SCHILDER v. THE NETHERLANDS

Reclamantul, H.C.W. Schilder, este un cetățean olandez, născut în 1973 și locuiește în Tilburg. Reclamantul este preot și președinte al consiliului Heilige Margarita Maria Alacoque (“parohia”) din Tilburg. Parohia are o biserică, cu un singur clopot. Din 1924 clopotul bisericii a fost folosit pentru a chema parohianții la serviciile de cultură. Pentru a suna parohianții pentru a participa la serviciul de la 7.30 a.m., reclamantul obișnuia să sune clopotul bisericii la 7.15 a.m. timp de trei minute. La o dată neespecificată și după plângeri ale vecinilor că sunărea clopotului bisericii a tulburat odihna nopții lor, reclamantul a redus sunetul clopotului bisericii la 7.15 a.m. la un minut. În timp ce rezidenții vecini au depus, de asemenea, plângeri repetate la autoritățile municipale din Tilburg, solicitând acesteia să intervină în ceea ce privește sunetul excesiv al clopotului bisericii parohiale la 7.15 a.m., municipalitatea a efectuat măsurători ale nivelurilor sonore implicate. Prin scrisorile din 16 februarie și 21 martie 2007 primarul Tilburg și Aldermen (College van Burgemeester en Wethouders) au emis avertismente pentru comitetul parohial, declarând că volumul clopotului bisericii sună la 7.15 a.m. a constituit o perturbație de zgomot intolerabil. Prin urmare, volumul ar trebui redus și, în cazul în care consiliul parohial nu a reușit să facă acest lucru, ar fi fost impusă o ordonanță de plăți incrementale de pedeapsă (últimul dwangsom onder), și anume 5.000 de euro (EUR) pentru fiecare încălcare până la o sumă maximă de 50.000 EUR. Întrucât consiliul parohial nu a retras volumul sunării clopotului de dimineață – și după un avertisment suplimentar de către primarul și Assessori la 2 mai 2007 – primarul Tilburg și Aldermen au notificat consiliul parohial la 19 iunie 2007 de intenția lor de a impune o ordonanță pentru plățile de pedeapsă incrementale în cazul în care volumul sunării clopotului nu a fost redus. Potrivit primarului și Assessorilor, această ordine a fost bazată pe art. 110 § 1 din legislația municipală generală din 2005 (Algemene Plaatselijke Verordening; “APV”) în combinație cu art. 10 din Actul privind manifestațiile publice (manifestații de la Openbare Wet; “WOM”). După cum se precizează în scrisoarea care însoțește notificarea, dreptul la libertatea religiei a fost cântărit împotriva intereselor altora din comunitate. S-a decis că sunetul clopotului bisericii în dimineața devreme, la volumurile măsurate constituie un zgomot intolerabil. Incapacitatea consiliului parohial de a reduce nivelul sonor la dimineața devreme ar contraveni secțiunea 110 § 1 din APV. A fost luată la 23 iulie 2007 o decizie oficială în acest sens, având în vedere observațiile scrise ale reclamantului cu privire la avizul de intenție (zienswijze). Obiecția (bezwaar) depusă de parohia împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de primarul și de consilieri la 7 septembrie 2007. Parohia a depus un recurs la Curtea Regională Breda (rechtbank). Prin hotărârea din 26 noiembrie 2007 Curtea Regională Breda a acceptat acest recurs. Acesta a afirmat, la început, că a presupus că recursul a fost depus exclusiv de către parohie și că toate actele juridice întreprinse de reclamant în cadrul procedurii privind obiecția și apelul au fost efectuate în calitate de reprezentant al consiliului parohial. Acesta a constatat că apelurile la închinare prin sunărea clopotelor bisericii intră în domeniul de aplicare al dreptului la libertatea religiei în sensul articolului 6 § 1 din Constituția Țărilor de Jos (Grondwet) și că restricțiile impuse pentru sunărea clopotelor biserici constituie o interferență cu acest drept. Cu toate acestea, municipiul a fost autorizat – pe baza secțiunii 10 WOM și în scopul evitării zgomotului – să stabilească norme și reglementări în ceea ce privește durata și volumul sunetului clopotelor bisericii, cu condiția ca acestea să nu facă iluzorie utilizarea clopotelor bisericii sau să-l restricționeze inutil. Cu toate acestea, Curtea Regională a anulat decizia de a impune plăți de pedeapsă în consiliul parohial, deoarece dispoziția juridică pe care a fost bazată (punctul 110 § 1 APV) nu a putut fi aplicată la sunarea (a) clopoturilor bisericii. Hotărârea Curții Regionale a devenit finală, deoarece nu a fost interzis niciun recurs împotriva acesteia. În 2008, municipalitatea Tilburg a hotărât să modifice APV pentru a stabili regulile pentru sunarea (a) a clopotelor bisericii și a altor mijloace de închinare. La 1 mai 2009, secțiunea 109a din APV a intrat în vigoare. Această dispoziție se menționează după cum urmează: „În orele 11 și 7.30. este interzisă emiterea unui apel de închinare în sensul articolului 10 din Actul privind Manifestațiile Publice prin (a) clopotele bisericii sau prin alte mijloace dacă volumul depășește standardele prevăzute în Decretul privind gestionarea mediului (Reguli generale pentru Stabiliri) (Besluit algemene regels voor inrichtingen milieubeheer; „Decretul privind gestionarea mediului”) de mai mult de 10 dB(A) și depășește volumul de referință al mediului cu mai mult de 10 dB(A).” 10. După ce au fost luate noi măsurători de volum în patru zile diferite în mai 2009, primarul și Assessorii au eliberat din nou avertismente oficiale consiliului parohial în ceea ce privește nivelul sonor al sunetului clopotului bisericii în dimineața devreme. Întrucât s-a constatat că comitetul parohial nu a respectat standardele prevăzute în secțiunea 109a a APV, primarul Tilburg și Assessorii au notificat comitetul parohial la 16 iunie 2009 de intenția lor de a impune o ordonanță de plăți incrementale de pedeapsă la comitetul parohial dacă nu a respectat secțiunile 109a a APV. Deși este invitat să facă acest lucru, consiliul parohial nu a depus nicio observație scrisă cu privire la intenție. O decizie oficială a primarului și a Assessorilor a urmat la 7 iulie 2009 prin care se va impune pentru fiecare dată, după 29 iulie 2009, o plată suplimentară a pedepsei de 5.000 EUR (nu depășind suma totală de 50.000 EUR). Întrucât consiliul parohial și reclamantul nu au respectat standardele de volum aplicabile atunci când a sunat clopotul bisericii, primarul și consiliul de consiliere au impus, la 23 octombrie 2009, o opoziție – cu consimțământul părților transformată într-un recurs direct la Curtea Regională de la Breda – împotriva acestei decizii a fost depusă de solicitant. 12. Prin hotărârea din 20 octombrie 2010, Curtea Regională Breda a respins acest recurs. A constatat din nou că autoritățile municipale au dreptul – pe baza secțiunii 10 a OMM-ului – să stabilească norme pentru durata și volumul apelurilor de închinare. Remarcand, printre altele, că nu au aplicat restricții pentru sunarea clopotului bisericii la chestiune între orele 7.30 și 11.00. și constatând că nu s-a demonstrat că ar fi fost imposibil de moderat volumul prin a face ajustări la clapper, Curtea Regională a respins argumentul că normele în cauză au făcut iluzorie utilizarea clopotelor bisericii pentru apeluri de închinare. 13. La 13 iulie 2011, apelul ulterior al reclamantului la Divizia de Jurisdicție Administrativă (Afeling Bestuursrecht) al Consiliului de Stat (Raad van State), a fost respins, în măsura în care este cazul, această hotărâre menționează: „2.1. În conformitate cu art. 6 § 1 din Constituție, fiecare are dreptul de a manifesta liberă religie sau credință, fie individual, fie în comunitate cu alții, fără a aduce atingere responsabilității sale în temeiul legii. În temeiul celui de-al doilea paragraf al prezentei dispoziții, normele privind exercitarea acestui drept în afara clădirilor și locurilor închise pot fi stabilite prin lege pentru protecția sănătății, în interesul traficului și pentru combaterea sau prevenirea tulburărilor. În secțiunea 10 din MOM, sună clopotele bisericii în contextul ceremonielor ... religioase, precum și pentru apelurile la închinare ... sunt permise. În această privință, consiliul municipal este competent să stabilească norme în ceea ce privește durata și volumul. În conformitate cu art. 109a din APV, este interzisă între orele 11:00 și 19:30. să elibereze apeluri de închinare în sensul articolului 10 din Actul privind manifestațiile publice prin intermediul (a) clopotelor bisericii sau prin alte mijloace dacă volumul depășește standardele stabilite în decretul de gestionare a mediului cu mai mult de 10 dB(A) și depășește volumul de referință al mediului cu mai mult de 10 dB(A). În conformitate cu secțiunea 2.18 § 1 litera (c) din Decretul privind managementul mediului, sunetul pentru apelurile de închinare ... nu este luat în considerare în determinarea nivelurilor sonore, menționate la secțiunile 2.17, 2.19 și 2.20. ... 2.3 Preotul parohial susține că Curtea Regională a constatat în mod incorect că art. 109a din APV este obligatoriu. Potrivit preotului, Curtea nu a apreciat faptul că consiliul municipal de la Tilburg, în încălcarea secțiunii 10 a OMM-ului, nu a dat motive pentru necesitatea de a determina o restricție de volum pentru perioada care durează de la ora 11 până la ora 7.30. Acest lucru este chiar mai cogent din moment ce durata acestei perioade face apelul pentru a venera iluzoria sau cel puțin restricționează acest lucru inutil în timp ce serviciul de dimineață începe la 7.30 a.m. și numai 25% dintre parohianți pot fi atinși dacă sunetul clopotului bisericii este moffled. În această privință, preotul susține, în continuare, că în practică, încearcă un efort disproporționat. Preotul parohial susține în continuare că perioada stabilită este contrară de decretul de gestionare a mediului, secțiunea 2.17, deoarece se prevede în aceasta că perioada nopții durează de la ora 11.00 până la ora 7.00. În opinia sa, modul în care secțiunea 109a din APV a fost redactată duce, în plus, la incertitudinea juridică, deoarece nu se poate deduce de la aceasta la standardul concret al volumului sonor al decretului de gestionare a mediului, sunarea (a) a clopoturilor bisericii este legată. Preotul parohiei susține că singurul motiv pentru care consiliul municipal a ales să aibă perioada supusă restricției durată până la 7.30 a.m. este să se opună clopotului bisericii sune în acest caz concret. Prin urmare, el susține că art. 109a din APV nu servește interesul municipal, ci numai interesele speciale de a se plânge de rezidenți vecini, respingând astfel dispoziția, de asemenea, din acest motiv neobligatoriu. 2.3.1. A doua teză din secțiunea 10 a OMM-ului confirmă că ... Consiliul municipal poate determina reguli pentru durata și volumul clopotelor bisericii în scopul emiterii de apeluri de închinare. După cum apare din istoria de redactare a acestei dispoziții, această formă de sunet clopot bisericii face parte din liturgia și poate fi considerată o manifestare a convingerilor religioase care este protejată de art. 6 din Constituție. ... O interpretare rezonabilă a [aceasta dispoziție] presupune că acest drept nu implică libertatea de a suna clopotele bisericii fără limite în ceea ce privește durata și volumul. Puterea descrisă în a doua teză a secțiunii 10 din MOM este destinată prevenirii exceselor în cazul în care se referă la durata și volumul. Regulile juridice stabilite în acest scop la nivel municipal pot fi ajustate, în funcție de circumstanțele și nevoile locale, la ocaziile și momentele în care clopotele trebuie sunate. Acest tip de reglementare a duratei și a volumului în limite rezonabile, fără a duce la o situație în care nu mai rămâne o utilizare semnificativă a sunetului sau clopotelor, trebuie considerat că nu restricționează libertatea religiei. ...” 2.3.2. Curtea regională are ... Consiliul municipal nu a acționat contrar secțiunii 10, a doua propoziție a OMM prin limitarea volumului clopotului bisericii pentru o parte a perioadei zilnice de douăzeci și patru de ore. Acesta rezultă din anunțul explicativ de la secțiunile 109a din APV că consiliul municipal a ales să aplice interdicția prevăzută în această dispoziție între ora 11. și 7.30 a.m., pentru că acesta este momentul în care majoritatea oamenilor se bucură de odihnă de noapte. Odihna de această noapte poate fi deranjată atunci când apelurile de închinare sunt făcute într-o manieră tare. Deoarece un apel la închinare este o manifestare a dreptului tuturor de a practica în mod liber religia sa, unele nuințe de zgomot trebuie, conform consiliului municipal, să fie tolerate și interzicerea se aplică numai formelor excesive de nuință de zgomot cu un nivel sonor care depășește cu mai mult de 10 dB(A) standardul stabilit în decretul de gestionare a mediului și cu mai mult de 10 dB(A) nivelul sonor al împrejurărilor. Divizia de Jurisdicție Administrativă constată că, astfel, consiliul municipal a fost suficient de motivat de ce au fost alese orele în cauză și, după ce a cântărit interesele implicate, poate fi considerat că au fost decise în mod rezonabil în acest interval de timp. Faptul că clopotul bisericii sună la un volum mai mic poate ajunge la un număr mai mic de parohianți pentru a-i chema pentru a participa la ora 7.30. masa de dimineață decât fără o astfel de restricție și faptul că îmbogățirea clopotelor bisericii se întâlnește cu obiecții practice nu poate duce la o constatare că nu se poate folosi nici o semnificație a clopotelor. În acest sens, Curtea Regională a considerat în mod corect că secțiunea 109a din APV nu oferă iluzorie posibilitatea de a practica religia, deoarece această dispoziție nu face imposibilă sunarea clopotelor înainte de orele 7.30 și nu se aplică restricții pentru nivelul sonor al clopotului bisericii care sună între orele 7.30 și orele 11.00. 2.3.3. Având în vedere cele de mai sus, Divizia de Jurisdicție Administrativă susține concluzia Curții regionale că art. 109a din APV nu depășește competența prevăzută la punctul 10 § 2 din OMM. 2.3.4. De asemenea, nu există motive pentru a considera că alegerea perioadei în cauză încălcă decretul de gestionare a mediului. Curtea regională a considerat în mod corect că nu este necesar să se examineze compatibilitatea articolului 109a din APV cu decretul de gestionare a mediului, deoarece această dispoziție își găsește bazele în OMM și în secțiunile 2.18 § 1 (c) din decretul de gestionare a mediului prevede că nu se ia în considerare un sunet în scopul emiterii de apeluri de închinare în vederea determinarea nivelurilor solide în sensul acestui decret. De la un memorandum explicativ la această dispoziție se prevede că această alegere a fost făcută, deoarece sistemul Constituțional coroborat cu OMM-ul a fost considerat ca un cadru adecvat pentru reglementarea sunetului clopotelor bisericii, mai degrabă decât o reglementare în decretul de gestionare a mediului. 2.3.5. Deși decretul de gestionare a mediului nu este direct aplicabil în ceea ce privește nivelurile de zgomot admisibile, Divizia Jurisdicției Administrative constată că consiliul municipal a avut dreptul să-l conecteze la standardele de zgomot prevăzute în decretul de gestionare a mediului, astfel cum se indică în sens obiectiv atunci când se poate vorbi despre zgomot. Spre deosebire de ceea ce a fost argumentat de preotul parohial, apare suficient de clar din textul articolului 109a din APV, în care se face trimitere explicită la normele prevăzute în Decretul de management al mediului, ce volum de sunet al clopotului bisericii este permis în acea parte a zilei. ... 2.3.6. De asemenea, Divizia de Jurisdicție Administrativă nu împărtășește opinia preotului parohiei că art. 109a din APV nu servește interesul municipal. Că reglementarea duratei și volumului clopotelor bisericii poate fi considerată ca [producerea] un interes municipal rezultă deja din cea de-a doua teză a articolului 10 din OMM în care se confirmă competența consiliului municipal la acest punct. În acest caz, interesul municipal se află în mod concret în protecția locuitorilor municipiului împotriva tulburărilor de odihnă a nopții lor. Dispoziția APV în cauză se aplică tuturor organismelor religioase și celelalte care emit apeluri – prin sunetul clopotelor – pentru a manifesta o religie sau convingeri. Deși, așa cum a subliniat corect de el, clopotul bisericii sună de preot parohial care a condus la introducerea în APV-ul dispozițiilor în cauză, acest lucru nu implică faptul că niciun interes municipal nu a fost în joc. 2.3.7. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea Regională a constatat corect că art. 109a din APV nu este obligatoriu. Curtea Regională a susținut, de asemenea, în mod corect că consiliul municipal – având în vedere măsurarea zgomotului făcut – a fost corect în concluzia că preotul parohial a încălcat această dispoziție, astfel încât consiliul municipal să fie competent să acționeze într-un mod care vizează asigurarea respectării normelor.” Nu se impune niciun apel suplimentar împotriva acestei hotărâri.