ERKUȘ v. TURKEY

Reclamantul, dl Adnan Erkuș, este un național turc, născut în 1960 și locuiește în Mersin. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl T. Benhür, un avocat practicant în Ankara. Reclamantul este profesor la Universitatea din Mersin. În timpul unei întâlniri în pregătirea unui congres național, el a avut o dezacord verbal cu un alt profesor („Dl. A.T.”), care a fost Decanul Facultății în care reclamantul a lucrat. Reclamantul a numit dl A.T. un “tief” pentru că a fost distribuit studenților, fără permisiunea sa, mai multe pagini ale unei cărți scrise de reclamant (și un articol) sub numele propriu al dlui A.T.. În urma dezacordului, reclamantul a inițiat proceduri civile împotriva domnului A.T.

pentru plagiat și, la rândul său, dl A.T. a depus o plângere împotriva reclamantului la procurorul public, susținând difamarea și comportamentul amenințator. La 15 iunie 2011, Curtea Civilă Ankara a constatat împotriva domnului A.T. în ceea ce privește plagiat. În timpul procedurii penale efectuate împotriva lui la Curtea judecătorilor criminali Mersin, reclamantul, în declarațiile sale de apărare din 27 iunie și 22 octombrie 2010, a solicitat instanței să suspende declarația hotărârii dacă nu a putut fi achitat. La 30 iunie 2011, după ce au auzit mărturiile celor șapte martori, Curtea penală a judecătorilor Mersin a achitat reclamantul de amenința, dar l-a condamnat de difamare. Cu toate acestea, având în vedere dispozițiile articolului 231 din Codul de Procedință Penală, instanța a suspendat pronunțarea hotărârii din cauza antecedentelor anterioare ale reclamantului și a faptului că a comis o infracțiune suplimentară.

La 15 iulie 2011, Curtea penală Mersin a respins obiecția depusă de reclamant și a susținut decizia. Partea relevantă a articolului 231 din Codul de procedură penală (Legea nr. 5271) prevede următoarele: „În cazul în care acuzatul, care a fost judecat în cazul acuzațiilor împotriva lui, a fost condamnat la o amendă judiciară sau la o perioadă de închisoare de mai puțin de doi ani, instanța poate decide să suspende pronunțarea hotărârii … Suspensarea pronunțarii hotărârii înseamnă că hotărârea nu ar avea consecințe legale asupra infractorului. (6) O decizie de suspendare a pronunțarii hotărârii poate fi dată cu condiția ca: (a) infractorul nu a fost considerat vinovat de o infracțiune deliberată; (b) instanța să fie convinsă, ținând cont de caracterul infractorului și de comportamentul său în timpul procedurii, că există puțin risc de a fi comisă orice infracțiune suplimentară; (c) daunele cauzate victimei sau societății sunt reparate prin restituire sau compensare.

(Pensiunea suplimentară: art. 7 din Legea nr. 6008 – a intrat în vigoare la 25 iulie 2010) În cazul în care acuzatul nu este de acord cu acest lucru, pronunțarea hotărârii nu este suspendată. (...) (8) În cazul în care pronunțarea hotărârii este suspendată, infractorul este obligat de o ordonanță de supraveghere pentru următorii cinci ani. (...) (10) În cazul în care infractorul nu comite o altă infracțiune deliberată și respectă obligațiile ordinului de supraveghere, hotărârea suspendată se anulează și cazul se întrerupe (11) În cazul în care infractorul comite o altă infracțiune deliberată sau încalcă obligațiile ordinului de supraveghere, instanța impune atunci o condamnare la închisoare.

Cu toate acestea, după evaluarea situației infractorului, instanța poate decide să reducă până la jumătate din termenul impus. Dacă condițiile o permit, instanța poate, de asemenea, alege să suspende sentința sau să-l comute la alte sancțiuni opționale. (12) O opoziție poate fi depusă împotriva deciziei de suspendare a pronunțarii hotărârii.” 9. art. 2 provizoriu din Legea nr. 608, care a intrat în vigoare la 25 iulie 2010, prevede următoarele: „Dacă persoanele cu privire la care pronunțarea hotărârii a fost suspendată se aplică instanțelor în termen de cincisprezece zile de la intrarea în vigoare a prezentului articol, decizia este retrasă de către instanță și va fi renduă o hotărâre.”

1. The applicant, Mr Adnan Erkuș, is a Turkish national, who was born in 1960 and lives in Mersin. He was represented before the Court by Mr T. Benhür, a lawyer practising in Ankara.