S.c. ECO INVEST S.R.L. ET BOLMADAR c. ROUMANIE
S.c. ECO INVEST S.R.L. ET BOLMADAR c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 60727/10 S.C. ECO INVEST S.R.L. și Ilie BOLMADAR împotriva României introdusă la 6 octombrie 2010 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, S.C. Eco Invest S.R.L. și domnul Ilie Bolmadar, sunt o societate comercială înregistrată în Registrul Comerțului din România și administratorul acesteia, un resortisant român născut în 1970 și rezident în Târgu Mureș. Aceștia sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Gorea, avocat la Târgu Mureș. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: La 17 mai 2010, executorul de justiție G.C. a informat societatea reclamantă că a confiscat sumele de bani disponibile în contul său și alte valori mobiliare până la concurența sumelor pe care le datora băncii C., în temeiul unui contract de credit încheiat cu reclamanta, care nu și-a respectat angajamentele.
La 18 iunie 20010, societatea reclamantă a solicitat Tribunalului de Primă Instanță din Târgu Mureș suspendarea provizorie a executării forțate deschise împotriva sa de către banca C. Aceasta susținea că anumite cauze ale contractului care constituiau, în speță, titlul executoriu erau contrare legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive ale contractelor dintre comercianți și consumatori, motiv pentru care a introdus, de asemenea, o acțiune în nulitate bazată pe dispozițiile acestei legi, precum și o acțiune de contestare la executare, care erau pendinte rolului instanțelor naționale.
În acest sens, aceasta sublinia că, în temeiul articolului 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele declarate abuzive incluse într-un contract nu mai produceau efecte asupra consumatorului în cauză; în plus, aceasta a subliniat că, în ipoteza în care banca C. ar implica executarea forțată a activelor sale în temeiul clauzelor contractului menționat anterior, aceasta ar avea efecte foarte grave și ireversibile pentru aceasta, punând-o în situație de faliment. La 21 iunie 2010, Tribunalul a solicitat recurentei, în temeiul articolului 403 din Codul de procedură civilă (a se vedea alineatul (7) de mai jos), să plătească o cauțiune de 45 772,285 lei (adică echivalentul a aproximativ 10 000 EUR) care reprezenta 10 din suma totală care făcea obiectul executării forțate.
Recurenta a replicat că o sumă atât de mare îi restricționa în mod nejustificat accesul la instanță, deoarece numai justițiabilii care ar fi putut face uz de această sumă de bani ar fi putut face uz de această cale de atac internă, ceea ce nu era cazul acesteia. Comisia a solicitat instanței o reducere sau o reeșalonare a plății sumei în cauză pe baza principiilor consacrate de jurisprudența Curții în materie de drept de liberă trecere la o instanță garantată prin art. 6 alin. (1) din Convenție. În plus, aceasta a precizat că o altă instanță națională care fusese sesizată cu o cerere similară într-un alt departament din România a acordat o reducere a cuantumului garanției, în conformitate cu principiile care decurg din jurisprudența Curții pe teren de la art. 6 alineatul (1) din convenție.
La sfârșitul ședinței, tribunalul a respins cererea de reducere sau reeșalonare a cauțiunii recurentei și i-a invitat să o plătească în întregime, astfel cum era prevăzut de lege, până la următoarea ședință, la 24 iunie 2010. Prin hotărârea din 24 iunie 2010, Tribunalul, după ce a constatat că reclamanta nu a plătit cauțiunea, a respins cererea recurentei de suspendare provizorie a executării forțate împotriva acesteia de către banca C., fără a lua în considerare fondul. În conformitate cu art. 403 din Codul de procedură civilă în vigoare la data faptelor, președintele Tribunalului putea suspenda temporar o procedură de executare forțată până la hotărârea definitivă pronunțată într-o procedură de contestare a executării, în cazul în care aceasta raporta dovada că a plătit o cauțiune reprezentând 10 % din suma totală care a făcut obiectul executării forțate.
Legea nu prevedea posibilitatea de a obține scutiri, reduceri sau reeșalonări de plată a cauțiunii. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții invocă o încălcare a dreptului lor de acces la o instanță, având în vedere suma, în opinia lor exorbitantă, a sumei pe care societatea reclamantă ar fi trebuit să o plătească pentru a obține o examinare, de către o instanță, a temeiniciei cererii sale de suspendare provizorie a executării impuse împotriva sa de către banca C. Ei susțin că nu au avut nici o posibilitate de a obține reducerea sau reeșalonarea plății sumei în cauză.
ÎNTREBARE Societatea reclamantă a beneficiat de un drept de acces la o instanță în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, ținând seama de valoarea garanției pe care trebuia să o plătească pentru ca un tribunal să examineze bunul Temeiul cererii sale de suspendare provizorie a executării forțate împotriva acesteia de către Banca C. (a se vedea, mutatis mutandis Weissman și alții c. România, nr. 63945/00, §§ 32-44, CEDH 2006 VII ((extracti) și Beian c. România 2), n 4313/03, § 40-44, 7 februarie 2008)
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.