CZERSKI v. POLAND

Publicat la 21 februarie 2022 Prima secțiune Cerere nr. 50170/14 Krzysztof Jan CZERSKI împotriva Poloniei introdusă la 7 iulie 2014 comunicată la 1 februarie 2022 OBIECTUL L Reclamantul a fost găsit vinovat de infracțiunile legate de droguri și condamnat, în ultimă instanță, la o pedeapsă de doi ani de închisoare și la o amendă. Din hotărârile succesive ale instanțelor naționale implicate rezultă că condamnarea reclamantului s-a bazat pe declarațiile efectuate în cursul anchetei efectuate de co-inculpatul de la … Acuzat de reclamant și-a exprimat autoritatea de a-și păstra tăcerea și a refuzat să răspundă la întrebări din partea acestuia. În cele din urmă, a beneficiat de o suspendare cu suspendare în schimbul cooperării cu autoritățile.

Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din Convenție, reclamantul se plânge că condamnarea sa penală a fost întemeiată, într-o măsură decisivă, pe declarațiile martorilor pe care el însuși nu le-a putut interoga sau pune la îndoială. În special, a avut ocazia să interogheze sau să interogheze partenerul său acuzat și principalul martor la acuzare, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (3) litera (d) din convenție (a se vedea, în special, Al Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], 26766/05 și 22228/06, § 118, 15 decembrie 2011)? A existat, în speță, un motiv serios care să justifice faptul că reclamanta a fost interogată sau că a fost interogat colegul său acuzat și principalul martor la acuzare?

Depozițiile făcute de co-inculpatul reclamantului în cursul anchetei sunt în mod legal sau în principal elemente de probă aflate sub acuzare împotriva persoanei vizate? În acest caz, dificultatea provocată de dreptul la apărare al reclamantului ca urmare a admiterii, în calitate de element de probă aflat în acuzare împotriva celui în cauză, a depozițiilor făcute de co-acuzatul acestuia, pe care l-a avut vreodată persoana căreia i s-a acordat ocazia de a interoga sau de a pune sub semnul întrebării, a fost compensată în mod corespunzător prin instituirea unor garanții procedurale adecvate, așa cum se prevede la art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din Convenție?

Publié le 21 février 2022

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 50170/14 Krzysztof Jan CZERSKI contre la Pologne introduite le 7 juillet 2014 communiquée le 1er février 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le droit d’interroger ou faire interroger les témoins à charge ( article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention ). Le requérant a été déclaré coupable des infractions liées aux stupéfiants et condamné en dernier ressort à ce titre à une peine de deux ans d’emprisonnement et à une amende. Il ressort des jugements successifs des juridictions nationales impliquées que la condamnation du requérant a été fondée sur les dépositions effectuées au cours de l’enquête par le co-accusé de l’intéressé, lesquelles dépositions avaient constitué en l’espèce le principal élément de preuve à charge contre le requérant. En première instance le co ‑ accusé du requérant s’est prévalu de son droit de garder le silence et a refusé de répondre aux questions de la part de l’intéressé.

Ultérieurement, il a bénéficié du sursis avec mise à l’épreuve en contrepartie de coopération avec les autorités. Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, le requérant se plaint que sa condamnation pénale a été fondée, dans une mesure déterminante, sur les dépositions du témoin que lui-même n’avait pas pu interroger ou faire interroger.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. En l’espèce, le requérant a-t-il bénéficié d’un procès équitable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? Plus particulièrement, a-t-il eu l’occasion adéquate d’interroger ou faire interroger son co-accusé et principal témoin à charge, comme l’exige l’article 6 § 3 d) de la Convention (voir, en particulier, Al Khawaja et Tahery c. Royaume-Uni [GC], n os 26766/05 et 22228/06, § 118, 15 décembre 2011) ? 2. Existait-il en l’espèce un motif sérieux justifiant l’impossibilité faite au requérant d’interroger ou faire interroger son co-accusé et principal témoin à charge ? 3. Les dépositions faites par le co-accusé du requérant au cours de l’enquête constituaient-elles l’unique ou principal élément de preuve à charge contre l’intéressé ? Dans l’affirmative, la difficulté occasionnée aux droits de la défense du requérant en conséquence d’admission, en tant qu’élément de preuve à charge contre l’intéressé, des dépositions faites par le co-accusé de celui-ci que l’intéressé n’a jamais eu l’occasion d’interroger ou faire interroger, a-t-elle été suffisamment compensée par la mise en place des garanties procédurales adéquates, comme l’exige l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention ?