CASES OF SISSANIS AND ROSENGREN AGAINST ROMANIA

Rezoluția CM/ResDH(2012)219 [1] Sissanis și Rosengren împotriva României Execuție a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (Aplicații nr. 23468/02 și 70786/01, hotărâri din 25 ianuarie 2007 și 24 aprilie 2008, finală la 25 aprilie 2007 și 24 iulie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la: imposibilitatea de a părăsi țara ca urmare a unei intrări arbitrare făcute în pașaport, la prorogarea lungă a părăsirii orașului și la lungimea excesivă a procedurilor penale (violații la art. 2 din Protocolul nr. 4 și la art. 6, alineatul (1) din convenție) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției atribuite în hotărâri, adoptarea de către Statul pârât, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2012)219 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Sissanis și Rosendren împotriva României Cazul introductiv 1) Sissanis Cazul se referă la încălcarea libertății de circulație a reclamantului, un cetățean grec, datorită unei ștampile plasate în pașaportul său în cadrul procedurilor penale împotriva acestuia care l-au interzis să părăsească România între 1998 și 2004 (violație a art. 2 din Protocolul nr. 4). Curtea Europeană a constatat că această restricție nu a fost prevăzută de lege, deoarece art. 27 din Legea nr. 25/1969 privind statutul străinilor, pe care se bazează, nu a fost vagă în faptul că nu a identificat autoritățile împuternicite să impună o astfel de măsură și nu a definit cu suficientă precizie motivele Curtea Europeană a considerat, de asemenea, că procedura de aplicare a măsurii nu prevedea suficiente garanții împotriva abuzurilor din partea autorităților, deoarece Legea nr. 25/1969 nu prevedea nici o procedură de reexaminare, fie la momentul impunerii, fie după aceea (§71 din hotărâre). În sfârșit, art. 27 din Legea nr. 25/1969 a fost declarat neconstituțional la 11/04/2001, astfel că ordinul de interzicere a părăsirii țării a fost încălcat dreptul român cel puțin de la data respectivă. 2) Rosendren Cazul se referă la o încălcare a libertății de circulație a reclamantului datorită interdicției de a părăsi orașul impus în 19/12/1995 în cadrul procedurilor penale împotriva acestuia (violație a art. 2 din Protocolul nr. 4). Curtea Europeană a remarcat că interdicția de a părăsi orașul este în conformitate cu legea, și anume Codul de Procedură Penală și a urmărit obiective legitime. Cu toate acestea, un echilibru echitabil între cererile interesului general și drepturile reclamantului nu a fost lovit deoarece interdicția a durat mai mult de șase ani, iar instanța internă nu a furnizat motive relevante pentru a lua sau a prelungi măsura, deși reclamantul a contestat în mod repetat acest lucru. Cazul se referă, de asemenea, la lungimea excesivă a procedurilor penale (9 ani pentru trei niveluri de jurisdicție) (violație a art. 6§1). Plăți cu o justă satisfacție și măsuri individuale Detalii cu privire la satisfacție echitabilă Denumire și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Sissanis (23468/02) 000 EUR 000 EUR 000 EUR Pagate la 24/07/2007 Rosendren (70786/01) 000 EUR 000 Plăți plătite la 11/11/2008 (renunțarea interesurilor în funcție de mici sume) Măsuri individuale În cazul Sissanis, ștampila în cauză a fost eliminată din pașaportul reclamantului în 2004. În cazul Rosendren, procedura penală în cauză s-a încheiat și interdicția de părăsire a orașului a fost ridicată în 2002. În ambele cazuri, Curtea Europeană a acordat reclamanților satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nici o altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Interdicția părăsirii țării sau a orașului Regulamentul în vigoare: Legea nr. 25/1969 a fost abrogată în 2001. 194 privind statutul de străini a fost adoptat în 2002 și aprobat în 2003. Acesta a fost modificat în mai multe ocazii și republicat în Jurnalul Oficial la 5/06/2008. În prezent, interzicerea părăsirii României de către străini poate fi aplicată în două circumstanțe: 1) străinul este acuzat în proces penal și magistratul competent (judecător sau procuror) ordonă interzicerea părăsirii țării sau a orașului; 2) străinul a fost condamnat prin o decizie finală a instanței și trebuie să îndeplinească o condamnare la închisoare. În toate cazurile, motivele care au condus la decizie sunt specificate și, dacă este cazul, însoțite de documente justificative. Procedura de aplicare a măsurilor preventive interzicerea unui individ să părăsească țara sau orașul este reglementată de Codul de Procedură Penală, astfel cum a fost modificat în 2003 și 2006. În conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului sau ale Procedinței Penale, decizia de impunere a interdicției de părăsire a țării sau a orașului trebuie să menționeze motivele concrete care o fac necesare. În cursul anchetei penale, interzicerea părăsirii țării sau orașului poate fi ordonată de procuror sau judecător și nu poate depăși 30 de zile. O copie a ordinului procurorului sau a deciziei intermediare de impunere a măsurii trebuie notificată acuzatului în aceeași zi. Măsura poate fi prelungită pe baza unei decizii motivate. Fiecare prelungire nu poate depăși 30 de zile, în timp ce lungimea totală a interdicției în cursul anchetei penale nu poate depăși un an. În cazuri excepționale, atunci când pedeapsa prevăzută de lege este de închisoare pe viață sau de 10 ani sau mai mult, lungimea maximă este de doi ani. Ordinea procurorului care impune interdicția de a părăsi țara sau orașul, precum și ordinele de prelungire a acestor măsuri pot fi contestate de către acuzat, în termen de trei zile, în fața instanței competente să decidă în fondul cauzei în cadrul procedurii de primă instanță. În timpul procesului, interdicția de părăsire a țării sau a orașului nu poate fi ordonată decât prin o decizie motivată a instanței competente, care poate fi apelată în fața instanței superioare. Măsurile pot fi revocate fie de oficiu, fie la cererea acuzatului. Practica judiciară: Autoritățile au prezentat exemplare ale ordinilor procurorului și ale deciziilor interioare pronunțate între 2006 și 2008, aplicand dispozițiile Codului de procedură penală. Astfel, din 67 de astfel de exemple de practică judiciară, 27 se referă la interdicția de a părăsi țara, în timp ce 40 se referă la interdicția de a părăsi orașul. În 26 de cazuri, instanța a impus interdicția de a părăsi orașul, în timp ce în alte 8 au impus interdicția de a părăsi țara. În 6 cazuri, instanța a respins cererile de prelungire a interdicției de a părăsi țara sau orașul. Trei cereri de prelungire a interdicției de a părăsi țara au fost acordate. În 18 cazuri, judecătorii au acordat cererea acuzată de înlocuire a detenției reținute cu interdicția de a părăsi țara sau orașul, în timp ce în 3 cazuri au acordat cererea de înlocuire a interdicției de a părăsi orașul cu interdicția de a părăsi țara. În două cazuri, cererile de revocare a interdicției de a părăsi țara au fost acordate. Într-un caz, cererea de înlocuire a interdicției de părăsire a orașului cu interdicția de părăsire a țării a fost respinsă. În majoritatea cazurilor, lungimea măsurilor impuse a fost de 29 sau 30 de zile. Publicarea și difuzarea: Hotărârile Curții Europene au fost transmise Consiliului Superior al Magistraturii în vederea atragerii acestora la atenția tuturor instanțelor interne și birourilor de procuror și au fost publicate și în Jurnalul Oficial. Hotărârea din cauza Sissanis a fost transmisă și Ministerului Afacerilor Interne, pentru a-și informa autoritățile subordonate. Încheierea autorităților: Autoritățile consideră că actualul regulament și practică judiciară privind interdicția de a părăsi țara sau orașul respectă cerințele jurisprudenței Curții. Lungime excesivă a procedurilor penale Acest aspect este examinat în contextul grupului de cazuri Stoianova și Nedelcu. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că nici o altă măsură individuală nu este necesară în aceste cazuri, în afară de plata satisfacției juste acordate de Curte și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare cu cele legate de libertatea de circulație a reclamanților. Guvernul va continua să facă toate eforturile necesare, în cadrul supravegherii Comitetului pentru grupul de cazuri Stoianova și Nedelcu, în ceea ce privește încălcarea îndelungării excesive a procedurilor penale constatate de Curte în cazul Rosengren, în vederea evitării unor încălcări similare. Guvernul concluzionează că, în acest caz, România și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a Reuniune a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2012)219

[1]

Sissanis and Rosengren against Romania

Execution of the judgments of the European Court of Human Rights

(Applications Nos. 23468/02 and 70786/01, judgments of 25 January 2007 and 24 April 2008, final on 25 April 2007 and 24 July 2008)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern: the impossibility to leave the country as a result of an entry arbitrarily made in the passport, the lengthy prohibition on leaving the city and the excessive length of criminal proceedings (violations of article 2 of Protocol no. 4 and article 6, paragraph 1 of the Convention) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2012)219

Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of Sissanis and Rosengren against Romania

Introductory case summary

1) Sissanis

The case concerns the violation of the freedom of movement of the applicant, a Greek national, due to a stamp placed in his passport in the course of criminal proceedings against him which forbade him to leave Romania between 1998 and 2004 (violation of Article 2 of Protocol No 4).

The European Court found that this restriction was not provided by law, since Article 27 of Law No. 25/1969 on the status of foreigners, upon which it was based, was vague in that it neither identified the authorities empowered to impose such a measure nor defined with sufficient precision the reasons

for imposing it. The European Court also considered that the procedure for applying the measure did not provide sufficient safeguards against abuse on the part of the authorities, since Law No. 25/1969 provided no review procedure, either at the time of imposition or afterwards (§71 of the judgment).

Finally, Article 27 of Law No. 25/1969 had been declared unconstitutional on 11/04/2001, thus the order forbidding the applicant to leave the country had been in breach of Romanian law at least from that date onwards.

2) Rosengren

The case concerns a violation of the applicant’s freedom of movement due to a prohibition on leaving the city imposed on him on 19/12/1995 in the framework of criminal proceedings against him (violation of Article 2 of Protocol No. 4).

The European Court noted that the prohibition on leaving the city was in accordance with the law, namely the Code of Criminal Procedure and pursued legitimate aims. However, a fair balance between the demands of the general interest and the applicant’s rights had not been struck as the prohibition lasted for more than 6 years and the domestic courts did not give relevant reasons for taking or prolonging the measure, although the applicant repeatedly challenged it.

The case also concerns the excessive length of criminal proceedings (9 years for three levels of jurisdiction) (violation of Art. 6§1).

I.

Payments of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Name and application number

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Sissanis (23468/02)

-

5

000 EUR

7

000 EUR

12

000 EUR

Paid on 24/07/2007

Rosengren (70786/01)

-

3

000 EUR

-

3

000 EUR

Paid on 11/11/2008

(the applicant waived interests in view of small amount)

b)

Individual measures

In the Sissanis case, the stamp in question was removed from the applicant’s passport in 2004.

In the Rosengren case, the criminal proceedings in question ended and the prohibition on leaving the city was lifted in 2002.

In both cases, the European Court awarded the applicants just satisfaction in respect of non-pecuniary damage.

Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

1)

Prohibition on leaving the country or the city

The regulation in force:

Law No. 25/1969 was abrogated in 2001. Subsequently, Emergency Ordinance No. 194 on the status of foreigners was adopted in 2002 and approved in 2003. It was amended on several occasions and republished in the Official Journal on 5/06/2008. At present, the prohibition on leaving Romania by foreigners may be applied under two circumstances: 1) the foreigner is accused in criminal proceedings and the competent magistrate (judge or prosecutor) orders the prohibition on leaving the country or the city; 2) the foreigner was sentenced by a final court decision and has to serve a prison sentence. In all cases the reasons that have led to the decision shall be specified and, if appropriate, accompanied by supporting documents.

The procedure for applying the preventive measures forbidding an individual to leave the country or the city is regulated by the Code of Criminal Procedure, as amended in 2003 and 2006. According to the relevant provisions of the Code or Criminal Procedure, the decision imposing the prohibition on leaving the country or the city must state the concrete grounds which make it necessary.

During the criminal investigation, the prohibition on leaving the country or the city may be ordered by the prosecutor or the judge and shall not exceed 30 days. A copy of the prosecutor’s order or of the interim decision imposing the measure shall be notified to the accused on the same day.

The measure may be prolonged on the basis of a motivated decision. Each prolongation may not exceed 30 days, while the total length of the prohibition during the criminal investigation shall not exceed one year. In exceptional cases, when the punishment provided for by the law is life imprisonment or imprisonment for 10 years or more, the maximum length is two years. The prosecutor’s order imposing the prohibition on leaving the country or the city, as well as the orders of prolongation of these measures may be challenged by the accused, within 3 days, before the court competent to decide on the merits of the case in first instance proceedings.

During the trial, the prohibition on leaving the country or the city may only be ordered by a motivated decision of the competent court, which may be appealed before the superior court.

The measure may be revoked either ex officio or upon the request of the accused.

The judicial practice:

The authorities submitted copies of prosecutor’s orders and interim decisions delivered between 2006 and 2008, applying the provisions of the Code of Criminal Procedure. Thus, out of 67 such examples of judicial practice, 27 concerned the prohibition on leaving the country, while 40 concerned the prohibition on leaving the city. In 26 cases, the courts imposed the prohibition on leaving the city, while in other 8, they imposed the prohibition on leaving the country. In 6 cases, the courts dismissed the requests for prolongation of the prohibition on leaving the country or the city. Three requests for prolongation of the prohibition on leaving the country have been granted. In 18 cases, the courts granted the request of the accused for replacing the detention on remand with the prohibition on leaving the country or the city, while in 3 cases they granted the request for replacing the prohibition on leaving the city with the prohibition on leaving the country. In two cases, the requests for revocation of the prohibition on leaving the country have been granted. In one case, the request for replacement of prohibition on leaving the city with the prohibition on leaving the country has been dismissed.

In most cases, the length of the measures imposed was of 29 or 30 days.

Publication and dissemination:

The judgments of the European Court have been sent to the Superior Council of Magistracy with a view to bringing them to the attention of all the domestic courts and prosecutor offices and have also been published in the Official Journal. The judgment in the Sissanis case has also been sent to the Ministry of Home Affairs, in order to inform its subordinated authorities.

The conclusion of the authorities:

The authorities consider that the current regulation and judicial practice concerning the prohibition on leaving the country or the city comply with the requirements of the Court’s case-law.

2)

Excessive length of criminal proceedings

This aspect is being examined in the context of the Stoianova and Nedelcu group of cases.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no other individual measure is necessary in these cases, apart from the payment of the just satisfaction awarded by the Court and that the general measures taken will prevent violations similar to that relating to the applicants’ freedom of movement. The government will continue to make all the necessary efforts, within the framework of the supervision of the Committee of the Stoianova and Nedelcu group of cases, in respect of the violation relating to the excessive length of criminal proceedings found by the Court in the Rosengren case with a view to avoiding similar violations. The government concludes that in the present case Romania has complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 6 December 2012 at the 1157th Meeting of the Ministers’ Deputies.