SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 60727/10 S.C. ECO INVEST S.R.L. și Ilie BOLMADAR împotriva României introdusă la 6 octombrie 2010 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, S.C. Eco Invest S.R.L. și domnul Ilie Bolmadar, sunt o societate comercială înregistrată în Registrul Comerțului din România și administratorul acesteia, un resortisant român născut în 1970 și rezident în Târgu Mureș. Aceștia sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Gorea, avocat la Târgu Mureș. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: La 17 mai 2010, executorul de justiție G.C. a informat societatea reclamantă că a confiscat sumele de bani disponibile în contul său și alte valori mobiliare până la concurența sumelor pe care le datora băncii C., în temeiul unui contract de credit încheiat cu reclamanta, care nu și-a respectat angajamentele. La 18 iunie 20010, societatea reclamantă a solicitat Tribunalului de Primă Instanță din Târgu Mureș suspendarea provizorie a executării forțate deschise împotriva sa de către banca C. Aceasta susținea că anumite cauze ale contractului care constituiau, în speță, titlul executoriu erau contrare legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive ale contractelor dintre comercianți și consumatori, motiv pentru care a introdus, de asemenea, o acțiune în nulitate bazată pe dispozițiile acestei legi, precum și o acțiune de contestare la executare, care erau pendinte rolului instanțelor naționale. În acest sens, aceasta sublinia că, în temeiul articolului 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele declarate abuzive incluse într-un contract nu mai produceau efecte asupra consumatorului în cauză; în plus, aceasta a subliniat că, în ipoteza în care banca C. ar implica executarea forțată a activelor sale în temeiul clauzelor contractului menționat anterior, aceasta ar avea efecte foarte grave și ireversibile pentru aceasta, punând-o în situație de faliment. La 21 iunie 2010, Tribunalul a solicitat recurentei, în temeiul articolului 403 din Codul de procedură civilă (a se vedea alineatul (7) de mai jos), să plătească o cauțiune de 45 772,285 lei (adică echivalentul a aproximativ 10 000 EUR) care reprezenta 10 din suma totală care făcea obiectul executării forțate. Recurenta a replicat că o sumă atât de mare îi restricționa în mod nejustificat accesul la instanță, deoarece numai justițiabilii care ar fi putut face uz de această sumă de bani ar fi putut face uz de această cale de atac internă, ceea ce nu era cazul acesteia. Comisia a solicitat instanței o reducere sau o reeșalonare a plății sumei în cauză pe baza principiilor consacrate de jurisprudența Curții în materie de drept de liberă trecere la o instanță garantată prin art. 6 alin. (1) din Convenție. În plus, aceasta a precizat că o altă instanță națională care fusese sesizată cu o cerere similară într-un alt departament din România a acordat o reducere a cuantumului garanției, în conformitate cu principiile care decurg din jurisprudența Curții pe teren de la art. 6 alineatul (1) din convenție. La sfârșitul ședinței, tribunalul a respins cererea de reducere sau reeșalonare a cauțiunii recurentei și i-a invitat să o plătească în întregime, astfel cum era prevăzut de lege, până la următoarea ședință, la 24 iunie 2010. Prin hotărârea din 24 iunie 2010, Tribunalul, după ce a constatat că reclamanta nu a plătit cauțiunea, a respins cererea recurentei de suspendare provizorie a executării forțate împotriva acesteia de către banca C., fără a lua în considerare fondul. În conformitate cu art. 403 din Codul de procedură civilă în vigoare la data faptelor, președintele Tribunalului putea suspenda temporar o procedură de executare forțată până la hotărârea definitivă pronunțată într-o procedură de contestare a executării, în cazul în care aceasta raporta dovada că a plătit o cauțiune reprezentând 10 % din suma totală care a făcut obiectul executării forțate. Legea nu prevedea posibilitatea de a obține scutiri, reduceri sau reeșalonări de plată a cauțiunii. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții invocă o încălcare a dreptului lor de acces la o instanță, având în vedere suma, în opinia lor exorbitantă, a sumei pe care societatea reclamantă ar fi trebuit să o plătească pentru a obține o examinare, de către o instanță, a temeiniciei cererii sale de suspendare provizorie a executării impuse împotriva sa de către banca C. Ei susțin că nu au avut nici o posibilitate de a obține reducerea sau reeșalonarea plății sumei în cauză. ÎNTREBARE Societatea reclamantă a beneficiat de un drept de acces la o instanță în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, ținând seama de valoarea garanției pe care trebuia să o plătească pentru ca un tribunal să examineze bunul Temeiul cererii sale de suspendare provizorie a executării forțate împotriva acesteia de către Banca C. (a se vedea, mutatis mutandis Weissman și alții c. România, nr. 63945/00, §§ 32-44, CEDH 2006 VII ((extracti) și Beian c. România 2), n 4313/03, § 40-44, 7 februarie 2008)
Requête n
o
60727/10
S.C. ECO INVEST S.R.L. et Ilie BOLMADAR
contre la Roumanie
introduite le 6 octobre 2010
1.
Les requérants, S.C. Eco Invest S.R.L. et M. Ilie Bolmadar, sont respectivement une société commerciale enregistrée sur le registre de commerce roumain et son administrateur, un ressortissant roumain né en 1970 et résidant à Târgu Mureș. Ils sont représentés devant la Cour par M
e
V.
Gorea, avocat à Târgu Mureș.
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 17 mai 2010, l’huissier de justice G.C. informa la société requérante qu’il avait procédé à la saisie des sommes d’argents disponibles sur son compte et de ses autres valeurs mobilières jusqu’à la concurrence des montants qu’elle devait à la banque C., en vertu d’un contrat de crédit que cette dernière avait conclu avec la requérante, laquelle n’avait pas respecté ses engagements.
4.
Le 18 juin 20010, la société requérante demanda au tribunal de première instance de Târgu Mureș la suspension provisoire de l’exécution forcée ouverte à son encontre par la banque C. Elle faisait valoir que certaines causes du contrat qui constituait, en l’occurrence, le titre exécutoire étaient contraires à la loi n
o
193/2000 sur les clauses abusives des contrats entre les commerçants et les consommateurs, raison pour laquelle elle avait également introduit une action en nullité fondée sur les dispositions de cette loi ainsi qu’une action de contestation à l’exécution, qui étaient pendantes au rôle des tribunaux nationaux. Elle soulignait à cet égard qu’en vertu de l’article 6 de la loi n
o
193/2000, les clauses déclarées abusives comprises dans un contrat ne produisaient plus d’effets sur le consommateur concerné. Elle soulignait en outre que, dans l’hypothèse où la banque C. procédait à l’exécution forcée de ses avoirs en vertu des clauses dudit contrat, cela entraînerait des effets très graves et irréversibles pour elle, la mettant en situation de faillite.
5.
Le 21 juin 2010, le tribunal demanda à la requérante, en vertu de l’article 403 du code de procédure civile (voir paragraphe 7 ci-après), de payer une caution de 45
772,285 lei (soit l’équivalent d’environ 10
000
euros) qui représentait 10
%
du montant total qui faisait l’objet de l’exécution forcée. La requérante répliqua qu’un montant aussi considérable restreignait indûment son accès au tribunal car seulement les justiciables qui disposaient d’une telle somme d’argent pourraient faire usage de cette voie de recours interne, ce qui n’était pas son cas. Elle demanda au tribunal une réduction ou un rééchelonnement du payement de la somme en question sur le fondement des principes consacrés par la jurisprudence de la Cour en matière de droit d’accès à un tribunal garanti par l’article 6 § 1 de la Convention. Elle précisa en outre qu’une autre juridiction nationale qui avait été saisie d’une demande similaire dans un autre département de Roumanie avait octroyé une réduction du montant de la caution, s’inspirant des principes qui se dégagent de la jurisprudence de la Cour sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention. A la fin de l’audience, le tribunal rejeta la demande de réduction ou de rééchelonnement de la caution de la requérante et lui intima de la payer dans son intégralité, comme cela était prévu par la loi, jusqu’à la prochaine audience, le 24 juin 2010.
6.
Par un jugement du 24 juin 2010, le tribunal, après avoir constaté que la requérante n’avait pas payé la caution, rejeta la demande de la requérante de suspension provisoire de l’exécution forcée ouverte contre elle par la banque C., sans l’examiner sur le fond.
B.
Le droit interne pertinent
7.
Selon l’article 403 du code de procédure civile en vigueur à l’époque des faits, le président du tribunal pouvait surseoir provisoirement à une procédure d’exécution forcée jusqu’au jugement définitif prononcé dans une procédure de contestation à l’exécution, si l’intéressé rapportait la preuve d’avoir payé une caution représentant 10
% du montant total de la somme qui faisait l’objet de l’exécution forcée. La loi ne prévoyait pas la possibilité d’obtenir des exemptions, des réductions ou des rééchelonnements de paiement de la caution.
GRIEF
8.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants allèguent une atteinte à leur droit d’accès à un tribunal compte tenu du montant, selon eux exorbitant, de la somme que la société requérante aurait dû payer afin qu’elle puisse obtenir un examen, par un tribunal, du bien-fondé de sa demande de suspension provisoire de l’exécution forcée ouverte à son encontre par la banque C. Ils font valoir qu’ils n’ont eu aucune possibilité d’obtenir la réduction ou le rééchelonnement du payement de la somme en question.
La société requérante a-t-elle bénéficié d’un droit d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu du montant de la caution qu’elle devait payer afin qu’un tribunal examine le bien
‑
fondé de sa demande de suspension provisoire de l’exécution forcée ouverte à son encontre par la banque C. (voir,
mutatis mutandis
,
Weissman et autres c.
Roumanie
, n
o
‑
VII ((extraits) et
Beian c.
Roumanie
(n
o
2), n
o
4113/03, §§ 40-44, 7 février 2008)
?