Secțiunea a treia Cerere nr. 49794/10 Diana Tarsița TUDOR împotriva României introdusă la 22 iulie 2010 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, dna Diana Tarsița Tudor, este un resortisant român născut în 1972 și rezident în Vigo Pontevedra, Spania. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul A. Motocu, tatăl său. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: decesul fiului recurentei la 25 februarie 2004, T.A.A., fiul în vârstă de 4 ani al reclamantei, a fost adus de A.M., bunicul său, în serviciul de urgență al spitalului juvenil din Tîrgoviște, ca urmare a ingestiei accidentale a unui calmant dentar ( Odată ajuns la urgențe, minorul și bunicul său ar fi așteptat aproximativ 45 de minute de la sosirea unui medic. R.G., medicul de gardă, ar fi analizat flaconul de Dentalmin și ar fi asigurat A.M. de absența oricărui pericol pentru viața minorului. Același medic ar fi recomandat minorului să doarmă aproximativ 3-4 ore. După 40 de minute, minorul a fost transferat la secția de pediatrie pentru a-i administra o perfuzie care conținea un sedativ. Câteva minute mai târziu, minorul a început să aibă convulsii. Medicul R.G. și asistenta V.A. au decis să-l intubeze, dar câteva minute mai târziu, T.A. a murit. Procedura penală inițiată de reclamantă pe data de 1 În martie 2004, recurenta s-a prezentat împreună cu A.M. (tatăl său), la biroul notarului D.N., și i-a acordat o putere pentru a o reprezenta în fața autorităților interne în toate procedurile pe care inteniona să le inițieze. O copie a acestei puteri a fost vărsată la dosar. Partea relevantă a acestei puteri se citește după cum urmează: De fiecare dată când va fi necesar, reprezentantul meu va putea semna în numele meu și pentru mine semnătura sa va fi opozabilă. Reprezentantul meu poate forma și continua orice acțiune civilă, penală, administrativă, se poate constitui parte civilă (...) poate face orice declarație, poate răspunde la orice interogatoriu, poate prezenta dovezi, în numele meu (...) poate forma sau retrage apeluri, acțiuni, revizuiri, contestații etc. (...). La 3 martie 2004, A.M. a depus o plângere penală împotriva medicului R.G. și a asistentei medicale V.A. în numele fiicei sale, A.M. s-a constituit parte civilă cerând aproximativ 500 EUR pentru prejudiciul material și aproximativ 250 000 EUR pentru prejudiciul moral. El a denunțat un comportament neprofesionist din partea celor doi angajați ai spitalului public din Tîrgoviște, inclusiv lipsa reactivității și refuzul de a pune în aplicare metode specifice de intervenție, cum ar fi provocarea vărsăturilor și spălarea din stomac. La 15 martie 2004, A.M. a solicitat procurorului să dea în judecată acuzații de omor prin imprudență și P.A., medic șef al secției de pediatrie, care a lipsit de la serviciu în ziua incidentului fără a fi înlocuit. La 1 octombrie 2004 Comisia de Control și Autorizație a Institutului Medico-Legal Mina Minovici (denumită în continuare "Comisia") A aprobat un raport de autopsie realizat la 26 februarie 2004, de serviciul medico-legal din Tîrgoviște, conform căruia Dentalminul avea un grad ridicat de toxicitate din cauza componentelor sale, lidocaină și fenol, care erau prezente în cantități mari în stomacul minorului. Printr-o ordonanță din 23 februarie 2005, Parchetul din apropierea tribunalului departamental din Dambovița a ordonat trimiterea cauzei la poliția departamentală pentru a completa investigația cu audierea medicilor P.A. și R.G. și realizarea, de către Institutul Medico-legal Mina Minovici, a unei expertize pentru a stabili dacă asistența medicală acordată a fost adecvată și a fost efectuată în timp util și dacă perfuzia cu calmant ar fi fost oportună. La 15 iunie 2005, Comisia a prezentat un aviz al cărui conținut era același cu cel din 1 octombrie 2004. Printr-o ordonanță din 21 septembrie 2005, Parchetul de la tribunalul departamental din Dambovița a ordonat un refuz, care a fost confirmat de procurorul general superior. A.M. a formulat o plângere împotriva acestor două ordonanțe în fața instanței de primă instanță din Brașov. 10. Prin hotărârea din 2 iunie 2006, tribunalul a anulat ordonanța Parchetului și a dispus o expertiză judiciară a Institutului Mina Minovici cu mai multe obiective specifice care au urmărit să stabilească dacă procedura specifică de ajutor în caz de intemperii ar fi fost respectată, în cazul în care termenul de 45 de ani ar fi fost respectat. Cu câteva minute înainte de intervenția medicală, dacă medicamentele administrate minorului au fost adecvate, dacă perfuzia cu calmant a fost necesară și cât timp a durat până când Dentalminul a început să acționeze, instanța a dorit să afle care a fost cauza convulsiilor și comei, în timp ce Dentalminul a fost prezent numai în stomacul minorului și nu în sângele său. Tribunalul a întrebat, de asemenea, motivul pentru care nu s-au efectuat spălături gastrice înainte ca minorul să cadă în comă. Pentru a ajunge la această concluzie, primii judecători au constatat că competența medico-legale impusă de instanța de judecată nu a fost efectuată de către institutul medico-legal și că, în lipsa unei astfel de expertize, circumstanțele decesului minorului nu puteau fi stabilite. Instanța a reamintit că avizul emis de institutul medico-legal nu putea înlocui o expertiză medico-legale și că un astfel de aviz putea fi emis numai pentru a autoriza o expertiză medico-legale deja realizată, în conformitate cu art. 5 din LUUG 1/2000 privind organizarea activității medico-legale. 11. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre definitivă din 17 noiembrie Prin ordonanța din 16 aprilie 2007, poliția județenească din Tîrgoviște a solicitat institutului medico-legal Mina Minovici d mai mult competența medico-legală în conformitate cu criteriile stabilite de instanța de primă instanță din Brașov în hotărârea definitivă din 2 iunie 2006. La 4 iulie 2007, Comisia a emis un nou aviz, care, pe o jumătate de pagină, a concluzionat că a existat o legătură de cauzalitate între Dentalmin și decesul T.A.14. În perioada august 2007-septembrie 2008, poliția din Tîrgoviște a solicitat de mai multe ori realizarea competențelor medicale deținute de instanța de primă instanță din Brașov. De fiecare dată, institutul medico-sanitar a refuzat să-l efectueze invocând absența unor elemente noi. 15. Printr-o ordonanță din 10 septembrie 2008, Parchetul a formulat o acțiune împotriva acestei ordonanțe. 16. La 21 decembrie 2009, tribunalul de primă instanță din Galati a conchis ordonanța din 10 septembrie 2008 și a respins plângerea reclamantei ca fiind nefondată. Tribunalul a considerat, printre altele, că absența unei competențe criminalistice nu era de natură să infirme poziția adoptată de Parchet și că, în orice caz, potrivit Institutului Medico-legal, acesta nu dispunea de elemente noi care să justifice o astfel de expertiză. A.M. s-a ocupat de casarea împotriva acestei hotărâri. 17. La 7 aprilie 2010, tribunalul departamental din Galați a considerat că puterea reclamantei în favoarea tatălui său era o putere generală și a solicitat părților să își prezinte concluziile cu privire la admisibilitatea acțiunii. A.M. a afirmat că puterea sa era valabilă și legală și a fost utilizată și acceptată în fața tuturor instanțelor interne. Reprezentantul Parchetului a solicitat judecătorilor să considere admisibilă acțiunea formulată de A.M. în numele reclamantei. Printr-o hotărâre definitivă din 15 aprilie 2010, tribunalul departamental din Galati a respins recursul formulat de A.M. în numele recurentei ca inadmisibil. Tribunalul a hotărât că A.M. semnase și depunese cererea în recurs, în timp ce din CPP, pot formula o cale de atac persoanele menționate la art. 362 din CPP. Acest din urmă articol se citește după cum urmează în partea sa relevantă Pot forma un apel (...) f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act adoptat de o instanță. La cerere poate fi formulată de persoanele menționate la litera (b) punctul (f), precum și de reprezentantul legal, de către pârâtul (...) 20. Dispozițiile relevante privind avizele medico-legale și organismele autorizate de lege să le elibereze, precum și mijloacele de probă la procesul penal sunt descrise în cauza Eugenia Lazaur c. România 32146/05, § 41-46, 16 februarie 2010). 21. În ceea ce privește responsabilitatea personalului medical, majoritatea dispozițiilor relevante, în special Legea nr. 96/2006, sunt descrise în cauza Eugenia Lazaur menționată anterior (§ 52-54). Standardele de aplicare a titlului XV din Legea nr. 95/2006 privind răspunderea civilă a personalului medical au intrat în vigoare la 5 aprilie 2007. GRIEF 22. Invocând art. 2 din Convenție, recurenta se plânge de moartea fiului său din cauza funcționării defectuoase a serviciilor medicale de la spitalul din Tirgovist, precum și a modului în care autoritățile au condus investigația deschisă în urma plângerii sale penale 23. Comisia se plânge, de asemenea, de faptul că procedura a fost respinsă ca inadmisibilă a acțiunii formulate de A.M., bunicul minorului T.A.A., care avea un drept judiciar pentru a o reprezenta în fața instanțelor interne, inclusiv pentru a formula acțiunea în cauză [art. 6 alineatul (1) din convenție]. Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 2 din convenție (a se vedea Hotărârea Eugenia Lazêc. România, nr 32146/05, 16 februarie 2010) A avut loc o încălcare a articolului 6 din convenție, având în vedere respingerea prin hotărârea din 15 aprilie 2010 a recursului în casație (recurs) ) format de A.M. în numele recurentei
Requête n
o
49794/10
Diana Tarsița TUDOR
contre la Roumanie
introduite le 22 juillet 2010
1.
La requérante, Mme Diana Tarsița Tudor, est une ressortissante roumaine née en 1972 et résidant à Vigo Pontevedra, en Espagne. Elle est représentée devant la Cour par M. A. Motocu, son père.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
1.
Le décès du fils de la requérante
3.
Le 25 février 2004, T.A.A., le fils âgé de 4 ans de la requérante, fut amené par A.M., son grand-père, au service des urgences de l’hôpital départemental de Tîrgoviște à la suite de l’ingestion accidentelle d’un calmant dentaire («
Dentocalmin
») qui contenait de la lidocaïne. Une fois arrivés aux urgences, le mineur et son grand-père auraient attendu environ 45
minutes l’arrivée d’un médecin. R.G., le médecin de garde, aurait analysé le flacon de
Dentocalmin
et aurait rassuré A.M. sur l’absence de tout danger pour la vie du mineur. Le même médecin aurait recommandé au mineur de dormir environ 3-4 heures. Quarante minutes plus tard, le mineur fut transféré au service pédiatrie afin de lui poser une perfusion contenant un calmant. Quelques instants plus tard, le mineur commença à avoir des convulsions. Le médecin R.G. et l’infirmière V.A. décidèrent de l’intuber mais quelques minutes après, T.A.A. décéda.
2.
La procédure pénale initiée par la requérante
4.
Le 1
er
mars 2004, la requérante se présenta avec A.M. (son père), au bureau du notaire D.N., et lui donna un pouvoir afin de la représenter devant les autorités internes dans toutes les procédures qu’elle entendait initier. Une copie de ce pouvoir fut versée au dossier. La partie pertinente de ce pouvoir se lit comme suit
:
«
(...) mon mandataire pourra signer, en mon nom et pour moi, à chaque fois que cela sera nécessaire, sa signature m’étant opposable. Mon mandataire peut former et continuer toute action civile, pénale, administrative, peut se constituer partie civile (...) peut faire toute déclaration, répondre à tout interrogatoire, proposer des preuves, en mon nom (...) pourra former ou retirer des appels, des recours, des révisions, des contestations, etc., (...).
»
5.
Le 3 mars 2004, A.M. déposa devant le parquet près le tribunal départemental de Dâmbovița une plainte pénale pour homicide involontaire à l’encontre du médecin R.G. et de l’infirmière V.A. Au nom de sa fille, A.M. se constitua partie civile en demandant environ 500 EUR pour le préjudice matériel et environ 250
000 EUR pour le préjudice moral. Il dénonçait une mauvaise conduite professionnelle de la part des deux employés de l’hôpital public de Tîrgoviște, notamment le manque de réactivité et le refus d’employer des méthodes spécifiques d’intervention tels que la provocation du vomissement et le lavage d’estomac. Le 15 mars 2004, A.M. demanda au parquet d’élargir les poursuites pour homicide involontaire également à P.A., médecin en chef du service pédiatrie, qui se serait absentée du service le jour de l’incident sans se voir remplacer.
6.
Le 1
er
octobre 2004 la Commission de contrôle et autorisation de l’Institut médico-légal Mina Minovici (ci-après «
la Commission
») approuva un rapport d’autopsie réalisé le 26 février 2004, par le service médico-légal de Tîrgoviște, selon lequel le
Dentocalmin
présentait un haut degré de toxicité en raison de ses composants, lidocaïne et phénol, qui étaient présents en grande quantité dans l’estomac du mineur.
7.
Par une ordonnance du 23 février 2005, le parquet près le tribunal départemental de Dâmbovița ordonna le renvoi de l’affaire devant la police départementale afin de compléter l’enquête avec l’audition des médecins P.A. et R.G. et la réalisation, par l’Institut médico-légal Mina Minovici, d’une expertise afin d’établir si les soins médicaux dispensés étaient adéquats et avaient été effectués en temps utile et si la perfusion avec le calmant avait été opportune. Un autre objectif de l’expertise était celui de connaître le temps de réaction du calmant dentaire et les causes des convulsions et du coma, compte tenu de l’absence de toute substance toxique dans le sang du mineur, tel qu’attesté par des analyses toxicologiques.
8.
Le 15 juin 2005, la Commission rendit un avis dont le contenu était le même que celui du 1
er
octobre 2004.
9.
Par une ordonnance du 21 septembre 2005, le parquet près le tribunal départemental de Dâmbovița ordonna un non-lieu. Ce non-lieu fut confirmé par le procureur hiérarchiquement supérieur. A.M. forma une plainte contre ces deux ordonnances devant le tribunal de première instance de Brașov.
10.
Par un jugement du 2 juin 2006, le tribunal annula les ordonnances du parquet et ordonna une expertise médico-légale de l’Institut Mina Minovici avec plusieurs objectifs précis tendant à établir si la procédure spécifique de secours en cas d’intoxication avait été respectée, si le délai de 45
minutes avant l’intervention médicale avait ou non pu influer sur le décès du mineur, si les médicaments administrés au mineur avaient été adéquats, si la perfusion avec le calmant avait été nécessaire et quel était lé délai avant que le
Dentocalmin
commence à agir. Le tribunal souhaitait également apprendre quelle était la cause des convulsions et du coma, alors que le
Dentocalmin
était présent seulement dans l’estomac du mineur et non dans son sang. Le tribunal demanda également la raison pour laquelle des lavages gastriques n’avaient pas été effectués avant que le mineur tombe dans le coma. Pour arriver à cette conclusion, les premiers juges constatèrent que l’expertise médico-légale ordonnée par le parquet n’avait pas été effectuée par l’Institut médico-légal et qu’à défaut d’une telle expertise, les circonstances du décès du mineur ne pouvaient pas être établies. Le tribunal rappela que l’avis délivré par l’Institut médico-légal ne pouvait pas remplacer une expertise médico-légale et qu’un tel avis pouvait être délivré seulement pour autoriser une expertise médico-légale déjà réalisée, conformément à l’article 5 de l’OUG 1/2000, concernant l’organisation de l’activité de médecine légale.
11.
Ce jugement fut confirmé par un arrêt définitif du 17 novembre
2006 du tribunal départemental de Brașov.
12.
Par une ordonnance du 16 avril 2007, la police départementale de Tîrgoviște demanda à l’Institut médico-légal Mina Minovici d’effectuer une expertise médico-légale selon les critères fixés par le tribunal de première instance de Brașov dans son jugement définitif du 2 juin 2006.
13.
Le 4 juillet 2007 la Commission rendit un nouvel avis, qui, sur une demi-page concluait qu’il y avait eu un lien de causalité entre l’ingestion du
Dentocalmin
et le décès du T.A.A.
14.
Entre août 2007 et septembre 2008, la police de Tîrgoviște demanda, à plusieurs reprises, la réalisation de l’expertise médicale ordonnée par le tribunal de première instance de Brașov. A chaque fois, l’Institut médico
‑
légal refusait de l’effectuer en invoquant l’absence d’éléments nouveaux.
15.
Par une ordonnance du 10 septembre 2008, le parquet près le tribunal de première instance de Tîrgoviște prononça un non-lieu du chef d’homicide involontaire. A.M. forma un recours contre cette ordonnance.
16.
Le 21 décembre 2009, le tribunal de première instance de Galați confirma l’ordonnance du 10 septembre 2008 et rejeta la plainte de la requérante comme mal fondée. Le tribunal jugea, entre autres, que l’absence d’une expertise médico-légale n’était pas de nature à infirmer la position adoptée par le parquet et qu’en tout état de cause, d’après l’Institut médico-légal, il n’y avait pas de nouveaux éléments justifiant une telle expertise. A.M. se pourvut en cassation contre ce jugement.
17.
Lors de l’audience du 7 avril 2010, le tribunal départemental de Galați jugea que le pouvoir de la requérante en faveur de son père était un pouvoir général et demanda aux parties de présenter leurs conclusions sur la recevabilité du recours. A.M. affirma que son pouvoir était valable et légal et avait été utilisé et accepté devant toutes les juridictions internes. Le représentant du parquet demanda aux juges de considérer recevable le recours formé par A.M. au nom de la requérante. L’audience fut ajournée au 15
avril 2010.
18.
Par un arrêt définitif du 15 avril 2010, le tribunal départemental de Galati rejeta le recours formé par A.M. au nom de la requérante comme irrecevable. Le tribunal jugea que A.M. avait signé et déposé la demande en recours alors qu’il n’avait qu’un pouvoir général en ce sens.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
19.
Selon l’article 385
5
du CPP, peuvent former un recours les personnes mentionnées à l’article 362 du CPP. Ce dernier article se lit comme suit dans sa partie pertinente
:
«
1.
Peuvent former un appel
:
(...)
f) toute personne dont les intérêts légitimes ont été préjudiciés par une mesure ou par un acte adopté par un tribunal.
2.
L’appel peut être formé par les personnes mentionnées au b) – f), ainsi que par le représentant légal, par le défenseur (...)
».
20.
Les dispositions pertinentes concernant les avis médico-légaux et les organes habilités par la loi à les délivrer, ainsi que l’expertise comme moyen de preuve au procès pénal sont décrites dans l’affaire
Eugenia Lazăr c.
Roumanie
(n
o
32146/05, §§ 41-46, 16 février 2010).
21.
Pour ce qui est de la responsabilité du personnel médical, la plupart des dispositions pertinentes, notamment la loi n
o
96/2006, sont décrites dans l’affaire
Eugenia Lazăr précitée
(§§ 52-54). Les normes d’application du titre XV de la loi n
o
95/2006 concernant la responsabilité médicale civile du personnel médical sont entrées en vigueur le 5 avril 2007.
22.
Invoquant l’article 2 de la Convention, la requérante se plaint du décès de son fils en raison du dysfonctionnement des services médicaux de l’hôpital de Tîrgoviște, ainsi que de la manière dont les autorités ont conduit l’enquête ouverte à la suite de sa plainte pénale.
23.
Elle se plaint également de l’iniquité de la procédure en raison du rejet comme irrecevable du recours formé par A.M., le grand-père du mineur T.A.A., qui avait un pouvoir judiciaire pour la représenter devant les tribunaux internes, y compris pour former le recours en cause (article 6 §
1 de la Convention).
1.
Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie, l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention (voir
Eugenia Lazăr c. Roumanie
, n
o
32146/05, 16
février 2010)
?
2.
Y a-t-il eu violation de l’article 6 de la Convention, compte tenu du rejet par l’arrêt du 15 avril 2010 du pourvoi en cassation (
recurs
) formé par A.M. au nom de la requérante
?