CtEDO 06.12.2012 Auto

AFFAIRES SISSANIS ET ROSENGREN CONTRE LA ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
06.12.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRES SISSANIS ET ROSENGREN CONTRE LA ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Rezoluția CM/ResDH(2012)219 [1] Sissanis și Rosengren împotriva României Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (Cercetări n 23468/02 și n 70786/01, Hotărârile din 25 ianuarie 2007 și 24 aprilie 2008, definitive la 25 aprilie 2007 și 24 iulie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze se referă la posibilitatea de a părăsi țara care rezultă din introducerea arbitrară a unei mențiuni în pașaport, la interdicția prelungită de a părăsi orașul și la durata excesivă a unei proceduri penale (încălcarea art. 2 din Protocolul nr. 4 și art. 6 alin. (1) din Convenție) (a se vedea detaliile în limba engleză) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE d . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2012) 219 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Sissanis și Rosengren împotriva României Rezumatul introductiv al cauzelor 1) Sissanis La Cauza se referă la încălcarea libertății de circulație a reclamantului, un resortisant grec, din cauza inserării unei mențiuni în pașaportul său, în cadrul unei proceduri penale împotriva acestuia, care a trebuit să părăsească România între 1998 și 2004 (încălcarea articolului 2 din Protocolul nr. 4). Curtea Europeană a considerat că această ingerință nu era prevăzută de lege, întrucât art. 27 din Legea nr. 25/96/96 privind regimul străinilor, în temeiul căreia a fost adoptată, era formulată într-un mod vag, în măsura în care nu era necesar ca autoritățile competente să impună o astfel de măsură și nu stabilise suficient de precis motivele pentru În plus, Curtea Europeană a considerat că procedura de aplicare a măsurii nu conținea suficiente garanții împotriva unor abuzuri ale autorităților în măsura în care Legea nr. 25/96 nu prevedea nicio procedură de control, nici în momentul adoptării măsurii, nici ulterior (§71 din hotărâre). În cele din urmă, art. 27 din Legea nr. 25/1969 a fost declarat neconstituțional la 11/04/2001 ; prin urmare, măsura preventivă de interzicere a părăsirii țării împotriva reclamantului a fost contrară dreptului intern cel puțin începând cu această dată. 2) Rosengren În cazul de față, se aplică art. 2 din Protocolul nr. 4. Curtea Europeană a remarcat că interdicția de a părăsi orașul este conformă cu legea, și anume Codul de procedură penală și că urmărește obiective legitime. Cu toate acestea, un echilibru bun între cerințele de interes general și drepturile reclamantului nu a fost asigurat, deoarece interdicția a durat mai mult de șase ani, iar tribunalele interne nu au dat motive relevante pentru a lua măsura sau pentru a o prelungi, deși reclamantul a contestat-o în mod repetat. În plus, cazul se referă și la durata excesivă a procedurii penale (9 ani pentru trei grade de jurisdicție) (încălcare a dreptului la apărare) (§1). Plătiri pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n interogare Pagube materiale Pagube morale Costuri și cheltuieli totale Sissanis (23468/02) 000 EUR 000 EUR 000 EUR plătit la 24/07/2007 Rosengren (70786/01) 000 EUR 000 EUR plătit la 11/11/2008 (reclamantul a renunțat la dobânzi (suma minimă) b) Măsuri individuale În cauza Sissanis, mențiunea incriminată a fost eliminată din pașaportul reclamantului în 2004. În cauza Rosengren, procedura penală în cauză este închisă și interdicția de a părăsi orașul a fost ridicată în 2002. În ambele cazuri, Curtea Europeană a acordat reclamanților o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul miniștrilor. II. Măsuri generale 1) Măsura de interzicere a părăsirii țării sau orașului Reglementarea în vigoare Legea nr. 25/1969 a fost abrogată în 2001. Ulterior, a fost adoptată în 2002 și aprobată în 2002 și a fost modificată de mai multe ori și publicată din nou în Jurnalul Oficial la 5/06/2008. În prezent, măsura de interzicere a părăsirii României care vizează străinii poate fi impusă în două circumstanțe: 1) străinul interesat este acuzat într-o procedură penală, iar magistratul (judecătorul sau procurorul) competent ia măsura de interdicție de a părăsi țara sau orașul; 2) străinul este condamnat printr-o hotărâre definitivă și trebuie să execute o pedeapsă cu închisoarea. În orice caz, motivele care au condus la pronunțarea hotărârii trebuie specificate și, dacă este cazul, însoțite de documente justificative. Procedura de aplicare a măsurilor preventive care interzic unei persoane să părăsească țara sau orașul este reglementată de Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat în 2003 și 2006. În conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală, dispoziția privind interzicerea părăsirii țării sau a orașului trebuie să indice fundamentele concrete care au determinat măsura preventivă. În cursul urmăririi penale, interzicerea părăsirii țării sau orașului poate fi impusă de procuror sau judecător și nu poate depăși 30 zile. O copie a ordinului procurorului sau a hotărârii înainte de a declara dreptul de instituire a măsurii trebuie să fie comunicată, în aceeași zi, în instanță. Măsura poate fi prelungită pe baza unei decizii motivate. Orice prelungire nu poate depăși 30 de zile, în timp ce durata totală a interdicției în cursul urmăririi penale nu poate depăși un an. În cazuri excepționale, când pedeapsa prevăzută de lege este condamnarea pe viață sau închisoarea de 10 ani sau mai mult, durata maximă este de doi ani. Ordinul procurorului care a impus interdicția de a părăsi țara sau orașul, precum și ordinele de prelungire a acestor măsuri pot fi atacate, în termen de trei zile, în fața instanței competente să soluționeze cazul în primă instanță. În timpul hotărârii, interdicția de a părăsi țara sau orașul poate fi impusă numai printr-o hotărâre motivată a instanței competente, care poate fi atacată în fața instanței superioare. Măsura poate fi revocată fie din oficiu, fie la cererea persoanei acuzate. Autoritățile au prezentat copii ale ordinelor procurorilor și ale hotărârilor judecătorești înainte de a spune "drepturi" adoptate între 2006 și 2008 în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală. Astfel, din 67 de astfel de exemple de practici judiciare, 27 se refereau la interdicția de a părăsi țara și 40 de interdicție de a părăsi orașul. În 26 de cazuri, tribunalele au decretat interdicția de a părăsi orașul, în timp ce în 8 alte cazuri au ordonat interdicția de a părăsi țara. În 6 cazuri tribunalele au respins cererile de prelungire a interdicției de a părăsi țara sau orașul. Trei cereri de prelungire a interdicției de a părăsi țara au fost aprobate. În 18 cazuri, instanțele au aprobat cererile inculpaților de înlocuire a detenției provizorii cu interzicerea părăsirii țării sau a orașului, în timp ce în 3 cazuri au aprobat cererile de înlocuire a interdicției de a părăsi orașul cu interzicerea părăsirii țării. În două cazuri, cererile de revocare a interdicției de a părăsi țara au fost aprobate. Într-un caz, cererea de înlocuire a interdicției de a părăsi orașul cu interdicția de a părăsi țara a fost respinsă. În majoritatea cazurilor, durata măsurilor impuse a fost de 29 sau 30 de zile. Publicarea și difuzarea Hotărârile Curții Europene au fost transmise Consiliului Superior al Magistraturii pentru a le aduce la cunoștința tuturor instanțelor judiciare și judiciare și au fost, de asemenea, publicate în Jurnalul Oficial. Autoritățile consideră că reglementarea și practica judiciară actuală în ceea ce privește interdicția de a părăsi țara sau orașul sunt compatibile cu cerințele jurisprudenței Curții. 2) Durata excesivă a procedurii penale Acest aspect este examinat în contextul grupului de afaceri Stoianova și Nedelcu. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură de natură individuală în aceste cazuri, în afara plății satisfacției echitabile acordate de Curte și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare celor privind libertatea de circulație a reclamanților. Guvernul va continua eforturile necesare, în cadrul supravegherii de către Comitetul grupurilor de afaceri Stoianova și Nedelcu, în ceea ce privește durata excesivă a procedurii penale constatate de Curte în cauza Rosengren, pentru a evita încălcări similare. Guvernul concluzionează că, în prezenta cauză, România și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 în cadrul celei de-a 1157-a reuniuni a Delegaților miniștrilor.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-03-10
0,95
AFFAIRE CONSTANTINESCU ET 4 AUTRES AFFAIRES CONTRE LA ROUMANIE
Résolution CM/ResDH(2011)29 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme dans cinq affaires contre Roumanie concernant l’omission des juridictions pénales ayant condamné les requérants de faire déposer ces derniers (
CtEDO 2012-12-06
0,95
AFFAIRE BARAGAN ET 8 AUTRES AFFAIRES CONTRE LA ROUMANIE
Résolution CM/ResDH(2012)212 [1] 9 affaires contre Roumanie concernant l’annulation de décisions de justice définitives Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme (voir détails dans l’Annexe) Le Comité des Ministres, e
CtEDO 2012-12-06
0,95
AFFAIRE PETRINA CONTRE LA ROUMANIE
Résolution CM/ResDH(2012)209 [1] Petrina contre Roumanie Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme (Requête n o 78060/01, arrêt du 14 octobre 2008, définitif le 6 avril 2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’art
CtEDO 2011-03-10
0,95
AFFAIRE TODORESCU ET 6 AUTRES AFFAIRES CONTRE LA ROUMANIE
Résolution CM/ResDH(2011)17 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme 7 affaires contre Roumanie concernant l’annulation de décisions de justice définitives (voir détails dans l’Annexe), Le Comité des Ministres, e
CtEDO 2011-03-10
0,95
AFFAIRE VISAN CONTRE LA ROUMANIE
Résolution CM/ResDH(2011)26 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Visan contre Roumanie (Requête n o 15741/03, arrêt du 24 avril 2008, définitif le 24 juillet 2008) Le Comité des Ministres, en vertu de l’artic
Sursă