CtEDO 22.10.2012 Auto

PLESIC c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
22.10.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PLESIC c. ITALIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr 16065/09 Slavomirka PLESIC împotriva Italiei introdusă la 17 martie 2009 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, dl Slovomirka Plesic, este un resortisant italian născut în 1949 și rezident în Roma. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: Recurenta a fost acuzata de abuz de slabiciune. Potrivit acuzatiei, ea ar fi profitat de starea de fragilitate psihica a unei anume domn M., atinsa de o arterioscleroza generalizata, in scopul de a vinde un apartament, al cărui pret nu ar fi fost platit niciodata, si pentru a colecta sume de bani si titluri din conturile sale bancare. La 12 februarie 1999, judecătorul investigațiilor preliminare de la Roma a ordonat sechestrarea preventivă (sequestro preventivo) a apartamentului și a garajului vândute de M. Această sechestrare a fost executată la 2 martie 1999 și reclamanta a afirmat că poliția laică ar fi expulzat Manu militari din locuința sa, prin faptul că a recuperat materialul pe care îl folosea pentru sculpturile și picturile sale, precum și obiectele sale personale. O cerere de restituire a unităților imobiliare în cauză a fost respinsă de Tribunalul de la Roma la 3 iunie 2004. Printr-o hotărâre din 23 septembrie 2004, al cărei text a fost depus la grefă la 22 decembrie 2004, Tribunalul din Roma a condamnat reclamanta la un an și patru luni de închisoare cu suspendare și la 800 EUR (EUR) d Domnule), a cărui sumă ar fi trebuit stabilită în cadrul unei proceduri civile separate; sechestrarea preventivă a apartamentului și a garajului a fost transformată într-o sechestrare asigurătorie (sequestro conservativo La recurenta interjeta apelat prin intermediul a două consilii alese de el. La 5 ianuarie 2007, ea a depus o memorare redactată de grija sa. Din hotărârea Tribunalului de apel reiese că reclamanta a revocat apoi mandatul pe care l-a acordat apărătorilor săi și a numit un nou consiliu. Cu toate acestea, acesta din urmă a renunțat la mandatul său, ceea ce a dus la amânarea procedurii. În lacul din 8 ianuarie 2007, curtea de apel a numit un avocat din oficiu, M. Z., pentru a reprezenta reclamanta. Z. a solicitat o trimitere pentru a se familiariza cu dosarul, iar instanța de apel a fixat la cinã la 29 martie 2007. Recurenta a declarat că consiliul său a solicitat amânarea procedurii, deoarece nu a studiat dosarul. Cu toate acestea, instanța de apel nu ar fi acceptat această cerere și ar fi numit un tânăr avocat din oficiu pentru a înlocui consiliul pârâtului. Printr-o hotărâre din 29 martie 2007, al cărei text a fost depus la grefa din 26 aprilie 2007, Tribunalul de apel al Romei a confirmat hotărârea de primă instanță. În motivarea sa, aceasta a constatat că comportamentul recurentei în cursul procesului fusese caracterizat prin revocarea mandatului reprezentanților săi, urmată de numirea unui nou consiliu însoțit de o cerere de trimitere. Aceasta a avut ca scop amânarea încheierii procesului. A la tribunalul din 29 martie 2007, destinat pledoariilor părților, reclamanta a prezentat din nou o cerere de amânare, ca urmare a numirii unui alt consiliu, M. A., care totuși a fost rezervat dreptul de a accepta mandatul. Instanța de apel a respins cererea și a confirmat că M. Z. o reprezenta pe reclamantă drept avocat din oficiu. Reprezentată de un nou avocat, M.V., reclamanta s-a ocupat de casare. Land în fața Curții de Casație a fost stabilită la 27 ianuarie 2009. La avocat al recurentei a fost informată la 24 decembrie 2008. B.V. nu a fost prezent în ședința din 27 ianuarie 2009, deoarece a participat la greva avocaților. Recurenta ar fi solicitat Curții de Casație amânarea procedurii, fără a obține niciun rezultat. Prin Hotărârea din 27 ianuarie 2009, al cărei text a fost depus la grefă la 9 februarie 2009, Curtea de Casație a declarat recursul recurentei inadmisibile. În conformitate cu art. 97 alineatele (1), (4), (5) și (6) din Codul de procedură penală (denumit în continuare "CPP") și cu art. 97 alineatele (1) și (3) din Codul de procedură penală (denumit în continuare "CPP") (denumit în continuare "CPP"), acuzatul care nu a numit un avocat la alegerea sa sau care este privat este asistat de un avocat din oficiu (...) În cazul în care prezența pârâtului este necesară și în cazul în care [la] avocat ales de pârâtul sau de avocatul din oficiu (...) nu a fost găsit, nu este prezentat sau a renunțat la apărare, judecătorul desemnează ca înlocuitor al unui alt apărător imediat disponibil [referibil] ], la care se aplică dispozițiile art. 102 [în termenii acestei dispoziții, înlocuitorul exercită drepturile apărătorului și este supus acelorași obligații ca acesta]. (...) Actorul din oficiu este obligat să își îndeplinească mandatul [prestare el patrocinio] și nu poate fi înlocuit decât pentru un motiv legitim [Giustificato motivo Susținătorul din oficiu își încetează funcțiile în cazul în care [la Õ acuzat] numește un avocat la alegerea sa. Un apărător care tocmai a fost numit poate solicita amânarea datei de încuviințarea. În caz de renunțare, de revocare [a mandatului], de încuviințare sau de încuviințare, noul apărător al pârâtului sau [susținătorul] din oficiu care solicită acest lucru are dreptul la un termen adecvat [congruo], nu mai puțin de șapte zile, pentru a lua cunoștință de fapte și pentru a afla faptele care stau la baza procedurii. GRIFS Invocând articolele 6 și 8 din convenție, recurenta se plânge de durata procesului său și susține, de asemenea, că condamnarea sa se bazează pe documente false și pe o evaluare eronată a faptelor. În plus, Comisia se plânge de absența avocatului său în instanță din 27 ianuarie 2009 în fața Curții de Casație și de refuzul acesteia de a amâna procedura, precum și de faptul că, în recurs, avocatul său ar fi fost înlocuit de un tânăr avocat din oficiu care nu știa dosarul său. Procedura penală diligentă împotriva recurentei a fost echitabilă în sensul articolului 6 din Convenție, în special, a fost posibil ca reclamanta să fi avut la dispoziie un reprezentant ales în apel și casare, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (3) litera (c) din Convenie? În această privință, Curtea atrage atenția guvernului asupra faptului că: în ședința din 29 martie 2007, instanța de judecată a refuzat să accepte numirea de către reclamant a unui consiliu ales (M.A.) și a dispus ca apărarea să fie asigurată de un avocat din oficiu (M. Z.) și că, potrivit informațiilor furnizate de reclamantă, consiliul său, B.V., n mail-ul nu era prezent la tribunal în casația din 27 ianuarie 2009, deoarece participa la greva avocaților. Guvernul este invitat să furnizeze orice document și explicație relevante în aceste privințe.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă