TIRD SECȚIUNE Cerere nr. 42820/09 Remus TUDOR împotriva României depusă la 3 august 2009 DECLARAREA FACTELOR Remus Tudor este un național român, care s-a născut în 1966. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În 1990, reclamantul a fost condamnat pentru omor și condamnat la închisoare pe viață. De atunci, el a fost închis în mai multe centre de detenție. El și-a îndeplinit condamnarea în diferite închisori române și este în prezent reținut în închisoarea Jilava. Reclamantul a fost reținut în închisoarea Rahova de aproape zece ani. Perioadele reale de închisoare au avut loc între iunie 1999 și februarie 2009. Procedura juridică inițiată de reclamant în legătură cu presupusa expunere la radiații de mare frecvență La 12 octombrie 2008, în timp ce reclamantul își îndeplinea condamnarea în închisoarea Rahova, el a depus o plângere la judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor atașate la închisoarea Rahova („post”) judecătorul de condamnare”) susținând că radiația electromagnetică de radiofrecvență (RFR) emisă dintr-o antenă din închisoare i-a afectat în mod negativ sănătatea. În plângerea sa, reclamantul a indicat că, din 2003 întregul personal de închisoare a primit o alocație salarială suplimentară pentru a lucra în condiții periculoase, și anume expunerea la câmpurile electromagnetice în mediul lor de lucru. Prin decizia din 4 noiembrie 2008, judecătorul care a post-sensibilizat a respins plângerea din toate motivele. S-a observat că reclamantul nu s-a plâns niciodată de efecte specifice care rezultă din radiații electromagnetice și nu a solicitat tratament medical. De asemenea, judecătorul a stat pe baza unui studiu expert pentru care Institutul Național de Științe Forensice (INEC) a fost comandat pentru a analiza câmpul electromagnetic care se presupune înconjurând stația de bază de comunicații fără fir din închisoare. Raportul emis la 3 Octombrie 2008 a dezvăluit că, în mai multe zone din închisoare, nivelurile de radiații erau mai mari decât cele prevăzute în orientările de siguranță relevante, dar că expunerea a fost mai mică în zonele la care deținuții au avut acces. El a prezentat ca dovadă raportul Radiocom din 2007, care a dezvăluit că, deși nivelurile de radiații din dispozitivul de comunicare wireless variază între zonele închisoare, acestea erau totuși mai mari decât standardele de reglementare existente în prezent. Cererea sa de un nou raport de expert pentru a stabili nivelul de radiații în acel moment (februarie 2009) a fost, de asemenea, respinsă ca fiind inutilă. Pe 16 februarie 2009, Curtea de District din București a respins apelul său susținând decizia judecătorului post-sensibil din aceleași motive. Informații și orientări emise de autoritățile relevante privind expunerea la radiații de mare frecvență Reclamantul a prezentat un raport din 19 noiembrie 2007 emis de Autoritatea Națională de Comunicare Radio. Potrivit raportului, măsurarea densității de putere a fost efectuată în toate zonele de locuință ale închisorii și rezultatele au dezvăluit o expunere la radiații de mare frecvență, care a fost mai mare decât standardele permise, adică un maxim de 10 watts pe metrou pătrat (W/m2). Orientarea privind siguranța menționată mai sus este citată ca un nivel de referință în Ordinul nr. 1193 al Ministerului Sănătății Publice din 29 septembrie 2006 privind normele generale privind limitele de expunere publică la domenii electromagnetice care variază între 0 hertz (Hz) și 300 gigahertz (GHz). Ordinul se bazează pe Recomandarea nr. 1999/519/CE a Consiliului Uniunii Europene din 12 iulie 1999. După instalarea antenei, personalul penitenciar a primit o alocație specifică pentru riscurile de sănătate asociate expunerii la radiații electromagnetice în timpul orarului de muncă. Alocațiile au fost acordate de două Ordine ale Ministrului Justiției, nr. 945/C din 2 aprilie 2003 și nr. 399/C din 6 februarie 2007. În conformitate cu art. 3 din Convenție, reclamantul susține că expunerea sa la 168 de ore de radiații pe săptămână constituie un tratament nepotrivit. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 14 din Convenție cu privire la absența oricărei compensații acordate pentru expunerea la radiații, în contrast cu alocația acordată personalului de închisoare. El plânge în continuare, în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție, că instanța de primă instanță a refuzat să audă martorii propuse de el, încălcând astfel garanțiile unui proces echitabil, astfel cum se asigură în temeiul prezentei dispoziții. 8 din Convenția, ca urmare a expunerii permanente la radiația electromagnetică radiofrecvență emisă de antena instalată în închisoarea Rahova? Guvernul este invitat să prezinte informații dacă orice evaluări periodice a nivelului radiației electromagnetice radiofrecvențe au fost efectuate în interiorul închisoarei și mai ales în zonele utilizate de deținuți.
Application no. 42820/09
Remus TUDOR
against Romania
lodged on 3 August 2009
The applicant, Mr Remus Tudor, is a Romanian national, who was born in 1966.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
In 1990 the applicant was convicted of manslaughter and sentenced to life imprisonment. He has since been imprisoned in several detention facilities. He has served his sentence in various Romanian prisons, and is currently being detained in Jilava Prison.
The applicant was detained in Rahova Prison for almost ten years. The actual periods of imprisonment ran from June 1999 to February 2009.
1.
Legal proceedings initiated by the applicant in connection with his alleged exposure to high-frequency radiation
On 12 October 2008, while the applicant was serving his
sentence in Rahova Prison, he lodged a complaint with the judge responsible for the execution of sentences attached to Rahova Prison (“post
‑
sentencing judge”), alleging that the radio frequency electromagnetic radiation (RFR) emitted from an antenna in the prison had negatively affected his health. In his complaint, the applicant indicated that, since 2003 the entire prison staff had received an extra salary allowance for working in dangerous conditions, namely exposure to electromagnetic fields in their working environment.
By a decision of 4 November 2008 the post-sentencing judge rejected the complaint on all grounds. It was observed that the applicant had never complained of specific effects resulting from electromagnetic radiation, nor had he sought medical treatment. The judge also ruled on the basis of an expert study for which the National Institute of Forensic Science (INEC) had been commissioned in order to analyse the electromagnetic field allegedly surrounding the prison’s wireless communication base station. The report issued on 3
October 2008 revealed that in several areas in the prison the levels of radiation were higher than those prescribed in the relevant safety guidelines, but that exposure was lower in areas to which the prisoners had access.
The applicant appealed against that decision. He submitted as evidence the 2007 Radiocom report which revealed that while radiation levels from the wireless communication device varied between prison areas, they were nevertheless higher than the regulatory standards currently in place. His request for a new expert report to establish the level of radiation at that time (February 2009) was also rejected as useless.
His request to have the prison’s doctor and a radiologist heard was also rejected as useless. On 16 February 2009 the Bucharest District
Court dismissed his appeal upholding the decision of the post-sentencing judge on the same reasons.
2.
Information and guidelines issued by the relevant authorities concerning exposure to high-frequency radiation
The applicant submitted a report of 19 November 2007 issued by the National Radio Communication Authority. According to the report, power density measurements were taken in all of the prison’s living areas and the results disclosed an exposure to high-frequency radiation which was higher than the allowable standards, that is, a maximum of ten
watts per square metre (W/m²).
The safety guideline indicated above is cited as a reference level in Order
no.
1193 of the Ministry for Public Health of 29 September 2006 on the general norms concerning the limits of public exposure to electromagnetic fields ranging from 0 hertz (Hz) to 300
gigahertz
(GHz). The order is based on the Council of the European Union’s Recommendation
no.
1999/519/EC of 12
July
1999.
Subsequent to the installation of the antenna, the prison staff had been awarded a specific allowance for the health risks associated with exposure to electromagnetic radiation during their working hours. The allowances had been awarded by two Orders of the Minister of Justice, no. 945/C of 2 April 2003 and no. 399/C of 6
February
2007.
1.
Relying on Article 3 of the Convention the applicant submits that his exposure to 168 hours of radiation per week amounts to ill
‑
treatment.
2.
The applicant complains under Article 14 of the Convention about the absence of any compensation awarded to him for the exposure to radiation, in contrast to the allowance awarded to the prison staff.
3.
He further complains under Article 6 § 3 (d) of the Convention that the court of first instance refused to hear the witnesses proposed by him, thus infringing the guarantees of a fair trial, as secured under this provision.
Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private life, as well as his right to procedural safeguards in this area, contrary to Article
8 of the Convention, as a result of his being permanently exposed to radio frequency electromagnetic radiation emitted by the antenna installed in Rahova Prison?
The Government are invited to submit information whether any periodical assessments of the level of the radio frequency electromagnetic radiation were conducted inside the prison and especially in the areas used by the prisoners.