CtEDO 05.11.2012 Auto

BALCI c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.11.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BALCI c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 58194/10 Mümin BALCI și Bahriye BALCI împotriva Turciei introdusă la 4 august 2010 EXPOSAT DEFICIENTE Reclamanții, dl Mümin Balc Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 iulie 2002, pe la miezul nopții, reclamanții și-au condus fiul în vârstă de opt ani la serviciul de urgență al spitalului public d'Urla ( A fost împuscat de un păianjen în timpul unei plimbări pe câmp. Medicul curant, F.Y., a efectuat un examen medical, în urma căruia a solicitat echipei medicale să-i administreze două injecții intravenoase: luna lui Dekort IM : Unele părți ale corpului său s-au umflat și s-au accidentat; el a fost, de asemenea, în locul de a urina. Reclamanții și-au dus fiul înapoi la serviciul de urgență din același spital unde F.Y. a efectuat o nouă analiză medicală și a cerut reclamanților să-l transfere la Spitalul Behçet Uz d La 7 iulie 2002, în jurul orei 11:00, reclamanții au transferat cu taxiul pe fiul lor la spitalul Behçet Uz d La 8 iulie 2002, tatăl victimei a depus o plângere pentru neglijență medicală la Parchetul din Dahurla împotriva F.Y., acuzând-o pe aceasta din urmă că i-a făcut fiului său o injecție cu penicilină fără să verifice dacă acesta era sau nu alergic la acest tip de antibiotic. La 2 august 2002, prefectura d'Urla a refuzat cererea de autorizare a urmăririi penale. La 8 octombrie 2002, institutul medico-legal a prezentat un raport de autopsie potrivit căruia cauza decesului nu putea fi depistată și că era necesar un raport de competență din partea unui comitet de competență. La data de 12 noiembrie 2002, Tribunalul Administrativ Regional din Urla a respins recursul în opoziție împotriva deciziei prefecturii, declarând în decizia sa că tratamentul administrat de F.Y. a fost efectuat în conformitate cu regulile artei, că mărturiile și raportul de competență au fost în ciuda faptului că injectarea efectuată de F.Y. nu a fost greșit și, prin urmare, nici o eroare sau neglijență nu a fost imputată medicului acuzat. La 30 iunie 2003, la cererea Parchetului din Urla, cel de-al cincilea comitet de competență al institutului medico-legal a prezentat un raport cu privire la cauza decesului fiului reclamanților. Raportul respectiv concluzionează că analiza chimică a probelor nu a dezvăluit prezența substanțelor toxice, ci că, în plus, luarea în considerare a demo-urilor, a stării clinice a copilului, precum și a datelor de la autopsie, a arătat că eventualul deces ar putea rezulta dintr-o intoxicație cauzată de o muscătură de păianjen. La 25 decembrie 2003, Tribunalul din Urla a decis că nu era necesar să se dea în judecată. Procedura de soluționare în fața instanțelor administrative din 23 noiembrie 2004, reclamanții au introdus o acțiune în despăgubire în fața instanței administrative d maizmir împotriva Ministerului Sănătății, solicitând o compensație materială și morală. La 30 ianuarie 2006, un al doilea raport de expertiză a fost pregătit de comitetul de experți al institutului medico-legal format din nouă medici, dintre care trei legiști, un chirurg generalist, un specialist ortoped și traumatolog, un neurolog, un specialist în medicină internă, un specialist în boli pulmonare și tuberculoză și un medic specialist în boli infecțioase. Acest raport a luat în considerare diferitele mărturii, dosarul medical constituit în cadrul spitalului Behçet Uz, procesul verbal al autopsiei întocmit de instanța de judecată din Dahurla, raportul de autopsie din 8 octombrie 2002 și raportul de experiență din 30 mai 2003 s-a concluzionat că, deși cauza decesului nu a fost cunoscută, s-a stabilit că o reacție anafilactică a dus la deces. În plus, s-a precizat că F.Y. a efectuat un prim tratament în regulile de laart, că acest tratament nu include efectele secundare care pot provoca datele descrise în raportul de autopsie, că starea de sănătate a pacientului atunci când a fost transferat la un alt spital nu a necesitat transportul său cu ambulanță, că elementul toxic în cauză nu a putut fi determinat, și, în cele din urmă, că nu a fost posibil să emită un aviz cu privire la necesitatea de a importa un antidot pentru a trata astfel de cazuri. La 27 martie 2006, reclamanții au formulat o opoziție împotriva acestui raport și au solicitat o contraexerciție la 27 aprilie 2006. La 13 aprilie 2006, tribunalul administrativ al d mailului a respins acțiunea în despăgubire pe baza încheierii raportului de e-mail din 30 ianuarie 2006. În decizia sa, Tribunalul a refuzat, având în vedere explicațiile științifice și detaliate. La 24 decembrie 2008, Consiliul de Stat a respins recursul împotriva hotărârii tribunalului administrativ d Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului la viață și precizează, în acest sens, că moartea fiului lor de opt ani ar fi fost cauzată de eroarea și neglijența personalului medical care ar fi efectuat un tratament insuficient și întârziat. Ei au declarat o lipsă de diligență în timpul tratamentului medical al fiului lor care ar fi trebuit să rămână sub supraveghere și să fie transferat la alt spital cu ambulanță. Ei adaugă că ar fi trebuit să fie direcționați către un spital bine echipat în acest domeniu. Pe baza articolului 6, reclamanții denunță o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil din cauza faptului că nu au putut fi inițiate urmăriri penale împotriva medicului curant. În plus, aceștia se plâng de durata îndelungată a procedurii de acțiune în despăgubire. Pe de altă parte, ei reproșează instanțelor că nu au determinat cauza decesului și precizează că acțiunea lor împotriva raportului de competență și cererea lor de contrainformații nu s-au încheiat. În circumstanțele prezentei cauze, instanțele administrative le-au oferit reclamanților o protecție judiciară eficientă a dreptului la viață garantat prin art. 2 În special, acestea pot trece pentru că au respectat cerința de promptitudine și de diligență inerentă articolului 2, sub aspectul său procedural? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, raportul de competență din 30 ianuarie 2006 a fost de natură să evidențieze partea de răspundere a medicului cu privire la decesul fiului reclamanților Guvernul este invitat să furnizeze o copie a tuturor dosarelor medicale. A avut recurenta la dispoziție o procedură efectivă prin care putea să se opună raportului institutului medico-legal care a întemeiat hotărârea pronunțată în speță? În cazul de față, în cazul în care reclamanta a contestat raportul menționat constituie o încălcare a art. 2, sub componenta sa procedurală și/sau art. 6 alin. A acoperit procedura în litigiu caracterul echitabil impus de art. 6 alineatul (1)? În special procedura prin care recurenta a încercat să conteste raportul de competență era compatibilă cu cerința unei proceduri în litigiu prevăzută la art. 6 din Convenție Medicii care compun comitetul care a pregătit raportul de competență au suficiente competențe și calificări tehnice pentru a soluționa problema medicală specifică ridicată în acest sens? Durata procedurii judiciare administrative urmate în speță a fost compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă