PATOLETA v. POLAND

Publicat pe 30 mai 2022 Prima secțiune Cerere nr. 31292/17 Artur PATOLETA împotriva Poloniei introdusă la 20 aprilie 2017 comunicată la 9 mai 2022 ÎN LIMITATĂ Cererea se referă la dreptul de interogare sau la interogarea martorilor aflați în întreținere [art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din convenție] Reclamantul a fost găsit vinovat de fabricarea ilicită a stupefiantelor și condamnat în acest sens la o pedeapsă de cinci ani de închisoare și la o amendă. Din hotărârile succesive ale instanțelor naționale implicate rezultă că condamnarea reclamantului s-a bazat pe declarațiile efectuate în cursul anchetei de către complicele la … În cursul procesului reclamantului, el este în primul rând evaluat de dreptul său de a păstra tăcerea.

Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din convenție, reclamantul se plânge că condamnarea sa penală a fost fondată, într-o măsură decisivă, pe depozițiile martorilor pe care el însuși nu le-a putut interoga sau pune la îndoială. În speță, reclamantul a beneficiat de un proces echitabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție? În special, a avut ocazia adecvată de a interoga sau de a pune la îndoială principalul martor aflat în întreținere, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (3) litera (d) din convenție (a se vedea în special Al Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], nr 26766/05 și 22228/06, § 118, 15 decembrie 2011)? A existat, în speță, un motiv serios care să justifice faptul că reclamantul a fost interogat sau că a fost interogat martorul principal?

Depozițiile făcute de martorul principal aflat în acuzare în cursul anchetei au fost făcute la adresa principalului martor? În acest caz, dificultatea provocată de dreptul la apărare al reclamantului ca urmare a admiterii, în calitate de element de probă la acuzare împotriva ui, a declarațiilor făcute de martorul pe care l-a avut niciodată ocazia să îl interogheze sau să-l interogheze, a fost compensată în mod corespunzător prin instituirea unor garanții procedurale adecvate, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) și la art. 3 litera (d) din Convenție?

Publié le 30 mai 2022

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 31292/17 Artur PATOLETA contre la Pologne introduite le 20 avril 2017 communiquée le 9 mai 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le droit d’interroger ou faire interroger les témoins à charge ( article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention ). Le requérant a été déclaré coupable de fabrication illicite de stupéfiants et condamné à ce titre à une peine de cinq ans d’emprisonnement et à une amende. Il ressort des jugements successifs des juridictions nationales impliquées que la condamnation du requérant a été fondée sur les dépositions effectuées au cours de l’enquête par le complice de l’intéressé, lesquelles dépositions avaient constitué en l’espèce le principal élément de preuve à charge contre le requérant. Le témoin en question a été jugé dans une procédure pénale séparée. Au cours du procès du requérant il s’est prévalu de son droit de garder le silence.

Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, le requérant se plaint que sa condamnation pénale a été fondée, dans une mesure déterminante, sur les dépositions du témoin que lui-même n’avait pas pu interroger ou faire interroger.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. En l’espèce, le requérant a-t-il bénéficié d’un procès équitable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? Plus particulièrement, a-t-il eu l’occasion adéquate d’interroger ou faire interroger le principal témoin à charge, comme l’exige l’article 6 § 3 d) de la Convention (voir, en particulier, Al Khawaja et Tahery c. Royaume-Uni [GC], n os 26766/05 et 22228/06, § 118, 15 décembre 2011) ? 2. Existait-il en l’espèce un motif sérieux justifiant l’impossibilité faite au requérant d’interroger ou faire interroger le principal témoin à charge ? 3. Les dépositions faites par le principal témoin à charge au cours de l’enquête constituaient-elles l’unique ou principal élément de preuve à charge contre l’intéressé ? Dans l’affirmative, la difficulté occasionnée aux droits de la défense du requérant en conséquence d’admission, en tant qu’élément de preuve à charge contre l’intéressé, des dépositions faites par le témoin que l’intéressé n’a jamais eu occasion d’interroger ou faire interroger, a-t-elle été suffisamment compensée par la mise en place des garanties procédurales adéquates, comme l’exige l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention ?