CtEDO 03.06.2014 Auto

DRAȘOVEAN c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
03.06.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DRAȘOVEAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 10239/06 Nicolae DRAȘOVEAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 3 iunie 2014 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Luis López Guerra, Valeriu Gritco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 2 martie 2006, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentului, dl Nicolae Drașovean, este un resortisant român născut în 1962 și rezident în Alba-Iulia. Guvernul român ( A fost reprezentat de agentul său, dl Catrinel Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 martie 2003, Serviciul de Informații și Protecție Internă al Albei a sesizat instanța de urmărire penală pe motiv că reclamantul, ofițer de poliție la secția de departament al Alba, a facilitat obținerea de pașapoarte și înmatricularea sau eliminarea vehiculelor în schimbul unor sume de bani. La 16 aprilie 2003, Parchetul a deschis o anchetă penală împotriva reclamantului. Printr-un mandat din 24 aprilie 2003, Parchetul național anticorupție (inclusiv PNA) a autorizat, în temeiul articolelor 91 alineatul (1) și 91 din Codul de procedură penală (CPP), comunicarea telefonică a reclamantului pentru o perioadă de 30 de zile. La 28 ianuarie 2004, la sfârșitul anchetei, Parchetul l-a convocat pe reclamant și i-a făcut cunoscute documentele din dosarul său de urmărire penală. Cu privire la rechizitoriul din 30 ianuarie 2004, PNA d o l ue Alba-Iulia a dispus retrimiterea în c o n d i ț i e a reclamantului, acuzat de propunerea de a facilita obținerea unui pașaport în schimbul unei sume de bani. Parchetul s-a bazat, printre alte dovezi, pe transcrierea înregistrărilor convorbirilor telefonice ale reclamantului și, în special, pe cea a unei conversații din 14 mai 2003, din care reiese că □ a solicitat unei terțe părți 100 de euro pentru a facilita obținerea unui pașaport. În cadrul ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Prin hotărârea din 5 aprilie 2004, tribunalul județ al Alba l-a numit pe reclamant. Această hotărâre a fost confirmată, la apelul PNA, printr-o hotărâre pronunțată la 21 aprilie 2005 de Curtea a Tribunalului de Primă Instană din Alba-Iulia. 10. Printr-o hotărâre definitivă din 7 septembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a primit recursul în recurs formulat de Parchet și l-a condamnat pe reclamant la șase luni de închisoare cu suspendare pentru trafic d În acest scop, aceasta s-a bazat pe înregistrarea comunicării telefonice a reclamantului din 14 mai 2003, pe declarația unui martor, pe un proces-verbal de confruntare a reclamantului cu cel care l-a denunțat și pe dispozițiile relevante ale legislației privind pașapoartele. Dreptul intern relevant 11. Dispozițiile relevante în speță ale CPP în materie de interceptare telefonică, astfel cum au fost redactate la momentul faptelor, înainte de modificarea CPP prin Legea nr. 281/2003 și după această modificare, sunt descrise în Hotărârea Dumitru Popescu c. România 71525/01, §§ 44 și următoarele, 26 aprilie 2007). GRIFS 12. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul susține că la sfârșitul comunicațiilor sale telefonice nu și-a respectat dreptul la intimitate și denunță absența garanțiilor împotrivarbitrale în legislația națională în vigoare la momentul faptelor. 13. Invocând art. 6 din Convenție, el se plânge, de asemenea, de un caracter inechitabil al procedurii penale îndreptate împotriva sa din cauza utilizării de către instanțele naționale Curtea ia notă de faptul că primul motiv al reclamantului se referă la presupusa necunoaștere a dreptului său la respectarea vieții sale private garantate prin art. 8 din Convenție din cauza convorbirilor sale telefonice pe baza autorizării Parchetului. 15. Guvernul exclude întârzierea acestui motiv, indicând că, în măsura în care, la momentul faptei, acesta nu intenționează să soluționeze în mod efectiv în fața instanțelor naționale legalitatea acestui tip de litigiu, reclamantul ar fi trebuit să sesizeze Curtea în acest sens în termen de șase luni de la data de 28 ianuarie 2004, dată la care ar fi avut cunoștință de existența înregistrărilor în cauză. 16. Curtea amintește deja că a statuat că, la momentul respectiv, persoanele ale căror conversații telefonice au fost interceptate de către autorități pe baza unei autorizații a Parchetului nu au nicio cale de atac care să permită îndreptarea situației în litigiu, iar autorizarea procurorului nu este susceptibilă de niciun control din partea unui judecător sau a unei alte autorități independente ( Dumitru Popescu menționat anterior, §§ 69 in fin și următoarele. Prin urmare, în speță, în speță, la Õ ar fi trebuit să sesizeze Curtea în termen de șase luni de la data la care a avut cunoștință de existența înregistrărilor în cauză (Begu c. România, n 20448/02, § 148, 15 martie 2011 și Antal și Mezea c. România (dec.), n 31140/04 și 43837/04, 11 septembrie 2012). Din dosar reiese că reclamantul a fost informat cu privire la existența înregistrărilor până la 28 ianuarie 2004 cel târziu, la prezentarea dosarului de urmărire penală. Prin urmare, este necesar să se accepte excepția guvernului și să se respingă acest lucru pentru întârziere, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. 18. În ceea ce privește afirmațiile reclamantului cu privire la utilizarea de către instanțele naționale a uneia dintre înregistrările în litigiu ca element de probă aflat în întreținere împotriva sa, Curtea amintește că sarcina sa este de a verifica dacă, în speță, procedura în litigiu, considerată ca un întreg, inclusiv modul în care au fost colectate elementele de probă, a fost echitabilă (a se vedea, printre altele, Teixeira de Castro c. Portugalia, 9 iunie 1998, § 34, Rec., 1998,-IV și Jalloh c. Germania [GC], n 54810/00, §§ 94-96, CEDH 2006-IX. În această privință, Comisia observă că Õ în speță, mijloacele de probă au fost colectate de către autorități în conformitate cu legislația în vigoare la momentul faptelor și că Õ a fost legal pentru reclamant și avocatul său să consulte transcrierile de la înregistrarea în cauză imediat după trimiterea în judecată a reclamantului la rechizitoriul Parchetului (a se vedea, a contrao România , nr. 27781/06, § 48, 25 februarie 2014 și Beraru c. România , n 40107/04, § 71, 18 martie 2014, nefinalizate). 19. În plus, Curtea arată că reclamantul nu a negat conținutul de înregistrare Văduva , citată anterior, §§ 48 și 51, și Beraru , citată anterior, § 78 81. 20. În cele din urmă, Curtea consideră că este necesar, în speță, să se dea din greutate condiției că înregistrarea [GC], nr. 4378/02, § 98, 10 martie 2009). Este adevărat că înregistrarea în cauză a fost luată în considerare în decizia judecătorilor naționali de a-l condamna pe solicitant, dar nu a constituit elementul unic de la care aceștia și-au exprimat convingerea fermă cu privire la vinovăția persoanei respective. Într-adevăr, Curtea de Casație și Justiție înaltă instanță se confruntă cu alte elemente de probă înainte de a-și pronunța verdictul pe baza mai multor elemente combinate (punctul 10 de mai sus). Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă