après avoir pris en considération notamment des retards dans l’évolution de la procédure devant des degrés de juridictions ou des stades précédents de la procédure, ainsi que la charge de travail du tribunal.
3.
La demande d’accélération peut être exercée en ce qui concerne les recours introduits après le 16 septembre 2012, et une date d’audience plus courte est obligatoirement fixée dans un délai de six mois, à moins que le requérant ait contribué au retard de la procédure. L’ajournement de l’audience n’est permis qu’une fois pour une raison majeure et l’audience ne peut pas être fixée à une date qui dépasse les trois mois après l’enregistrement de la demande d’accélération.
4.
Pendant une période de cinq ans, qui commence à courir le 16 septembre 2012, la fixation d’audience dans vingt-quatre mois après l’introduction des recours ne peut pas concerner plus du tiers des affaires inscrites au rôle de chaque jour d’audience. Les critères appliqués en ce sens sont ceux mentionnés au deuxième paragraphe du présent article, ainsi que le caractère urgent des affaires.
»
1.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante allègue que les retards excessifs mis par les juridictions administratives dans l’examen de son recours équivalaient à un déni de justice et ont porté atteinte à son droit à un tribunal.
2.
Invoquant la même disposition et l’article 13 de la Convention, la requérante se plaint de la durée excessive de la procédure en cause et de l’absence de recours effectif à cet égard.
1.
La durée de la procédure administrative suivie en l’espèce était-elle compatible avec la condition de jugement dans un «
délai raisonnable
», au sens de l’article 6 § 1 de la Convention
?
2.
La société requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un ou plusieurs recours internes effectifs au travers desquels elle aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 6 § 1 de la Convention en ce qui concerne la durée de la procédure
? A cet égard, pouvait-elle faire usage des recours prévus par les articles 53-60 de la loi n
o
4055/2012
? Ces recours peuvent-ils être considérés comme effectifs au sens de l’article 13 de la Convention
?