Plesic împotriva Italiei

Secțiunea a doua Cerere nr 16065/09 Slavomirka PLESIC împotriva Italiei introdusă la 17 martie 2009 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, dl Slovomirka Plesic, este un resortisant italian născut în 1949 și rezident în Roma. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: Recurenta a fost acuzata de abuz de slabiciune. Potrivit acuzatiei, ea ar fi profitat de starea de fragilitate psihica a unei anume domn M., atinsa de o arterioscleroza generalizata, in scopul de a vinde un apartament, al cărui pret nu ar fi fost platit niciodata, si pentru a colecta sume de bani si titluri din conturile sale bancare.

La 12 februarie 1999, judecătorul investigațiilor preliminare de la Roma a ordonat sechestrarea preventivă (sequestro preventivo) a apartamentului și a garajului vândute de M. Această sechestrare a fost executată la 2 martie 1999 și reclamanta a afirmat că poliția laică ar fi expulzat Manu militari din locuința sa, prin faptul că a recuperat materialul pe care îl folosea pentru sculpturile și picturile sale, precum și obiectele sale personale.

O cerere de restituire a unităților imobiliare în cauză a fost respinsă de Tribunalul de la Roma la 3 iunie 2004. Printr-o hotărâre din 23 septembrie 2004, al cărei text a fost depus la grefă la 22 decembrie 2004, Tribunalul din Roma a condamnat reclamanta la un an și patru luni de închisoare cu suspendare și la 800 EUR (EUR) d Domnule), a cărui sumă ar fi trebuit stabilită în cadrul unei proceduri civile separate; sechestrarea preventivă a apartamentului și a garajului a fost transformată într-o sechestrare asigurătorie (sequestro conservativo La recurenta interjeta apelat prin intermediul a două consilii alese de el. La 5 ianuarie 2007, ea a depus o memorare redactată de grija sa. Din hotărârea Tribunalului de apel reiese că reclamanta a revocat apoi mandatul pe care l-a acordat apărătorilor săi și a numit un nou consiliu.

Cu toate acestea, acesta din urmă a renunțat la mandatul său, ceea ce a dus la amânarea procedurii. În lacul din 8 ianuarie 2007, curtea de apel a numit un avocat din oficiu, M. Z., pentru a reprezenta reclamanta. Z. a solicitat o trimitere pentru a se familiariza cu dosarul, iar instanța de apel a fixat la cinã la 29 martie 2007. Recurenta a declarat că consiliul său a solicitat amânarea procedurii, deoarece nu a studiat dosarul. Cu toate acestea, instanța de apel nu ar fi acceptat această cerere și ar fi numit un tânăr avocat din oficiu pentru a înlocui consiliul pârâtului. Printr-o hotărâre din 29 martie 2007, al cărei text a fost depus la grefa din 26 aprilie 2007, Tribunalul de apel al Romei a confirmat hotărârea de primă instanță.

În motivarea sa, aceasta a constatat că comportamentul recurentei în cursul procesului fusese caracterizat prin revocarea mandatului reprezentanților săi, urmată de numirea unui nou consiliu însoțit de o cerere de trimitere. Aceasta a avut ca scop amânarea încheierii procesului. A la tribunalul din 29 martie 2007, destinat pledoariilor părților, reclamanta a prezentat din nou o cerere de amânare, ca urmare a numirii unui alt consiliu, M. A., care totuși a fost rezervat dreptul de a accepta mandatul. Instanța de apel a respins cererea și a confirmat că M. Z. o reprezenta pe reclamantă drept avocat din oficiu. Reprezentată de un nou avocat, M.V., reclamanta s-a ocupat de casare. Land în fața Curții de Casație a fost stabilită la 27 ianuarie 2009. La avocat al recurentei a fost informată la 24 decembrie 2008. B.V.

nu a fost prezent în ședința din 27 ianuarie 2009, deoarece a participat la greva avocaților. Recurenta ar fi solicitat Curții de Casație amânarea procedurii, fără a obține niciun rezultat. Prin Hotărârea din 27 ianuarie 2009, al cărei text a fost depus la grefă la 9 februarie 2009, Curtea de Casație a declarat recursul recurentei inadmisibile.

În conformitate cu art. 97 alineatele (1), (4), (5) și (6) din Codul de procedură penală (denumit în continuare "CPP") și cu art. 97 alineatele (1) și (3) din Codul de procedură penală (denumit în continuare "CPP") (denumit în continuare "CPP"), acuzatul care nu a numit un avocat la alegerea sa sau care este privat este asistat de un avocat din oficiu (...) În cazul în care prezența pârâtului este necesară și în cazul în care [la] avocat ales de pârâtul sau de avocatul din oficiu (...) nu a fost găsit, nu este prezentat sau a renunțat la apărare, judecătorul desemnează ca înlocuitor al unui alt apărător imediat disponibil [referibil] ], la care se aplică dispozițiile art. 102 [în termenii acestei dispoziții, înlocuitorul exercită drepturile apărătorului și este supus acelorași obligații ca acesta].

(...) Actorul din oficiu este obligat să își îndeplinească mandatul [prestare el patrocinio] și nu poate fi înlocuit decât pentru un motiv legitim [Giustificato motivo Susținătorul din oficiu își încetează funcțiile în cazul în care [la Õ acuzat] numește un avocat la alegerea sa. Un apărător care tocmai a fost numit poate solicita amânarea datei de încuviințarea. În caz de renunțare, de revocare [a mandatului], de încuviințare sau de încuviințare, noul apărător al pârâtului sau [susținătorul] din oficiu care solicită acest lucru are dreptul la un termen adecvat [congruo], nu mai puțin de șapte zile, pentru a lua cunoștință de fapte și pentru a afla faptele care stau la baza procedurii. GRIFS Invocând articolele 6 și 8 din convenție, recurenta se plânge de durata procesului său și susține, de asemenea, că condamnarea sa se bazează pe documente false și pe o evaluare eronată a faptelor.

În plus, Comisia se plânge de absența avocatului său în instanță din 27 ianuarie 2009 în fața Curții de Casație și de refuzul acesteia de a amâna procedura, precum și de faptul că, în recurs, avocatul său ar fi fost înlocuit de un tânăr avocat din oficiu care nu știa dosarul său. Procedura penală diligentă împotriva recurentei a fost echitabilă în sensul articolului 6 din Convenție, în special, a fost posibil ca reclamanta să fi avut la dispoziie un reprezentant ales în apel și casare, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (3) litera (c) din Convenie?

În această privință, Curtea atrage atenția guvernului asupra faptului că: în ședința din 29 martie 2007, instanța de judecată a refuzat să accepte numirea de către reclamant a unui consiliu ales (M.A.) și a dispus ca apărarea să fie asigurată de un avocat din oficiu (M. Z.) și că, potrivit informațiilor furnizate de reclamantă, consiliul său, B.V., n mail-ul nu era prezent la tribunal în casația din 27 ianuarie 2009, deoarece participa la greva avocaților. Guvernul este invitat să furnizeze orice document și explicație relevante în aceste privințe.

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 16065/09 Slavomirka PLESIC contre l’Italie introduite le 17 mars 2009

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, M me Slovomirka Plesic, est une ressortissante italienne née en 1949 et résidant à Rome. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. La requérante fut accusée d’abus de faiblesse. Selon le chef accusation, elle aurait profité de l’état de fragilité psychique d’une certaine M me M., atteinte par une artériosclérose généralisée, afin de l’induire à vendre un appartement, dont le prix n’aurait jamais été payé, et afin de prélever des sommes d’argent et des titres de ses comptes bancaires.

Le 12 février 1999, le juge des investigations préliminaires de Rome ordonna la saisie préventive ( sequestro preventivo ) de l’appartement et du garage vendus par M me M. Cette saisie fut exécutée le 2 mars 1999. La requérante allègue que la police l’aurait expulsée manu militari de son logement, l’empêchant de récupérer le matériel qu’elle utilisait pour ses sculptures et peintures, ainsi que ses objets personnels. Une demande de restitution des unités immobilières en question fut rejetée par le tribunal de Rome le 3 juin 2004. Par un jugement du 23 septembre 2004, dont le texte fut déposé au greffe le 22 décembre 2004, le tribunal de Rome condamna la requérante à un an et quatre mois d’emprisonnement avec sursis et à 800 euros (EUR) d’amende.

La requérante fut également condamnée à la réparation des dommages subis par la partie civile (l’héritier de M me M.), dont le montant aurait dû être fixé dans le cadre d’une procédure civile séparée. La saisie préventive de l’appartement et du garage fut transformée en saisie conservatoire ( sequestro conservativo ). La requérante interjeta appel par l’intermédiaire de deux conseils de son choix. Le 5 janvier 2007, elle déposa un mémoire rédigé par ses soins. Il ressort de l’arrêt de la cour d’appel que la requérante révoqua ensuite le mandat qu’elle avait conféré à ses défenseurs et nomma un nouveau conseil. Cependant, ce dernier renonça à son mandat, ce qui provoqua des ajournements de la procédure.

A l’audience du 8 janvier 2007, la cour d’appel décida de nommer un avocat d’office, M e Z., pour représenter la requérante. M e Z. demanda un renvoi pour se familiariser avec le dossier, et la cour d’appel fixa l’audience suivante au 29 mars 2007. La requérante allègue que son conseil avait demandé d’ajourner la procédure car il n’avait pas étudié le dossier. Cependant, la cour d’appel n’aurait pas accepté cette demande et aurait nommé un jeune avocat d’office pour remplacer le conseil de l’accusée. Par un arrêt du 29 mars 2007, dont le texte fut déposé au greffe le 26 avril 2007, la cour d’appel de Rome confirma le jugement de première instance. Dans sa motivation, elle observa que le comportement de la requérante au cours du procès avait été caractérisé par la révocation du mandat de ses représentants, suivie par la nomination d’un nouveau conseil accompagnée par une demande de renvoi.

Ceci visait à retarder la conclusion du procès. A l’audience du 29 mars 2007, destinée aux plaidoiries des parties, la requérante avait à nouveau présenté une demande d’ajournement, suite à la nomination d’un autre conseil, M e A., qui toutefois s’était réservé la faculté d’accepter le mandat. La cour d’appel avait rejeté la demande et confirmé que M e Z. représentait la requérante comme avocat d’office. Représentée par un nouvel avocat, M e B.V., la requérante se pourvut en cassation. L’audience devant la Cour de cassation fut fixée au 27 janvier 2009. L’avocat de la requérante en fut informé le 24 décembre 2008. Selon la version de la requérante, M e B.V. n’était pas présent à l’audience du 27 janvier 2009 car il participait à une grève des avocats.

La requérante aurait demandé à la Cour de cassation d’ajourner la procédure, sans obtenir aucun résultat. Par un arrêt du 27 janvier 2009, dont le texte fut déposé au greffe le 9 février 2009, la Cour de cassation déclara le pourvoi de la requérante irrecevable. B. Le droit interne pertinent Aux termes de l’article 97 §§ 1, 4, 5 et 6 du code de procédure pénale (le « CPP »), « 1. L’accusé qui n’a pas nommé un avocat de son choix ou qui s’en trouve privé est assisté par un avocat d’office. (...) 4. Lorsque la présence du défenseur est nécessaire et que [l’avocat] choisi par l’accusé ou l’avocat commis d’office (...) n’a pas été trouvé, ne s’est pas présenté ou a abandonné la défense, le juge désigne comme remplaçant un autre défenseur immédiatement disponible [ reperibile ], auquel s’appliquent les dispositions de l’article 102 [aux termes de cette disposition, le remplaçant exerce les droits du défenseur et est soumis aux mêmes obligations que celui-ci].

(...) 5. Le défenseur d’office est tenu d’accomplir son mandat [ prestare il patrocinio ] et ne peut être remplacé que pour un motif légitime [ giustificato motivo ]. 6. Le défenseur d’office cesse ses fonctions si [l’accusé] nomme un avocat de son choix. » Un défenseur qui vient d’être nommé peut demander le report de la date d’audience. L’article 108 § 1 CPP dispose notamment : « En cas de renonciation, de révocation [du mandat], d’incompatibilité ou d’abandon, le nouveau défenseur de l’accusé ou [le défenseur] d’office qui en fait la demande a droit à un délai adéquat [ congruo ], non inférieur à sept jours, pour prendre connaissance des actes et se renseigner sur les faits à l’origine de la procédure.

» GRIEFS Invoquant les articles 6 et 8 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de son procès. Elle allègue également que sa condamnation se base sur des documents faux et sur une évaluation erronée des faits. En outre, elle se plaint de l’absence de son avocat à l’audience du 27 janvier 2009 devant la Cour de cassation et du refus de celle-ci d’ajourner la procédure, ainsi que du fait qu’en appel son avocat aurait été remplacé par un jeune avocat d’office qui ne connaissait pas son dossier.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La procédure pénale diligentée contre la requérante a-t-elle été équitable aux sens de l’article 6 de la Convention ? 2. En particulier, la requérante a-t-elle pu avoir l’assistance d’un défenseur de son choix en appel et en cassation, comme l’exige l’article 6 § 3 c) de la Convention ? A cet égard, la Cour attire l’attention du Gouvernement sur le fait qu’à l’audience du 29 mars 2007, la cour d’appel a refusé d’accepter la nomination, faite par la requérante, d’un conseil de son choix (M e A.) et ordonné que la défense fût assurée par un avocat d’office (M e Z.), et que selon les informations fournies par la requérante, son conseil, M e B.V., n’était pas présent à l’audience en cassation du 27 janvier 2009 car il participait à une grève des avocats.

Le Gouvernement est invité à fournir tout document et explication pertinents à ces égards.