DRAȘOVEAN c. ROUMANIE et deux autres affaires

Secțiunea a treia Cerere nr. 10239/06 Nicolae DRAȘOVEAN împotriva României și alte două cereri (a se vedea lista din anexă) EXPOSAT DE FAPT Lista părților solicitante figurează în anexă. Reclamanții au fost condamnați de instanțele naționale la diferite pedepse cu închisoarea, în funcție de faptele care le-au fost reproșate (trafic de droguri, corupție, sechestrare de persoane). Instanțele s-au sprijinit, pentru a justifica temeiul verdictului lor de condamnare, pe transcrierile conversațiilor telefonice ale reclamanților care fuseseră interceptate de serviciile speciale ale poliției cu autorizație de Parchet (solicitările nr. 10239/06 și 12414/07) interceptate de serviciile speciale ale poliției cu autorizație din partea unui tribunal (solicitarea nr. 61697/11) înregistrate fără nicio autorizație de către un particular în timp ce acesta se afla într-un birou de poliție (solicitarea nr. 61697/11). Transcrierea înregistrărilor în cauză nu a constituit elementul unic care a constituit convingerea instanțelor naționale cu privire la vinovăția reclamanților. Instanțele interne s-au confruntat cu alte elemente de probă, cum ar fi declarațiile martorilor, procesele-verbale de refacere, declarațiile altor persoane reținute etc. și au considerat că vina reclamanților a fost dovedită pe baza acestor elemente reunite. Dreptul intern relevant Un rezumat al dreptului intern în materie de convorbiri telefonice și al evoluției sale în timp se află la punctele 43-46 din Hotărârea Dumitru Popescu c. România (n, (n, (n 71525/01, 26 aprilie 2007). Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de dreptul lor de a-și respecta intimitatea, necunoaștendu-și dreptul la respectarea vieții private. Ei susțin că nu au putut contesta legalitatea și autenticitatea acestor înregistrări în absența garanțiilor împotriva arbitrarului prevăzute de legislația națională. Invocând art. 6 din Convenție, aceștia se plâng și de caracterul inechitabil al procedurilor penale îndreptate împotriva lor din cauza, în special, a utilizării înregistrărilor în litigiu de către instanțele naționale ca elemente de probă care le stau la dispoziție pentru a-și fundamenta verdictul de condamnare. 61697/11, reclamantul se plânge, de asemenea, că a fost condamnat la recurs fără a fi ascultat de judecătorii care și-au înlocuit verdictul de condamnare cu o hotărâre de achitare anterioară luată de judecătorii din fond și confirmată în recurs, în lipsă de cunoaștere a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 litera (c) din convenție. 12414/07, reclamantul se plânge că a fost pus în arest provizoriu la 5 octombrie 2001 de către un procuror care nu era un magistrat, în sensul art. 5 alin. (3) din Convenție. Octombrie 2004 când a constatat că arestarea sa provizorie era conformă cu dreptul intern. El citează art. 5 alineatul (4) din Convenție. A fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Convenție, din cauza comunicării lor telefonice de către autorități (solicitări n 10239/06, 12414/07 și 61697/11) și de către particulari, cu presupusa asistență a autorităților (solicitarea nr. 61697/11)? În la a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61697/11) a fost examinat în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) și la art. 3 litera (c) din convenție, având în vedere condamnarea la recurs a persoanei în cauză, fără ca aceasta să fi fost auzită în persoană de judecătorii care au înlocuit verdictul de condamnare cu o hotărâre de achitare anterioară luată de judecătorii din fond și confirmată în apelul de cerere?Atenție de termen Data de introducere? Numele reclamantului Data nașterii Locul nașterii Reprezentant Ultima decizie internă definitivă 10239/06 02/03/2006 Nicolae DRAȘOVEAN 26/11/1962 Alba-Iulia Hotărâre definitivă a Înaltei Curți de Justiție și de Casație din 10 octombrie 2004 de condamnare a reclamantului la șase luni de închisoare pentru corupție. 12414/07 10/03/2007 Florian CALIN 06/10/1968 București Ion IILIE-IORDACHESCU Hotărârea definitivă a Înaltei Curți de Justiție și de Casație din 13 septembrie 2006 de condamnare a reclamantului la 25 de ani de închisoare pentru trafic de droguri. 61697/11 29/09/2011 Mehmet Salih SIMSEK 16/10/1976 București Ion ILIE-IORDACHESCU Hotărârea definitivă din 30 martie 2011 a Tribunalului de apel din București care îl condamnă pe reclamant la o pedeapsă de patru ani de închisoare pentru sechestrarea persoanelor.

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

10239/06

Nicolae DRAȘOVEAN contre la Roumanie

et deux autres requêtes

(voir liste en annexe)

EXPOSÉ DES FAITS

La liste des parties requérantes figure en annexe.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

Les requérants ont été condamnés par les juridictions nationales à différentes peines de prison, en fonction des faits qui leur étaient reprochés (trafic de drogues, corruption, séquestration de personnes). Les tribunaux se sont appuyées, pour justifier le bien-fondé de leur verdict de condamnation, sur les transcriptions des conversations téléphoniques des requérants qui avaient été

:

a)

interceptées par les services spéciaux de la police sur autorisation du parquet (requêtes n

o

10239/06 et 12414/07)

;

b)

interceptées par les services spéciaux de la police sur autorisation d’un tribunal (requête n

o

61697/11)

;

c)

enregistrées sans aucune autorisation par un particulier pendant que celui-ci se trouvait dans un bureau de police (requête n

o

61697/11).

Les transcriptions des enregistrements en cause n’ont pas constitué l’élément unique ayant forgé la conviction des tribunaux nationaux quant à la culpabilité des requérants. Les juridictions internes les ont confrontés à d’autres éléments de preuve tels que les déclarations des témoins, les procès-verbaux de reconstitution, les déclarations des autres coinculpés etc. et ont estimé que la culpabilité des requérants était prouvée sur la base de ces éléments réunis.

B.

Le droit interne pertinent

Un résumé du droit interne en matière d’interceptions des conversations téléphoniques et de son évolution dans le temps se trouve aux paragraphes

43 à 46 de l’arrêt

Dumitru Popescu c. Roumanie (n

o

2)

, (n

o

71525/01, 26 avril 2007).

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 8 de la Convention, les requérants se plaignent de l’interception de leurs communications téléphoniques, en méconnaissance de leur droit au respect de leur vie privée. Ils font valoir qu’ils n’ont pas pu contester la légalité et l’authenticité de ces enregistrements en l’absence de garanties contre l’arbitraire prévues par la législation nationale.

2.

Invoquant l’article 6 de la Convention, ils se plaignent en outre du caractère inéquitable des procédures pénales dirigées contre eux en raison, notamment, de l’utilisation des enregistrements litigieux par les tribunaux nationaux comme éléments de preuve à charge pour fonder leur verdict de condamnation. Dans la requête n

o

61697/11, le requérant se plaint en outre d’avoir été condamné en recours sans qu’il ait été entendu par les juges qui ont substitué leur verdict de condamnation à une précédente décision d’acquittement prise par les juges du fond et confirmée en appel, en méconnaissance de l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention.

3.

Dans la requête n

o

12414/07, le requérant se plaint d’avoir été mis en détention provisoire le 5 octobre 2001 par un procureur qui n’était pas un magistrat, au sens de l’article 5 § 3 de la Convention. Il allègue enfin ne pas avoir pu introduire un recours contre un jugement avant-dire-droit du 5

octobre 2004 constatant que sa détention provisoire était conforme au droit interne. Il cite l’article 5 § 4 de la Convention.

QUESTIONS

1.

Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leur vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison de l’interception de leurs communications téléphoniques par les autorités

(requêtes n

o

10239/06, 12414/07 et 61697/11) et par des particuliers, avec le concours supposé des

autorités (requête n

o

61697/11) ?

2.

Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2

autorités

(requêtes n

o

10239/06, 12414/07 et 61697/11) ?

3.

Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant (requête n

o

61697/11) a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention, compte tenu de la condamnation de l’intéressé en recours sans qu’il ait été entendu en personne par les juges qui ont substitué leur verdict de condamnation à une précédente décision d’acquittement prise par les juges du fond et confirmée en appel ?

ANNEXE

N

o

N

o

de requête

Date d’introduction

Nom du requérant

Date de naissance

Lieu de résidence

Représentant

Dernière décision interne définitive

10239/06

02/03/2006

Nicolae DRAȘOVEAN

26/11/1962

Alba-Iulia

Arrêt définitif de la Haute Cour de Justice et de cassation du 10 octobre 2004 condamnant le requérant à six mois de prison pour corruption.

12414/07

10/03/2007

Florian CALIN

06/10/1968

Bucarest

Ion ILIE-IORDACHESCU

Arrêt définitif de la Haute Cour de Justice et de cassation du 13 septembre 2006 condamnant le requérant à une peine de vingt-cinq ans de prison pour trafic de drogues.

61697/11

29/09/2011

Mehmet Salih SIMSEK

16/10/1976

Bucarest

Ion ILIE-IORDACHESCU

Arrêt définitif du 30 mars 2011 de la cour d’appel de Bucarest condamnant le requérant à une peine de quatre ans de prison pour séquestration de personnes.