- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 octombrie 2012
- Stat pârât
- GBR
Robinson împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
Cea de-a doua secțiune Cerere nr. 30356/06 Paul ROBINSON împotriva Regatului Unit depusă la 27 iulie 2006 Întrebări A existat un motiv bun pentru neatenția S.M. ca martor? De ce s-au considerat măsuri speciale necorespunzătoare în acest caz (cf. Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], nr. 26766/05 și 22228/06, § 125, CEDO 2011)? În special, dacă locul unde se afla S.M. nu era cunoscut pentru reclamant, iar frica ei era că va fi urmată de la instanță, nu ar fi putut include măsuri speciale care să fie escortate de poliție la și de la instanță? Dacă nu existau motive bune pentru neatenție S.M., a existat, prin acest fapt, o încălcare a articolului 6 §§ 1 și 3 litera (d) (Al-Khawaja și Tahery citat mai sus, § 120, și referințe în el)?
Dacă a existat un motiv bun pentru neatenția S.M., dovezile ei erau singure sau decisive, și existau factori de contrabalanceare suficienti, inclusiv garanții procedurale puternice, pentru a se asigura că procesul reclamantului, judecat în ansamblul său, a fost corect în sensul art. 6 §§§ 1 și 3 litera (d) (Al-Khawaja și Tahery, citat mai sus, §§§, 47 și 152)?
FOURTH SECTION
Application no. 30356/06 Paul ROBINSON against the United Kingdom lodged on 27 July 2006 QUESTIONS 1. Was there a good reason for S.M.’s non-attendance as a witness? Why were special measures considered to be inappropriate in this case (cf. Al ‑ Khawaja and Tahery v. the United Kingdom [GC], nos. 26766/05 and 22228/06, § 125, ECHR 2011)? In particular, if S.M.’s whereabouts were unknown to the applicant, and her fear was that she would be followed from court, could special measures not have included being escorted by police to and from court? 2. If there was no good reason for S.M.’s non-attendance, was there, by that fact, a violation of Article 6 §§ 1 and 3(d) ( Al-Khawaja and Tahery , cited above, § 120, and references therein)?
3. If there was a good reason for S.M.’s non-attendance, was her evidence sole or decisive, and were there sufficient counterbalancing factors including strong procedural safeguards to ensure that the applicant’s trial, judged as a whole, was fair within the meaning of Article 6 §§ 1 and 3(d) ( Al-Khawaja and Tahery , cited above, §§, 47 and 152)?